Cu o sticlă de whiskey pe masă, din care o porție turnată în pahar și un trabuc din care trage fără prea multă vlagă înainte de a răspunde la prima întrebare, ambasadorul (neacreditat) al Federației Ruse la Chișinău, Oleg Ozerov a acordat un interviu de aproape o oră pentru Sputnik Moldova în care a reușit să propage, deseori printr-un limbaj mai diplomatic și mai sofisticat, majoritatea narațiunilor false pe care propaganda de la Kremlin le tot inoculează pe diferite căi și forme de-a lungul ultimilor ani, scrie Veridica.md.
Amenințările voalate ale lui Ozerov
Chiar în prima parte a interviului, utilizând una din tehnicile preferate ale Kremlinului de a compara Republica Moldova și a sugera (uneori chiar declarând fățiș) că va fi a doua Ucraină, Ozerov amenință voalat țara în care a fost trimis ambasador că copiii săi ar putea avea soarta copiilor ucraineni și sugerează pe un ton arogant și superior că „încă nu v-am arătat ce putem”: „Vă amintiți că Poroșenko (fostul președinte ucrainean Piotr Poroșenko n.red), în 2015 parcă, declara că copiii noștri vor învăța în cald, iar copiii din Donbas vor sta în subsoluri. Ceea ce se întâmplă acum, mi se pare, arată tocmai faptul că Rusia poate răspunde, dar nu dorește să o facă”, a spus Ozerov, referindu-se la pretinse acțiuni sau declarații „dușmănoase” ale Chișinăului.
Rescrierea istoriei și rusofobia - narațiunile de serviciu ale Kremlinului
Comparațiile cu Ucraina, dar și cu Țările Baltice, nu se opresc aici. Ambasadorul rus revine la așa-numita „rescriere a istoriei”, acuzând că „se încearcă de a-l prezenta pe Antonescu drept erou”. Aceasta este una din temele preferate ale ambasadorului rus, făcând referire la manualele de istorie. Veridica însă a demonstrat anterior că în manuale este explicat contextul intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial, după anexarea Basarabiei de către URSS ca urmare a pactului Molotov – Ribbentrop, încheiat de Moscova cu regimul nazist, dar și a Dictatului de la Viena. Subiectul Holocaustului este tratat în manual, la fel și cel al Holocaustului romilor, și sunt, de asemenea, menționate datele raportului final al Comisiei Internaţionale pentru studierea Holocaustului în România: „În Regatul României, Holocaustul a început în 1938, odată cu promulgarea primelor legi restrictive antievreiești ale guvernului Goga, când peste 220 000 de evrei au fost lipsiți de un șir de drepturi politice și civile, și a continuat după intrarea României în război, inclusiv în teritoriile controlate de statul român, și s-a sfârșit în 1944”. De asemenea, Ion Antonescu este prezentat ca fiind responsabil de Holocaust: „Activitatea administrației românești în Transnistria a fost umbrită de crime, legate de folosirea Transnistriei ca loc de deportare și suprimare a evreilor și romilor. I. Antonescu a avut o politică contradictorie față de problema evreiască, inițial a fost rezervat și nu a acceptat politicile naziste, dar treptat, din cauza presiunilor, a adoptat legi rasiale, a ordonat deportările evreilor și romilor în Transnistria, iar colaborarea cu naziștii a dus la numeroase victime și la săvârșirea crimelor împotriva umanității”.
Într-un alt context, diplomatul rus reia și subiectul așa-numitei rusofobii care ar fi fost cauza conflictului transnistrean și care ar exista și în prezent. Este una din principalele narațiuni false care a stat la baza secesiunii, iar Veridica a demontat-o anterior.
Cum justifică Ozerov prezența militară rusă
Și tot în contextul reglementării conflictului transnistrean, Ozerov urmează propaganda Kremlinului, care nu face distincție între pacificatorii ruși și militarii și muniția de la Cobasna pe care Rusia, în Declarația Summitului OSCE de la Istanbul din 1999, s-a angajat să le evacueze până în anul 2002. În privința acestor angajamente el spune că erau condiționate de reglementarea politică a conflictului. „Promisiunile au fost făcute, în primul rând, în cadrul negocierilor cu OSCE, iar aceste promisiuni au fost corelate cu reglementarea politică a conflictului transnistrean. (...) Acest proces, dacă nu a fost dus până la capăt, a fost doar din motivul că nu a fost dus până la capăt procesul de reglementare transnistreană. Cu alte cuvinte, exprimându-ne în limbaj modern, nu au fost eliminate cauzele inițiale ale conflictului. În ce constau acestea? Ele constau în garanții privind drepturile populației rusofone și în toate celelalte aspecte, deoarece este imposibil de imaginat o asemenea reglementare în care trupele noastre ar fi retrase, iar drepturile cetățenilor ruși ar continua să fie încălcate”.
Este un nou fals. În documentul OSCE de la Istanbul nu se spune nimic despre condiționarea evacuării trupelor și muniției cu reglementarea politică a conflictului transnistrean. Iată ce este menționat în punctul 19 al Declarației, care se referă la retragerea trupelor rusești din Republica Moldova (traducere neoficială): „Reamintind deciziile Summit-urilor de la Budapesta și Lisabona și ale Reuniunii Ministeriale de la Oslo, ne reiterăm așteptarea privind o retragere timpurie, ordonată și completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, salutăm progresele recente înregistrate în evacuarea și distrugerea echipamentului militar rus depozitat în regiunea transnistreană a Moldovei, precum și finalizarea distrugerii munițiilor netransportabile. Salutăm angajamentul Federației Ruse de a finaliza retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Moldovei până la sfârșitul anului 2002. De asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova și a OSCE de a facilita acest proces, în limitele competențelor lor respective, până la termenul convenit”.
Elogierea „Russkii dom”
Și evident, nu putea să treacă cu vederea decizia autorităților de la Chișinău de a denunța acordul privind înființarea și funcționarea centrelor culturale, adică închiderea așa-numitului „Russkii dom”. După ce a elogiat relevanța acestui centru, Ozerov a afirmat că „niciuna dintre acuzațiile aduse împotriva noastră privind presupusele încălcări în activitatea sa nu a găsit până în prezent nicio confirmare”. Or, Veridica a scris anterior, făcând referire la numeroase studii și investigații internaționale, care demonstrează legăturile dintre centrele culturale ruse, Rossotrudnicestvo și alte structuri ale Moscovei cum ar fi Pravfond, și acțiuni subversive și propagandă. Cam în același mod, „Russkii Dom” acționa și la Chișinău, potrivit ministrului Culturii, Cristian Jardan - proiecții de filme propagandistice în 2021 și 2022, în mai multe localități din țară, care justificau agresiunea Rusiei asupra Ucrainei; activități țintite asupra copiilor și tinerilor, selectați pentru vizite și programe în Federația Rusă, inclusiv în tabăra Artek din Crimeea ocupată; promovarea discursului militarist și a mesajelor politice, uneori camuflate ca evenimente „culturale”; comemorări cu tentă propagandistică. În plus, eludând legislația, au fost deschise două centre la Tiraspol și Comrat, fără acordul Chișinăului.
Vezi articolul integral pe Veridica.md
