Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Editoriale

În Țara Sfântă, pacea mai are de așteptat

Gaza
©EPA-EFE/MOHAMMED SABER  |   Palestinian children sit on an unexploded missile fired by Israeli war planes, after Israeli airstrikes, in Gaza City, 19 May 2021. Palestinian militants factions in Gaza launched rocket attacks since 10 May that killed at least 12 Israelis to date. The Palestinian health ministry said that at least 219 Palestinians, including 63 children, were killed in the retaliatory Israeli airstrikes.

Caricatura este intitulată „Middle East explained”. Arată doi bărbați, cel din stânga cu o cagulă, cel din dreapta cu o cască militară. Ambii au arma la umăr, ațintită către adversar. Deasupra primului este scris „Hamas”, dar în colțul imaginii și pe ecusonul de pe umărul său e steagul Palestinei, nu pe cel al grupării teroriste. Deasupra celui de-al doilea e scris „Israel”. Militantul Hamas este îngenunchiat în spatele unui cărucior. Militarul israelian, în fața unui al doilea cărucior, identic cu primul. Mesajul e clar: palestinienii sunt teroriști care își folosesc copiii ca scuturi umane, în timp ce israelienii și-i apără pe-ai lor. Caricatura este doar un exemplu de dezumanizare a adversarului, o tactică la fel de veche, probabil, ca istoria războiului.

În antiteză cu acel desen sunt zecile, sutele de imagini care au apărut de-a lungul anilor, care continuă să apară în aceste zile, cu copii palestinieni care mor în bombardamente. Îmi amintesc de una de la un alt război dintre Israel și Hamas. În fața unui spital, un tânăr tată. În brațele lui, acoperit de var, trupul neînsuflețit al unei fetițe. Figura bărbatului este desfigurată de durere și disperare. Aceea e realitatea.

Dezumanizarea adversarului este practicată de ambele tabere. Am avut odată, acum mulți ani, o discuție cu un palestinian care mi se plângea despre situația din teritorii și încerca să mă convingă că Israelul este un stat criminal. Era în perioada în care grupările teroriste palestiniene organizau frecvent atentate sinucigașe împotriva civililor israelieni, așa că i-am spus că și acelea sunt tot crime. Mi-a răspuns că nu, întrucât toți israelienii, bărbați și femei, sunt obligați să satisfacă serviciul militar (ceea ce, de altfel, nu-i adevărat) însemna că victimele teroriștilor erau militari, chiar dacă purtau haine civile. I-am spus că în atentate nu erau uciși doar bărbați și femei, ci și copii. Mi-a răspuns că acei copii urmează să crească și să devină militari, deci și ei sunt ținte legitime. Interlocutorul meu nu făcea parte din vreo grupare politică, nu era vreun fanatic religios; din contră, era un tip laic și mult mai puțin conservator decât alți arabi pe care îi cunoscusem. Era, însă, incapabil să empatizeze cu ceilalți, să vadă durerea și disperarea din zecile, sutele de imagini din Israel. Aceea e logica urii.

Cineva din regiune mi-a spus odată că, după ce se va trage ultimul glonț, va trebui să treacă cel puțin o generație până când va fi cu adevărat pace între israelieni și palestinieni. Prea mulți oameni au fost uciși, de-o parte, prea multe familii au pierdut pe cineva în zecile de ani de conflict; este nevoie de timp ca rănile să se vindece. Iar până să se tragă ultimul glonț, va mai dura.

Israelul și Hamasul au ajuns, după 11 zile de lupte, la un armistițiu care nu rezolvă nimic; e doar o pauză până la următoarea rundă de confruntări.

Situația în Gaza rămâne neschimbată. O enclavă aflată de 14 ani, de când Hamasul a preluat controlul în urma unor confruntări cu Fatahul, sub blocadă terestră și navală. În perioadele de relaxare este foarte greu să ieși și să intri; atunci când sunt tensiuni, este imposibil; practic, Fâșia e o uriașă închisoare în aer liber. Am fost acum câțiva ani în Gaza, împreună cu un mic grup de jurnaliști: un loc înghesuit, extraordinar de aglomerat, scufundat în întuneric (curentul electric e deseori oprit), cu oameni lipsiți de perspective, traumatizați de conflictele anterioare, știind că oricând telefonul poate suna în miez de noapte, pentru ca un ofițer israelian să îți spună că ai cinci minute să evacuezi clădirea. Iar dincolo de toate acestea este Hamasul, despre care însoțitorii noștri vorbeau cu teamă, în șoaptă, aici locuiește cutare lider, tipul ăla care a venit să vă întrebe ce căutați în tabăra de refugiați se ocupă probabil cu informațiile, tânărul cu privirea fixă care trece pe partea cealaltă a drumului este, probabil, un luptător de-al lor etc. Hamasul se prezintă ca o mișcare de rezistență care apără și reprezintă poporul. Nu este. E o grupare teroristă care a preluat puterea cu forța armelor și o exercită discreționar, ca orice regim dictatorial.

Situația rămâne neschimbată și la Ierusalim. Pentru Israel, orașul e capitala sa, eternă și indivizibilă. Palestinienii îl văd și ei drept capitală și nu concep să cedeze partea de est, care include și orașul vechi, unde se află locurile sfinte. Orice piatră, orice gest, orice decizie contează în Ierusalim. A doua Intifadă s-a declanșat după ce Ariel Sharon a vizitat Esplanada Moscheilor. Cele mai mari ciocniri din ultimii ani dintre protestatarii palestinieni și forțele israeliene au avut loc atunci când Trump a anunțat că mută ambasada americană la Ierusalim și, dup-aia, când mutarea a avut loc. Ultimul val de violențe a pornit de la Ierusalim. Situația a început să se tensioneze pe fondul unor dispute privind dreptul de proprietate și unele restricții impuse de autorități. Când au izbucnit ciocniri pe Esplanada Moscheilor, Hamasul a lansat primele rachete. Mulți analiști au interpretat decizia și ca o încercare de a prelua dosarul Ierusalimului de la Autoritatea Palestiniană și, în mare măsură, au dreptate. În teritoriile palestiniene vor avea loc, mai devreme sau mai târziu, alegeri – erau programate pe 22 mai, dar Mahmoud Abbas le-a amânat pe termen nedefinit tocmai din cauza situației din Ierusalim. Când vor avea loc, însă, Hamas va avea nevoie de voturi, iar după atâția ani în care a controlat Gaza cu o mână de fier fără să reușească să îmbunătățească în vreun fel situația de acolo, avea nevoie de o acțiune prin care să își reafirme legitimitatea și statutul de mișcare de rezistență. Dincolo de calculele politice, trebuie ținut însă cont și de aspectul religios – Hamasul este, până la urmă, o grupare islamistă și e greu de închipuit vreo cauză mai mobilizatoare pentru islamiști decât locurile sfinte.

Nici în Cisiordania ocupată nu se schimbă ceva. Palestinienii sunt, practic, captivi într-o serie de enclave delimitate de drumurile care leagă Israelul de colonii. Coloniștii sunt, și ei, prinși în enclave, apărate de armată, în mijlocul maselor de palestinieni. Guvernul lui Mahmoud Abbas este tot mai puțin legitim.

De negocieri de pace și o reglementare a conflictului nu mai vorbește nimeni de când a apărut ineptul plan de pace al administrației Trump. Cât timp părțile nici măcar nu stau de vorbă, este imposibil de imaginat o cale de a rezolva cele trei mari probleme care au blocat procesul de pace de la Oslo: dreptul de întoarcere, statutul Ierusalimului și coloniile din Cisiordania.

***

În 1996, Benjamin Netayahu venea pentru prima oară la putere după o campanie electorală cu accente populiste în care mizase pe frică: îl acuzase pe contracandidatul său, Shimon Peres, care era unul dintre arhitecții păcii, alături de șeful și prietenul său, Yitzhak Rabin, asasinat de un extremist evreu în 1995, că va ceda Ierusalimul. Fundalul era unul complicat, în condițiile în care Hamasul, care se opunea procesului de pace, începuse să organizeze atacuri sinucigașe împotriva civililor israelieni.

Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Hamasul și-a proclamat victoria după ce alte sute de palestinieni – între care 65 de copii – au murit într-un război pe care l-a declanșat deși nu avea cum să îl câștige. De partea cealaltă, dacă există vreun învingător, acela este Benjamin Netanyahu, care cu doar săptămâni în urmă părea pe punctul de pierde puterea; acum, opoziția care se creionase împotriva lui s-a risipit.  

Hamas și Bibi sunt câștigătorii armistițiului. Pacea mai are de așteptat.

Vă invităm la un Centenar Regal! Pe 25 octombrie se împlinesc 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai I
Alte articole
Germania și viitorul cancelar: it’s complicated

Germania și viitorul cancelar: it’s complicated

Cine va fi noul cancelar al Germaniei? Olaf Scholz , candidatul social democraților, spun cei mai multi. N-ar fi prea departe de adevăr dacă sistemul electoral german nu ar fi atât de complex astfel încât, acum, după scrutinul din 26 septembrie toate opțiunile sunt pe masă.

Haosul de la granițele Poloniei

Haosul de la granițele Poloniei

De o lună deja, are loc tragedia celor 32 de cetățeni afgani care au rămas blocați în zona neutră la granița polono-belarusă din cauza șicanelor politice dintre Aleksandr Lukașenko și Jaroslaw Kaczynski. La granița letono-lituaniană situația e similară. Dintre toate țările, guvernul Poloniei pare să nu facă deloc față situației. De ce?

Geopolitica vaccinurilor și mărul discordiei: cazul Sputnik V

Geopolitica vaccinurilor și mărul discordiei: cazul Sputnik V

Pe tot parcursul pandemiei de coronavirus de la începutul lui 2020 până în prezent, Rusia a văzut o fereastră de oportunitate în a câștiga avantaje tactice și imagologice. În timp ce Vestul era copleșit de criza medicală și căuta și avea diverse tentative, mai mult sau mai puțin stângace, de o opri răspândirea coronavirusului, Moscova acționa pe toate canale oficiale, dar și cele informale din arsenalul războiului hibrid, pentru a discreta Occidentul.

Cătălin Gomboș

21 May 2021
Cătălin Gomboș

Timp de citire: 6 min
  • Situația în Gaza rămâne neschimbată. O enclavă aflată de 14 ani, de când Hamasul a preluat controlul în urma unor confruntări cu Fatahul, sub blocadă terestră și navală. În perioadele de relaxare este foarte greu să ieși și să intri; atunci când sunt tensiuni, este imposibil; practic, Fâșia e o uriașă închisoare în aer liber.
  • Situația rămâne neschimbată și la Ierusalim. Pentru Israel, orașul e capitala sa, eternă și indivizibilă. Palestinienii îl văd și ei drept capitală și nu concep să cedeze partea de est, care include și orașul vechi, unde se află locurile sfinte. Orice piatră, orice gest, orice decizie contează în Ierusalim.
  • Nici în Cisiordania ocupată nu se schimbă ceva. Palestinienii sunt, practic, captivi într-o serie de enclave delimitate de drumurile care leagă Israelul de colonii. Coloniștii sunt, și ei, prinși în enclave, apărate de armată, în mijlocul maselor de palestinieni. Guvernul lui Mahmoud Abbas este tot mai puțin legitim. De negocieri de pace și o reglementare a conflictului nu mai vorbește nimeni de când a apărut ineptul plan de pace al administrației Trump. Cât timp părțile nici măcar nu stau de vorbă, este imposibil de imaginat o cale de a rezolva cele trei mari probleme care au blocat procesul de pace de la Oslo: dreptul de întoarcere, statutul Ierusalimului și coloniile din Cisiordania.
Fenta lui Dodon: dezertarea aparentă din politica internă și „defectarea” la Moscova
Fenta lui Dodon: dezertarea aparentă din politica internă și „defectarea” la Moscova

Anunțul brusc al lui Igor Dodon că se va retrage din politică și se va lansa în afaceri, la începutul săptămânii trecute, a ridicat mai multe semne de întrebare despre jocul pe care fostul președinte pro-rus de la Chișinău dorește să-l facă pentru viitor.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
25 Oct 2021
Surprize în Republica Cehă: Împreună cu Pirații, fără comuniști și populiști
Surprize în Republica Cehă: Împreună cu Pirații, fără comuniști și populiști

Recentele alegeri parlamentare au redesenat harta politică a Republicii Cehe. Actualul prim-ministru, Andrej Babiš, a pierdut puterea, guvernarea va fi asigurată cel mai probabil de o coaliție de cinci partide, iar partidele tradiționale de stânga nu au reușit să intre în Parlament. Situația de după alegeri este și mai tare complicată de faptul că Președintele Miloš Zeman este foarte bolnav și, conform informațiilor furnizate de spitalul în care se află, se află în incapacitatea de a-și exercita atribuțiile. Președinția păstrează însă tăcerea cu privire la starea lui Zeman.

Michael Švec
Michael Švec
21 Oct 2021
Mitropolia Moldovei și jocurile Moscovei la Chișinău
Mitropolia Moldovei și jocurile Moscovei la Chișinău

Mitropolia Moldovei este unul din instrumentele pe care Rusia le are la dispoziție pentru a-și păstra influența la Chișinău. De la sprijinirea politicienilor pro-ruși în campanii electorale la blocarea unor legi care ar apropia Moldova de Europa, Mitropolia a arătat constant că religia nu este, nici pe departe, singura sa preocupare.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
20 Oct 2021
Bulgaria și Dosarele Pandora: nimic șocant într-o țară obișnuită cu corupția
Bulgaria și Dosarele Pandora: nimic șocant într-o țară obișnuită cu corupția

Dosarele Pandora nu au adus surprize foarte mari în Bulgaria, o țară obișnuită cu scandalurile de corupție. E de văzut și cât de mare va fi impactul lor; deocamdată, unul dintre cei care apar în dezvăluiri, controversatul oligarh Delyan Peevski, în loc să se ascundă s-a întors din Dubai în Bulgaria și și-a anunțat revenirea pe scena politică.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
19 Oct 2021