
Războaiele au simbolurile lor. Pot fi însemne, de multe ori cu o conotație sinistră, asociate forțelor aflate în conflict – zvastica, secera și ciocanul, sau pecetea lui Muhammad, folosită ca stindard de Statul Islamic. „Killroy was here”, desenat de militari americani din Al Doilea Război Mondial cam oriunde ajungeau, a fost descris drept prima memă virală din istorie. „Lily Marlen” era ascultat și fredonat atât de germani cât și de aliați. În războaiele iugoslave, sârbii făceau semnul cu trei degete al frăției ortodoxe, iar exemplele pot continua.
Războiul din Ucraina nu face excepție de la această regulă și este asociat cu propriul set de simboluri, de la Z-ul care a devenit simbolul invaziei rusești la „Sfânta Javelina”, inventată de ucraineni în prima parte a războiului, când sistemele anti-tanc Javelin le-au salvat, practic, țara.
Moscova folosește aceste simboluri să justifice invazia, dar și să îi determine pe bărbați să meargă la război – iar aici apelează la personaje ca Babușka Z sau școlarul Alioșa. Kievul, pe de altă parte, caută să întărească spiritul de rezistența a populației arătând eroismul celor care se luptă dar și capacitatea Ucrainei de a rezista, marcată prin simboluri ca uzina „Azvostal” sau cocoșul de ceramică, și de a-i sfida pe invadatori cu o insultă ca „Idi nahui!”. Un alt obiectiv este consolidarea identității ucrainene, iar de aici avem apelul la simboluri istorice, cum este tridentul forțelor armate.