Presa de la Kiev scrie că Ucraina are nevoie de o reformă mai rapidă a armatei, dar și a modului în care politicienii administrează statul și îi mobilizează resursele. Infrastructura energetică, aflată sub presiunea constantă a atacurilor rusești, trebuie regândită, iar arhiva digitală trebuie pusă la adăpost în străinătate. La problemele cauzate de război se adaugă îngrijorări că Donald Trump caută să se apropie de Moscova în detrimentul Ucrainei. Jurnaliștii ucraineni se întreabă și cine ghidează dronele rusești care lovesc Kievul și amintesc că, dincolo de front și de calculele politice, războiul continuă să producă drame personale: pentru unele familii ale militarilor căzuți, nici măcar înmormântarea celor dragi nu pune capăt suferințelor.
Cât poate rezista Ucraina fără schimbări în conducerea statului
Publicația Dzerkalo Tîjnia (Oglinda săptămânii) avertizează că centralizarea deciziilor politice, corupția și administrarea ineficientă a resurselor pot slăbi capacitatea Ucrainei de a rezista în fața agresiunii ruse la fel de mult ca lipsa armamentului. „Frontul rezistă”, însă în spatele lui se acumulează dificultăți economice, administrative și politice pe care actuala putere nu reușește să le rezolve.
Schimbările începute în armată de noul comandant-șef, Mihailo Drapatîi, urmăresc reducerea birocrației și promovarea ofițerilor cu experiență. Publicația consideră că armata are nevoie nu doar de drone și armament modern, ci și de o conducere mai eficientă, în care deciziile militare să nu depindă de aprobări politice.
Ucraina se confruntă cu un deficit bugetar de 27 de miliarde de euro și riscă întârzierea a peste cinci miliarde de euro din ajutorul european, din cauza reformelor nerealizate. Publicația critică întârzierile, în condițiile în care deciziile importante sunt concentrate din ce în ce mai mult în jurul președintelui Zelenski. „Parlamentul așteaptă ordine”, iar responsabilitatea pentru reformele amânate se pierde între instituții.
Contradicțiile sunt vizibile și în societate. Potrivit unui sondaj citat de publicație, 62% dintre ucraineni sunt pregătiți să suporte războiul atâta timp cât va fi necesar, dar 69% ar accepta o încetare a focului care să păstreze independența țării și să ofere garanții de securitate. „Disponibilitatea de a rezista coexistă cu dorința de a încheia războiul”, observă Dzerkalo Tîjnia.
„Limita puterii nu este limita țării”, avertizează ziarul. Ucraina dispune încă de resurse pe care actualul sistem de conducere nu reușește să le valorifice. În opinia publicației, schimbarea modului de guvernare este necesară pentru menținerea capacității de apărare, iar Zelenski trebuie să decidă dacă este dispus să reformeze sistemul pe care l-a construit.
De ce a eșuat contraofensiva din 2023 și cum arată brigada viitorului
Într-un interviu pentru Ukrainska Pravda (Adevărul ucrainean), comandantul Brigăzii 59, Oleksandr Sak, revine asupra contraofensivei ucrainene eșuate din Zaporojie, din vara anului 2023. Sak conducea atunci Brigada 47, aflată în primul eșalon al grupării de atac.
Comandantul consideră că direcția atacului fusese aleasă corect, însă Rusia anticipase planurile ucrainene și pregătise câmpuri de mine și poziții defensive. „Problema-cheie, în opinia mea, a fost păstrarea secretului operațiunii. Inamicul ne-a descoperit intențiile și a avut timp să se pregătească”, afirmă Sak. Comandantul explică faptul că este aproape imposibil să concentrezi trupe pentru o ofensivă fără ca adversarul să observe pregătirile. Ritmul de înaintare al Brigăzii 47 a ajuns atunci, potrivit estimării sale, la aproximativ 200 de metri pe zi.
După preluarea Brigăzii 59, în mai 2025, Sak spune că a reorganizat folosirea dronelor, a extins utilizarea aparatelor ghidate prin fibră optică și a schimbat modul de planificare a operațiunilor. Comandantul susține că, în decurs de un an, pierderile din batalioanele de asalt au fost reduse la jumătate, iar brigada nu a pierdut nicio localitate aflată sub controlul său. Un rol important îl are lovirea punctelor de lansare a dronelor rusești, pentru a limita capacitatea adversarului de a efectua misiuni de recunoaștere și atac.
Pentru viitor, Sak pledează pentru o „apărare activă”, în care unitățile ucrainene nu se limitează la respingerea atacurilor, ci caută permanent să reducă posibilitățile de acțiune ale inamicului. El consideră că tehnologia trebuie integrată în structurile de luptă existente, nu folosită separat de acestea. „Combinația dintre artilerie, infanterie și metal este viitorul”, afirmă comandantul, care vede în modelul actual al Brigăzii 59 un posibil prototip pentru viitoarele brigăzi ale armatei ucrainene.
Motorina rusească și apropierea pe care Trump o caută în relația cu Moscova
Publicația Evropeiska Pravda (Adevărul European) a discutat cu politologul Volodimir Dubovik despre acordul anunțat dintre SUA și Rusia privind motorina rusească. „Nu este un acord despre motorină”, afirmă expertul, menționând că volumele promise de Moscova sunt prea mici pentru a influența prețurile din SUA. În opinia sa, înțelegerea are mai ales un scop electoral. Înaintea alegerilor pentru Congres, Trump vrea să le arate americanilor că încearcă să reducă prețul la carburanți.
Dincolo de calculele electorale, Trump urmărește un obiectiv mai vechi – îmbunătățirea relațiilor strategice cu Rusia. Războiul Moscovei împotriva Ucrainei a împiedicat până acum această apropiere, dar Casa Albă pare dispusă să reia dialogul chiar și fără progrese către pace. Acordul privind motorina reprezintă „încă un mic pas în această direcție”, consideră politologul.
Pentru Kiev, pericolul este ca Trump să prezinte Ucraina drept un obstacol în calea încheierii războiului. „Ar fi bucuros să declare că Zelenski împiedică încheierea războiului”, observă expertul. Ucraina încearcă însă să contracareze această interpretare, propunând încetarea focului și discutând inclusiv despre organizarea alegerilor.
În Statele Unite, o parte dintre republicani continuă să sprijine Ucraina, dar apropierea alegerilor îi descurajează să critice deschis deciziile lui Trump. Până atunci, Ucraina trebuie să fie „extrem de prudentă”, avertizează analistul, pentru a avea pierderi cât mai mici.
Cum sunt ghidate dronele rusești spre Kiev: relee ascunse sau semnale din Belarus?
Cu ajutorul căror tehnologii reușesc dronele rusești să lovească ținte din Kiev? Publicația LB.ua examinează mai multe explicații, asupra cărora nici specialiștii ucraineni nu au ajuns la un acord. Unii susțin că Rusia folosește dispozitive de retransmisie instalate clandestin în capitală de persoane recrutate de serviciile sale secrete. Un asemenea dispozitiv ar fi fost utilizat la ghidarea dronei care a lovit, pe 4 septembrie, o clădire a Serviciului de Securitate al Ucrainei.
Alți experți contestă această ipoteză. Antenele ascunse în apartamente ar avea o eficiență redusă din cauza clădirilor din jur și ar putea fi detectate relativ ușor. Un specialist compară teoria cu „psihoza căutării semnelor pe asfalt” de la începutul invaziei ruse. El consideră mai probabilă utilizarea rețelelor obișnuite de telefonie mobilă sau a unor relee aflate în afara Ucrainei.
O atenție deosebită este acordată Belarusului, unde Rusia dispune de o infrastructură de comunicații care poate fi folosită pentru coordonarea atacurilor. În iunie, Kievul anunțase oprirea unor asemenea instalații, însă la începutul lunii octombrie autoritățile ucrainene au semnalat reluarea utilizării lor. Potrivit uneia dintre explicațiile prezentate de LB.ua, releele terestre din Belarus, conectate cu dispozitive de retransmisie aeriene, ar putea permite ghidarea dronelor fără instalarea unor antene clandestine în Kiev.
Problema devine și mai complicată odată cu folosirea navigației optice și a inteligenței artificiale. Unele drone pot identifica singure țintele în etapa finală a atacului, fără să mai depindă de semnalele radio pe care apărarea ucraineană încearcă să le bruieze. Specialiștii avertizează și asupra posibilității ca dronele să acționeze coordonat, schimbând între ele informații despre radare și sistemele antiaeriene.
Ucraina nu poate apăra fiecare linie electrică, dar poate schimba sistemul
Rusia și-a schimbat tactica atacurilor asupra infrastructurii energetice ucrainene. Dronele lovesc acum inclusiv stâlpii liniilor de înaltă tensiune, folosind încărcături capabile să taie structurile metalice. Într-un interviu publicat de Texty.org.ua, inginerul Ivan Hrihoruk explică faptul că prăbușirea unui singur stâlp poate provoca un efect de domino, avariind liniile și structurile învecinate și lăsând fără electricitate zone întinse.
Reparațiile pot dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. „Protejarea completă a miilor de kilometri de linii electrice este fizic imposibilă”, avertizează expertul. Soluția este construirea unei rețele care să poată fi reparată rapid și să permită redirecționarea electricității atunci când unele linii sunt avariate. Ucraina are nevoie de echipamente de rezervă, stâlpi modulari și echipe capabile să intervină inclusiv în condițiile bombardamentelor.
Mult mai grave sunt distrugerile marilor transformatoare electrice. Un asemenea echipament poate cântări până la 400 de tone și costă cel puțin cinci milioane de dolari, iar fabricarea lui durează în prezent până la doi ani. „Distrugerea unui singur transformator poate lăsa regiuni întregi fără electricitate pentru mult timp”, explică Hrihoruk. De aceea, este necesară protejarea substațiilor.
Pe termen lung, Ucraina trebuie să renunțe la dependența excesivă de sistemul energetic centralizat moștenit din perioada sovietică. Expertul propune dezvoltarea unei „rețele inteligente”, cu producție locală de electricitate, baterii industriale și sisteme automatizate care să izoleze rapid zonele avariate. Inteligența artificială ar putea identifica defecțiunile și accelera reparațiile. „Distrugerile de amploare ne oferă șansa nu doar să reconstruim ce a fost, ci să creăm un sistem energetic de nouă generație”, afirmă Hrihoruk.
Când bombardamentele amenință și memoria digitală a statului
Distrugerea unui centru de date poate paraliza sistemele informatice de care depind instituțiile statului. Într-un interviu pentru Interfax-Ucraina, viceministrul transformării digitale Vitalii Balașov explică soluțiile pregătite de Kiev: „Una dintre modalitățile de a proteja infrastructura fizică este să ieșim dincolo de granițele Ucrainei”.
Autoritățile examinează posibilitatea construirii unui centru de date într-un alt stat, care să beneficieze de garanții juridice asemănătoare celor acordate ambasadelor. „Nu mai este doar un plan”, precizează oficialul. Modelul este inspirat de Estonia, care păstrează date guvernamentale în Luxemburg. Kievul negociază deja cu mai multe țări, dar nu a ales deocamdată o locație. „Nu vrem să depindem complet de infrastructura din străinătate”, subliniază Balașov, explicând că sistemele statului trebuie să poată fi restabilite rapid în cazul unor atacuri.
Pericolul nu vine însă numai din bombardamente. Dacă la începutul invaziei Rusia încerca să distrugă serverele și să blocheze serviciile publice, ulterior atacurile cibernetice s-au concentrat asupra infiltrării discrete în sistemele informatice și furtului de informații. Unele operațiuni folosesc deja inteligența artificială. „Inteligența artificială îi întărește pe atacatori la fel ca pe apărători”, avertizează viceministrul. Pentru Ucraina, protejarea datelor a devenit astfel o parte a apărării statului.
„Mi-am înmormântat soțul, dar nu în întregime”
„Totul este bine. Mâine dimineață ne schimbă”, a fost ultimul mesaj primit de Viktoria Nikitenko de la soțul său, Maksim, militar al Brigăzii 115. Un reportaj publicat de Hromadske prezintă drama femeii din regiunea Cernihiv, al cărei soț a murit în iunie 2025, în urma unui atac cu drone în regiunea Harkiv. Inițial, familia a sperat că militarul fusese luat prizonier, însă camarazii i-au confirmat decesul.
Trupul lui Maksim a putut fi recuperat abia după opt zile, fiind transportat de patru camarazi care au parcurs pe jos 14 kilometri, în timpul nopții. O parte a corpului rămăsese însă în vehiculul atacat. Pentru identificare au fost deschise două dosare separate, gestionate de anchetatori din orașe diferite. Viktoria și-a înmormântat soțul, dar a continuat să aștepte recuperarea celorlalte rămășițe. La morgă i se spusese că instituțiile sunt supraaglomerate și că procedurile pot dura foarte mult.
Drama femeii a continuat și după înmormântare. În mai 2026, în timp ce îngrijea mormântul soțului, fragmentele unei drone doborâte de apărarea antiaeriană i-au fracturat mâna. Peste alte câteva luni, analiza ADN a confirmat că rămășițele recuperate îi aparțin lui Maksim, însă autoritățile au solicitat compararea rezultatului cu proba prelevată din trupul deja înhumat.
„Vreau să-mi fie înapoiată acea parte din trupul soțului, fie întreagă, fie incinerată, ca să o pot îngropa aici, în cimitir”, spune Viktoria, care se teme de o eventuală deshumare. Poliția invocă necesitatea verificărilor suplimentare. Reportajul arată cum procedurile birocratice prelungesc suferința familiilor militarilor căzuți. Camarazii lui Maksim au promis să participe și la a doua înmormântare: „Este de-al nostru”.
