Este jurnalist la Radio România Actualități, cu experiență de presă în mai multe redacții de la București (cotidianul Adevărul) și Londra (BBC World Service, secția română). Semnează cronici de carte și comentarii pe teme de istorie recentă în revistele Dilema Veche, Historia și Pallas Athena. A publicat volumele „Șahiștii. Povestiri” (2021), „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” (2020) și „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” (2019).
Summitul dedicat schimbărilor climatice, COP26, nu aduce noutăți: se știa că s-a ajuns la un punct critic. Nu ne ajută cu nimic că știm. E nevoie de măsuri urgente și de politici care nu mai pot fi amânate, dacă dorim să le dăm o șansă generațiilor viitoare.
De la Lenin încoace, o mulțime de lideri comuniști au încercat să practice și să promoveze șahul. De cele mai multe ori, acești lideri erau jucători patetici, care nu erau în stare să facă față unui turneu de șahiști de forță medie sau chiar de amatori; cu excepția, poate, a unuia organizat numai între ei, eveniment care însă n-a avut loc niciodată, cu toată prietenia socialistă dintre popoare. Ceea ce însă nu i-a împiedicat pe aceiași lideri comuniști ca în timpul Războiului Rece să facă din șah un puternic instrument de propagandă.
Există o discrepanță între estimările occidentale, potrivit cărora au fost sute de mii de victime ale violurilor, și cele rusești, în care numărul tinde spre ordinul zecilor. Cu ce argumente însă a intrat fiecare parte în dispută?
Donează
