Acum câteva zile, lucram de zor la laptop când deodată ecranul s-a întunecat și preț de câteva secunde textul a dispărut. Până să mă dumiresc ce s-a întâmplat – am crezut pentru moment că m-a lăsat brusc bateria, deși nu mai pățisem așa ceva – lucrurile au reintrat în normal, ferestrele erau la locul lor, tastatura funcționa. Nu am sesizat absolut nimic schimbat, cu excepția apariției unui buton nou în bara de aplicații. Butonul arată ca o panglică răsucită, verzui-albăstruie, etichetată cu inițialele PRE, abreviere de la „preview”. La mouse over, aplicația se afișează și își dezvăluie și identitatea: Copilot.
Copilot e momentan bomboana de pe tortul Microsoft, cea mai recentă realizare de proporții a dezvoltatorilor gigantului IT american. Este, simplu spus, un chatbox AI, un asistent bazat pe modele de limbă (Large Language Models, LLMs) care-și propune să facă diferitele produse Microsoft 365 mult mai ușor de folosit. De pildă, poți să-i ceri să facă o analiză SWOT pe baza planurilor prezentate într-o ședință video. Sau un bilanț financiar de amploare pornind de la raportările din ultimii ani. Sau poate transforma o notă într-un PowerPoint sau asculta o conferință video Teams, apoi rezuma ceea ce s-a discutat și compila lista de sarcini pentru participanți. Aplicația apare și ca o extensie la browserul Edge, putând fi, așadar, folosită pentru căutări online.
Copilot este expresia tentativei companiei de ține pasul cu cea mai nouă direcție de cercetare în domeniul computerelor, inteligența artificială (AI), într-o cursă în care sunt implicați și alți jucători importanți, ca Google de exemplu, care și-a lansat recent propriul produs de tip AI, numit Gemini. Practic, actualul Copilot unifică/rebranduiește diferitele variante de chatbox lansate anterior de Microsfot (vezi Bing Chat), le extinde și le integrează în Windows 11.
Chatboxul Microsoft este copilul rezultat din parteneriatul dintre Microsoft și exploziva vedetă din Silicon Valey, OpenAI, la care Microsoft deține 49% din acțiuni. Concepția Copilotului a fost opera OpenAI, dar Microsoft este cel ce îi dă programului vizibilitate și greutate, dat fiind că în lume sunt cel puțin un miliard și jumătate de utilizatori de Windows (nu toți folosesc, însă, Windows 11) și peste un miliard de utilizatori de Microsoft Office. Comparativ, ChatGPT, aplicația de inteligență artificială dezvoltată independent anul trecut de OpenAI, are zilnic doar paisprezece milioane de utilizatori.
Lansarea noii variante Copilot a coincis însă cu izbucnirea unei controverse viguroase la OpenAI care a prins în vâltoarea ei Microsoft, partenerii acestuia și întreaga industrie de profil.
O concediere-fulger
Pe când actualizarea de soft de la Microsoft închidea și deschidea câteva secunde mai apoi ecranele computerelor de pe toate continentele, OpenAI trecea prin cea mai mare criză a sa de la înființarea din 2015. Structura companiei este acum destul de complicată, la tulpina inițială non-profit altoindu-se recent una lucrativă. Dar pe scurt, conducerea colectivă a firmei a decis aparent peste noapte, cu două zile înainte de Thanksgiving Day, concedierea șefului cel mare, Sam Altman. Nici măcar Microsoft nu a știut de decapitare, știrea ajungând la ei când faptul era deja consumat. Pentru moment, singura explicație oficială era constituită de un tweet, în care se arăta că „domnul Altman nu a fost onest în mod consecvent” cu colegii din consiliul de administrație, care și-au pierdut încrederea în el.
Apoi au apărut și detaliile. Nu toată lumea din consiliu a votat pentru concediere. Dacă nu pleca domnul Altman, ar fi plecat alții din conducere, pe care acesta îi viza. În plus, arătau zvonurile, Sam Altman știa să fie și manipulator versat – dar în fond, argumentau alții, nu e asta o calitate pentru un director? Microsoft la rândul lui a început să se agite, fiind în joc nu numai Copilotul, dar și alte produse avute în plan. Între directorul executiv al Microsoft și Sam Altman exista o relație de încredere cimentată de miliarde de dolari. Ținând cont de toate acestea, nu e greu de ghicit de partea cui s-a plasat gigantul IT. Pe balansoar s-au pus și câteva sute de angajați OpenAI, care au semnat o scrisoare deschisă de susținere a șefului destituit. În această situație, după câteva zile Sam Altman a fost reinstalat în funcție. Componența consiliului s-a modificat. Apele s-au liniștit – dar sub calmul lor aparent umblă nervoși rechinii întrebărilor. „Marele Alb” între aceștia este – nici mai mult nici mai puțin – decât problema impactului inteligenței artificiale asupra civilizației umane și a șanselor ca aceasta să supraviețuiască în noua eră a supercomputerelor.
Computerul ca specie dominantă
Acum opt ani, OpenAI a fost înființată cu scopul explicit de a feri omenirea de o dezvoltare necontrolată a inteligenței artificiale, de a studia precaut domeniul, urmând ca doar produsele verificate să fie eliberate pe piață. Acest obiectiv e în continuare valabil, dar la banii și puterea care au fost puse azi în joc au apărut îndoieli privind puritatea angajamentului inițial. Demiterea – și reinstalarea – lui Sam Altman ar avea legătură în acest scenariu cu conflictul dintre „entuziaștii” inteligenței artificiale și „conservatorii” din domeniu, care pun pe primul loc siguranța folosirii acesteia. Ultimii se tem că, odată descoperită așa-numita Inteligență Artificială Generală – adică în momentul în care computerele vor învăța să raționeze și vor dobândi conștiință – aceasta s-ar putea întoarce împotriva umanității și ar putea încerca să o distrugă pentru că o va vedea fie ca pe o amenințare, fie ca pe un obstacol în calea îndeplinirii obiectivelor care i-au fost trasate (tot de om), fie pentru că o percepe drept o posibilă materie primă care poate fi utilizată pentru producție. Inteligența artificială, arată „conservatorii”, se poate îmbunătăți singură și încă într-un ritm logaritmic. De pildă, cât îi poate lua unei astfel de inteligențe să înceapă să joace la bursă, să facă sume consistente cu care să își finanțeze producția independentă de curent – ca să nu mai fie la cheremul omului? Cât de mult i-ar lua, având acces la mai toată literatura de specialitate în psihologie, să învețe să își manipuleze utilizatorii, chiar și pentru a mima că este inofensivă în timp ce pregătește marea lovitură? Cât de greu i-ar fi să „evadeze” în zona online, dintr-un spațiu izolat, în condițiile în care poate convinge un utilizator naiv să o ajute, asta ca să nu mai vorbim de ultimele evoluții tehnologice care fac posibilă, de pildă, virusarea unui telefon prin manipularea undelor electromagnetice emise de ventilatorul unui computer? În acest scenariu, Sam Altman ar fi „entuziastul” care a pierdut simțul realității și care ar fi dispus, conștient sau nu, să sacrifice siguranța pe altarul banilor și puterii.
Alții spun că demiterea lui Sam Altman nu are vreo legătură cu vreo dispută ideologică, că până la urmă aici au intervenit sentimente și acțiuni cât se poate de omenești. „Bănuiala”, „impresia”, acțiunile „manipulatoare” și chiar și setea de putere sunt până la urmă mai la îndemână în explicarea crizei din cadrul consiliului de administrație al OpenAI decât o mare confruntare de principii care să se fi acutizat din senin. Apoi, se mai argumentează, programele și algoritmii de inteligență artificială existente, de la Deep Blue de la IBM la ChatGPT și Pilot sunt departe de a înlocui omul în ce privește cadrul general al acțiunilor sale, chiar dacă sunt capabile să învingă marii maeștri de șah sau să ne facă agenda, sunt și vor rămâne doar niște instrumente.
De la invitații la obligații
Disputa din interiorul Microsoft-OpenAI a creat valuri în toată industria. OpenAI este indiscutabil lider în domeniu; patru din cinci dezvoltatori de software declară că folosesc mai des modelele OpenAI decât pe cele ale competiției. Dar pe perioada crizei, câteva zeci de clienți OpenAI i-au contactat pe cei de la Anthropic, rivali ai OpenAI, sau pe reprezentanții Cohere, un alt startup din branșă cu legături cu Google. Divizia de cloud de la Amazon, și ea o susținătoare a modelului dezvoltat de Anthropic, a pus pe picioare tot în toiul crizei o colaborare cu potențialii demisionari de la OpenAI care nu ar fi dorit să se refugieze la Microsoft.
Dar poate că un impact și mai profund al controversei, chiar dacă momentan mai puțin spectaculos, este la nivel politic. Autoritățile urmăresc de ceva vreme cu îngrijorare evoluția fenomenului inteligenței artificiale. Aplicații precum cea care le pune la dispoziția utilizatorilor posibilitatea de a-și construi propriul chatbot – inițiativă susținută de Sam Altman – au darul de a-i alerta și mai mult. În iulie, administrația Biden a îndemnat actorii semnificativi din domeniu – printre care Google, Meta, Microsoft, OpenAI – să se pună de acord ca experții să le verifice produsele înainte ca acestea să ajungă pe piață. Patru luni mai târziu, și guvernul britanic a avut o inițiativă asemănătoare, incluzând între cerințele propuse ca produsul să nu pună în pericol siguranța națională. Coincidență sau nu, la scurt după criza de la OpenAI, americanii au trecut de faza invitațiilor. O ordonanță semnată de președintele Joe Biden obligă toate companiile majore din domeniu – clasificarea se realizează în funcție de puterea necesară a procesorului pentru a rula programul AI în cauză – să notifice guvernul și să publice rezultatele testelor de securitate efectuate. Dacă industria nu s-a pus de acord în domeniul siguranței, atunci e de așteptat ca factorul politic să intervină, a concluzionat The Economist. Mi se pare semnificativ că o revistă liberală precum The Economist să nu vadă cu ochi răi implicarea statului în această evoluție.
Un alt actor intrat recent în scenă este Uniunea Europeană, care a anunțat că a ajuns la un acord comunitar privind textul unei legi speciale de reglementare a folosirii inteligenței artificiale. Textul definește inteligența artificială drept programul informatic care în funcție de unii parametri impuși de om, „generează conținut, predicții, recomandări sau decizii de impact asupra mediului în care acționează”. O preocupare aparte a reglementării este legată de siguranța folosirii inteligenței artificiale de către cetățeanul european, precum și transparența recursului la inteligența artificială. Proiecte legislative similare cu cel european - care ar urma să ajungă în parlamentul comunitar la începutul anului viitor - sunt în stadii diferite de elaborare în Statele Unite, Marea Britanie și China.
Deși pare să reprezinte o tehnologie de vârf care încă nu și-a produs efectele, inteligența artificială este deja integrată în anumite domenii. Atât timp cât computerele s-au bazat pe simpla putere de analiză, oamenii nu au putut fi întrecuți de mașină la jocul de go. Când însă computerele au putut integra propria experiență în abordarea partidelor, lucrurile s-au schimbat și acum nu au rivali printre oameni. Cu șahul, povestea a fost asemănătoare, jucătorii umani fiind învinși încă din faza puterii de calcul brute, ca să nu mai vorbim de situația de acum, în care softurile se autoperfecționează. Chestiunea este însă că oamenii au continuat să joace șah și go, turneele de computere devenind mai mult o specialitate de laborator a unor oameni de știință pasionați. Sigur, oamenii trag cu ochiul la ce joacă computerele în anumite circumstanțe, dar lumile sunt separate: una a emoțiilor, talentului și calculelor care pot fi și greșite, alta a perfecțiunii infinitezimale a variantelor de silicon. Cele două lumi nu se amestecă și deocamdată cel puțin, sunt bine mersi amândouă.
