Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Editoriale

România și Moldova: între șanse ratate și consolidarea relației

România și Moldova: între șanse ratate și consolidarea relației
©EPA-EFE/DUMITRU DORU  |   Președintele României Klaus Iohannis (S) discută cu Președintele Republicii Moldova Maia Sandu (D) la Palatul Prezidențial, în timpul primei vizite oficiale la Chișinău, Moldova, 29 decembrie 2020.

Maia Sandu vizitează marți un București care, preocupat de criza politică și epidemiologică, a pus în plan secund relația bilaterală. Ca de multe alte ori în ultimii 30 de ani, și acum s-au ratat șanse; chiar și așa, legăturile continuă să se consolideze.

Bucureștiul, o destinație preferată în dauna Moscovei

Vizita președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, la București, trebuie privită și tratată cu maximă seriozitate și atenție de către conducerea de la București. Indiferent de persoanele care sunt la conducerea României și mizele interne, relația cu Chișinăul trebuie să fie printre priorități, dacă într-adevăr politicienii români vor să promoveze o politică activă măcar și în vecinătatea sa.

Împreună cu Maia Sandu, la București vor ajunge și doi miniștrii importanți din guvernul Nataliei Gavriliță. Este vorba de șeful diplomației de la Chișinău, Nicu Popescu, un expert de politică externă care cunoaște foarte bine România, și vicepremierul și ministrul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spânu, cel care recent a încheiat contractul energetic cu Gazprom. Așadar, Republica Moldova își dorește sincronizarea agendei sale europene cu cea a Bucureștiului pe partea de politică externă.

Nicu Popescu vine la București după ce săptămâna trecută a fost la Moscova, acolo unde i-a spus răspicat și limpede omologului său rus, Serghei Lavrov, că Republica Moldova dorește retragerea trupelor ruse pe teritoriul Republicii Moldova și că acest lucru afectează neutralitatea militară a Chișinăului. Popescu nu a vorbit doar despre Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), dar și despre așa-numiții pacificatori, care fac parte dintr-o forță de menținere a păcii.

De altfel, cele două entități se completează reciproc, mulți dintre pacificatori făcând o rotație pentru a păzi și depozitul cu muniții de la Cobasna. De facto, între cele două nu există nicio diferență, ci doar o rotație, cu mențiunea că GOTR se subordonează direct Districtului Militar de Vest al Rusiei cu sediu la Sankt Petersburg. Practic, Nicu Popescu a cerut Moscovei ca atât timp cât își dorește ca Republica Moldova să nu meargă în direcția NATO și ea trebuie să-și scoată rapid trupele staționate ilegal pe teritoriul său. Astfel, nu poate fi invocată neutralitatea Republicii Moldova.

Nu în ultimul rând, neutralizarea celor circa 20.000 de tone de muniții din depozitul de la Cobasna reprezintă o temă importantă de discuție. În lipsa acestora, motivarea staționării GOTR - și așa ilegală, deoarece nu are mandat - ar fi golită de argumente.

De asemenea, completarea delegației cu ministrul Infrastructurii, Andrei Spânu, care se ocupă de poitica energetică, denotă faptul că Republica Moldova este hotărâtă să vină la București pentru a discuta alternative energetice și proiecte viabile de interconectare la sistemul energetic european via România.

Andrei Spânu, în ciuda unei prezentări pozitive, nu a putut face mare lucru în negocierile recente cu Gazpromul din timpul „crizei gazelor”. El nici nu a avut nici atuuri prea multe, atât timp cât și vecinii Ucraina și România s-au limitat mai mult la declarații neconvingătoare în legătură cu un posibil ajutor pentru Republica Moldova în acest scenariu.

Pariuri păguboase ale Bucureștiului

În ciuda cântecelor de sirenă ale Moscovei, Maia Sandu a evitat până acum Moscova. Deocamdată nu s-a vorbit nimic despre vreo întâlnire a sa cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin și probabil că nici nu va exista vreo astfel de întâlnire prea curând, după ce Rusia a ratat șansa de a o aduce la Moscova în plină criză energetică pentru oferi un exemplu că Maia Sandu va ajunge să se roage pentru gaze.

În schimb, vizita în România va prilejui cea de-a patra întâlnire cu președintele Klaus Iohannis – două la Chișinău și două la București.

Merită notat că dinamica de acum a relației contrastează cu modul in care a fost tratată Maia Sandu de București în anii anteriori, când deși devenise o exponentă a opoziției anti-corupție și pro-europene, a fost marginalizată sau și deseori ignorată de decidenții români. Aceștia au pariat pe cai morți sau au făcut un joc absolut neinspirat cu oligarhi care astăzi sunt fugari.

Deși Maia Sandu a trimis până în iunie 2019 foarte multe semnale că are nevoie de sprijin politic de la București, acesta a venit mai degrabă din alte cancelarii europene și mai puțin direct din România. Cu toate acestea, Maia Sandu arată în continuare deschidere spre România, iar liderii de la București vor trebui să nu mai piardă ferestre de oportunitate pe această dimensiune, așa cum au făcut-o în trecut, atunci când ea a fost tratată mai degrabă ca un actor cu care nu se dorește o conlucrare din plin.

Cei doi lideri care de facto au provocat criza politică prezentă din România – președinte Klaus Iohannis și Florin Cîțu – trebuie își schimbe abordarea și să funcționeze ca oameni de stat când vine vorba de Republica Moldova ,cu toate implicațiile perene ale relației București-Chișinău. Dacă vor continua pe aceeași linie lipsită de consistență, vor pierde din nou ocazii importante.

Nu în ultimul rând, România trebuie să continue pe linia acelui împrumut de 100 de milioane de euro pentru dezvoltarea Republicii Moldova, proiect „pus pe hold” de criza politică de la București. Acum are și cine să-l implementeze și există și voință politică pentru acest lucru peste Prut.

Un moment ratat: criza gazelor

La acest capitol al momentelor ratate de București se înscrie și așa-numită „criza a gazelor” recent încheiată în Republica Moldova cu un contract păgubos pe cinci ani și cu o formulă de preț netransparentă. Deși are un gazoduct inaugurat recent pe relația Iași-Ungheni-Chișinău, România nu a sărit în ajutorul Republicii Moldova pentru a livra sub o formă sau alta gaze. Ajutorul de 1,5 milioane pentru a menține presiunea este mult prea puțin și cu greu poate fi calificat ca o mână întinsă Chișinăului.

Era nevoie ca România să arate solidaritate totală și să pompeze gaze în orice circumstanțe în acea conductă și să dea pe de altă parte și și Rusiei un semnal că Republica Moldova are alternative care-i permit să reziste șantajului energetic, chiar dacă nu pe termen lung.

Financial Times a estimat că cele 60 de milioane de euro primite rapid de la UE i-ar fi ajuns Republicii Moldova să reziste trei săptămâni, iar un supliment de gaze din partea Bucureștiului și Kievului ar fi putut, cel puțin teoretic, să treacă Republica Moldova peste cele două luni critice – noiembrie și decembrie – atunci când prețul gazelor se va menține din nou ridicat. Chișinăul a privit îndelung spre România, dar aceasta a tăcut mâlc, prinsă de lupte dâmbovițene pentru putere.

Cu o criză politică și una sanitară la București, cauzată de interese interne politice mărunte, România a ratat șansa de a ajuta Republica Moldova exact când stătea la mâna Gazpromului. Doar cu declarații de susținere ale ministrului de Externe și lobby la Bruxelles nu se face primăvara și nici nu se trece iarna. România are capacitatea și poate ajuta Republica Moldova în astfel de momente-cheie.

România nu numai că a pierdut șansa să ajute Chișinăul, dar a mai și „contribuit” la amânarea liberalizării pieței gazelor în Republica Moldova, cel puțin până în octombrie 2022. Ceea ce trebuie însă este ca Bucureștiul să ajute la interconectarea Republicii Moldova la rețeaua electrică a României, mai ales că acum, se pregătește și să își sporească producția de energie cu ajutorul tehnologiei revoluționare a reactoarelor modulare mici – SMR – pe care SUA o va aduce în România în anii următori.

Interconectarea, amânată de guvernările anterioare de la Chișinău sub influența Moscova, ar putea lăsa fără obiectul muncii centrala de la Cuciurgan, deținută de grupul rus Inter RAO, care de facto a și creat acea datorie istorică de peste șapte miliarde de dolari la Gazprom din partea Transnistriei.

Așadar, România ar împușca nu numai doi, ci mai mulți iepuri dintr-o lovitură și ar rezolva simultan mai multe probleme de securitate în proximitatea sa. Pe fundalul venirii acestei verticale a puterii pro-europene, România va trebui să-și aștearnă un plan bine pus la punct, bazat pe pragmatism și eficiență.

Bucureștiul trebuie să fie primul sprijin pentru Chișinău în orice fel de criză la care Republica Moldova este încă vulnerabilă și să lucreze multi-sectorial de la energie, la securitate, educație și nu în ultimul rând la reforma justiției. Acestea sunt unele dintre cele mai nevralgice puncte ale Republicii Moldova, iar România poate ajuta Chișinăul, atât timp cât există voință politică și nu doar romantisme patriotarde. Ar fi și o dovadă că România este capabilă să-și proiecteze politicile de soft-power peste granițe în proximitatea imediată și să ajungă la acel statut pe care-l visează, de lider regional.

 


Alte articole
Mize și obstacole pentru România în mandatul Maiei Sandu

Mize și obstacole pentru România în mandatul Maiei Sandu

România trebuie să își asume sprijinirea reformelor pro-europene din Republica Moldova printr-un nou “pact de la Snagov".

Polonia: Should I Stay or Should I Go?

Polonia: Should I Stay or Should I Go?

Guvernul polonez amplifică conflictul cu Bruxelles, iar polonezii ies în stradă pentru a susține apartenența la UE. Dacă ne uităm însă mai îndeaproape la ce se întâmplă, pare că lucrurile nu sunt chiar așa de simple cum și-ar dori presa occidentală să fie.

Mișcarea de Nealiniere după 60 de ani: mai poate fi folosită de Serbia (și Rusia) pentru a-și promova politicile?

Mișcarea de Nealiniere după 60 de ani: mai poate fi folosită de Serbia (și Rusia) pentru a-și promova politicile?

O relicvă din perioada Războiului Rece, Mișcarea de Nealiniere încă mai este este văzută drept utilă de Serbia, una din membrele ei fondatoare, dar și de Rusia, o țară proaspăt acceptată cu statut de observator. Ambele încearcă să proiecteze soft power în rândul celor peste 130 de țări membre și observatoare ale organizației. Și ambele poate cer prea mult de la o mișcare care nu a reușit niciodată se devină o alternativă viabilă la polii de putere globali.

Timp de citire: 7 min
  • Maia Sandu vizitează marți un București care, preocupat de criza politică și epidemiologică, a pus în plan secund relația bilaterală. Ca de multe alte ori în ultimii 30 de ani, și acum s-au ratat șanse; chiar și așa, legăturile continuă să se consolideze.
  • Merită notat că dinamica de acum a relației contrastează cu modul in care a fost tratată Maia Sandu de București în anii anteriori, când deși devenise o exponentă a opoziției anti-corupție și pro-europene, a fost marginalizată sau și deseori ignorată de decidenții români. Aceștia au pariat pe cai morți sau au făcut un joc absolut neinspirat cu oligarhi care astăzi sunt fugari. Deși Maia Sandu a trimis până în iunie 2019 foarte multe semnale că are nevoie de sprijin politic de la București, acesta a venit mai degrabă din alte cancelarii europene și mai puțin direct din România. Cu toate acestea, Maia Sandu arată în continuare deschidere spre România, iar liderii de la București vor trebui să nu mai piardă ferestre de oportunitate pe această dimensiune, așa cum au făcut-o în trecut, atunci când ea a fost tratată mai degrabă ca un actor cu care nu se dorește o conlucrare din plin.
  • Cu o criză politică și una sanitară la București, cauzată de interese interne politice mărunte, România a ratat șansa de a ajuta Republica Moldova exact când stătea la mâna Gazpromului. Doar cu declarații de susținere ale ministrului de Externe și lobby la Bruxelles nu se face primăvara și nici nu se trece iarna. România are capacitatea și poate ajuta Republica Moldova în astfel de momente-cheie. România nu numai că a pierdut șansa să ajute Chișinăul, dar a mai și „contribuit” la amânarea liberalizării pieței gazelor în Republica Moldova, cel puțin până în octombrie 2022. Ceea ce trebuie însă este ca Bucureștiul să ajute la interconectarea Republicii Moldova la rețeaua electrică a României, mai ales că acum, se pregătește și să își sporească producția de energie cu ajutorul tehnologiei revoluționare a reactoarelor modulare mici – SMR – pe care SUA o va aduce în România în anii următori.
Șicanele Rusiei arată de ce trebuie Moldova să își diversifice sursele de gaze și electricitate
Șicanele Rusiei arată de ce trebuie Moldova să își diversifice sursele de gaze și electricitate

La mai puțin de o lună de la semnarea unui nou contract pentru livrările de gaze, Moscova a arătat că știe cum să îl exploateze în favoarea sa. E clar că problemele Moldovei în domeniu nu s-au terminat, iar singura soluție de a ieși din acest impas pe termen mediu și lung este să își diversifice furnizorii.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
30 Nov 2021
Criza lirei turcești și politicile islamo-conservatoare ale Ankarei
Criza lirei turcești și politicile islamo-conservatoare ale Ankarei

Prăbușirea lirei turcești este, în mare măsură, rezultatul politicilor Ankarei. Sunt politici tributare ideologiei islamo-conservatoare și tendințelor populist-autoritare ale regimului Erdögan, primul care contestă în mod serios viziunea lui Atatürk asupra statului.

Dragoș Mateescu
Dragoș Mateescu
26 Nov 2021
Belgrad: război al graffitiului în numele unui criminal de război
Belgrad: război al graffitiului în numele unui criminal de război

La zeci de ani după ce armele au tăcut în Bosnia, la Belgrad a început un nou tip de război între cei care insistă ca Serbia să-și asume trecutul pentru a putea privi către viitor și cei care încă mai sunt prinși în narațiunile naționaliste de pe vremea războiului din anii 90

Vuk Velebit
Vuk Velebit
24 Nov 2021
Trecerea oprită! Atacul hibrid de la granița de est a UE și NATO
Trecerea oprită! Atacul hibrid de la granița de est a UE și NATO

Mii de migranți au fost blocați, la granița dintre Polonia și Belarus, între forțele de securitate ale celor două țări. UE și NATO denunță un atac hibrid, Belarusul neagă și se bazează pe sprijinul Rusiei, iar Putin își face propriul joc.

Michal Kukawski
Michal Kukawski
19 Nov 2021