Serbia cere să fie primită în UE, dar preferă prietenia Chinei

China a devenit, peste noapte, cel mai bun prieten al Serbiei. Opțiunea Belgradului pentru Beijing este, la prima vedere, un pic bizară, pentru că sunt lăsați în plan secund alți doi parteneri importanți: Rusia și Uniunea Europeană. Rusia a fost, în ultimele decenii, cel mai constant susținător al Serbiei, fiind alături de aceasta, în virtutea frăției slave și ortodoxe, inclusiv în anii în care Occidentul o izolase. Uniunea Europeană este cel mai important partener economic și donator al Serbiei, dar și viitorul spre care aceasta aspiră ca stat candidat la aderare. Opțiunea pentru China ține, însă, de interesele politice interne și externe ale Belgradului, care caută să arate că are o alternativă la Occident și a ales puterea mai relevantă, aflată în creștere, spre deosebire de o Rusie izolată și în criză. China, la rândul său, este interesată să aibă un cap de pod prin care să pătrundă, pe ușa din spate, pe piețele europene.

Soft power prin diplomația vaccinului

În Serbia a început recent procesul de vaccinare împotriva virusului COVID-19. Interesant este că, spre deosebire de alte țări, cetățenii au posibilitatea de a alege vaccinul care le va fi administrat. Există mai multe seruri pentru care, teoretic, se poate opta – Pfizer, Moderna, AstraZeneca, Sputnik V și Sinopharm. Totuși, până în prezent a ajuns doar un număr limitat de doze de vaccin Pfizer și Sputnik V și un milion de doze (de departe cele mai multe) livrate de producătorul chinez Sinopharm. În timp ce vaccinurile din Occident ajung cu întârziere și sunt limitate ca număr, China folosește această nouă ocazie pentru a se impune ca unul din principalii actori umanitari în timpul acestei pandemii. Până și cetățenii care optaseră pentru vaccinuri din Occident aleg acum în număr din ce în ce mai mare să fie imunizați cu vaccinul chinez, deoarece nu este sigur câte doze de vaccin produs în Occident vor sosi în țară și când.

Deși epidemia de coronavirus a pornit din China, criza sanitară a dat naștere unei noi „prietenii de oțel” între Belgrad și Beijing. Serbia a fost printre primele țări europene unde China a trimis sprijin şi echipe de experți, iar această cooperare a continuat să se dezvolte odată cu achiziția vaccinurilor Sinopharm. Deocamdată, politica Beijingului se rezumă la umplerea golurilor lăsate de partenerii occidentali ai Belgradului.

Procesul de achiziție a vaccinurilor în Serbia mai indică și continuarea unei politici externe nedefinite clar, mai precis o balansare între est și vest. Chiar și în chestiunea vaccinurilor, președintele Aleksandar Vučić dorește să demonstreze că țara sa nu depinde de parteneri externi, scopul său fiind ca Serbia să câștige cât mai mult pe piața internațională prin negocieri purtate cu parteneri diferiți. La fel cum s-a întâmplat în perioada de început a pandemiei, când veneau donații din UE, Rusia, China și de la alți parteneri dar cea mai mare atenție o primea Beijingul, și acum China beneficiază de o mediatizare specială. Când vine vorba de sprijinul sau livrările de vaccin sosite din Occident, acoperirea media este una modestă, fără note de senzaționalism, pe când în cazul Chinei orice formă de ajutor este difuzată în direct la televiziunea națională încă de la sosirea la aeroport și întâmpinată cu mare fast de presa asociată puterii. Astfel, președintele Serbiei le face cunoscut partenerilor săi din Occident faptul că poate oricând apela la China, Rusia sau la oricare altă putere din Orient. Aleksandar Vučić a confirmat parteneriatul țării sale cu China atunci când s-a dus personal la aeroportul din Belgrad să primească cele un milion de doze de vaccin din China, anunțând că și el a ales să fie inoculat cu serul Sinopharm. Practic China a preluat de la Rusia rolul de principal donator de-a lungul acestei pandemii.

Heavy rotation în mass-media de stat: China detronează Rusia

Datorită faptului că guvernul controlează aproape toate televiziunile și cotidienele, am văzut cât de ușor se poate crea o altă narațiune și se poate manipula informația. Peste noapte, practic, China devine prietenul cel mai apropiat al poporului sârb, grație rolului umanitar asumat în timpul crizei sanitare. Sprijinul primit din partea Chinei este ținut secret, astfel că nu vom putea şti niciodată câte din echipamentele prezentate public drept donații reprezintă de fapt achiziții. Chiar și astăzi, în Serbia nu se știe cât au costat de fapt aceste vaccinuri, existând o întreagă narațiune potrivit căreia China oferă asistență constantă şi gratuită Serbiei. Pe de altă parte, China se folosește inteligent de orice ocazie pentru a-și spori influența în Serbia și în regiune. Potrivit sondajelor de opinie, cetățenii sârbi au o părere mai bună despre China, iar marea majoritate sunt de părere că influența acesteia este una pozitivă. China este percepută drept cel mai mare donator și partener economic al țării, ceea ce contrazice realitatea. Deși UE este de fapt cel mai mare donator și partener economic al Serbiei, de la începutul pandemiei China a fost descrisă de clasa politică sârbă, în mod fals, ca fiind actorul cel mai important care sprijină țara în lupta împotriva coronavirusului.

În cazul de față, interesele președintelui Serbiei și președintelui Chinei coincid – Vučić dovedeşte în faţa poporului că Serbia are prieteni în rândul celor mai puternice state ale lumii și încearcă să-și consolideze poziția în Occident, în vreme ce președintele Chinei caută să valorifice imaginea ţării sale pe mapamond, prezentând-o ca pe o forță umanitară, și nu țara unde a izbucnit pandemia. Ce este, însă, interesant în privința atitudinii Serbiei către marile puteri ale lumii, în special cele care o susțin, este modul în care rolul Rusiei în calitate de cel mai mare prieten al Serbiei a fost ușor dat uitării. Vučić a înțeles că puterile occidentale acordă mai mare atenției Chinei decât Rusiei, așa încât poate părea o mutare strategică bună pentru Vučić dacă intenţionează să-și crească valoarea la nivel global.

Așa cum în trecut tabloidele și demnitarii aduceau elogii Rusiei, la fel se întâmplă acum cu China, ca într-o preluare de ștafetă. Condiția prealabilă unui astfel de tratament preferențial îl reprezintă sprijinul pe care China îl acordă Serbiei în conflictul cu Kosovo, dar există și o cooperare mult mai concretă decât a fost cazul cu Rusia. Cu toate că numărul investițiilor chineze în Serbia este în creștere, tot în creștere este și numărul creditelor contractate de Serbia, credite pe care va trebui să le plătească în condiții extrem de nefavorabile. Nu reprezintă o problemă pentru elitele de la putere pe termen scurt, dar va deveni o problemă atunci când creditele vor ajunge la scadență.

În ultimele luni, China a devenit extrem de vizibilă în politica externă a Serbiei. Din punct de vedere economic, China este un element benefic președintelui, Vučić putând să se erijeze în cel care a adus infuzia de capital chinez în Serbia. Direcțiile de politică externă s-au schimbat în Serbia. Cei de la putere nu mai ezită acum să susțină China în unele dosare sensibile, precum relațiile Beijingului cu Hong Kongul. Președintele sârb a mers și mai departe și a trimis Chinei o scrisoare în care își exprimă sprijinul pentru eforturile acesteia de a-și menține suveranitatea și securitatea statală. Acest tip de sprijin nu înseamnă prea mult pentru China, dar îi amplifică imaginea de superputere mondială.

UE dă banii, China se alege cu imaginea, Belgradul devine cap de pod

Interesul din spatele acestei atenții pe care Beijingul o acordă Belgradului – o atenție disproporționată în raport cu alte țări europene – este legat de faptul că Serbia poate reprezenta o poartă de acces către restul Europei. În calitate de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, Serbia se află într-o poziție unică. Regulile comunitare nu i se aplică, dar are acces la piața unică. O astfel de postură poate fi folosită de China pentru a vedea în ce măsură poate penetra piețele europene.

În ultimele luni, aproape zilnic presa din Serbia relatează cum oficiali sârbi, împreună cu ambasadorul Chinei în Serbia, au vizitat anumite proiecte de infrastructură sau fabrici. Dacă ținem cont de faptul că investițiile externe reprezintă punctul central al politicii lui Vučić de a menține stabilitate economică și socială, atunci cu siguranță China se situează în topul priorităților.

Uniunea Europeană și țările occidentale au fost principalii donatori și investitori externi ai Serbiei din ultimii 20 de ani, dar cetățenilor nu li s-a spus niciodată adevărul și nu li s-a arătat niciodată dovada acestei asistențe. În schimb, autoritățile de la Belgrad au înfățișat mereu Rusia drept cel mai important partener al țării, iar în sondajele de opinie cetățenii identifică mereu Rusia ca principalul donator de asistență. În timpul epidemiei, situația s-a schimbat, iar în prezent China este prezentată drept principalul donator și investitor pentru Serbia. Potrivit studiilor realizate de către Institutul de Afaceri Europene, 40% din cetățenii Serbiei consideră la ora actuală că cel mai mare donator al țării este China, urmată de UE cu 17.6% și Rusia cu 14.6% din opiniile exprimate.

Aceste cifre confirmă ipoteza că guvernul deține cea mai mare putere și răspundere în formarea opiniei publice și influențarea atitudinilor cetățenilor. Cu toate acestea, niciun guvern din Serbia nu a încercat să creeze o astfel de narațiune pozitivă la adresa Occidentului, adevăratul principal donator și investitor al Serbiei. Într-un interviu recent la Europa Liberă, președintele Serbiei spunea că UE este cel mai mare donator și investitor, în ciuda asistenței oferite de China, dar președintele Serbiei nu ar declara niciodată asta la o televiziune de impact național. În schimb, Occidentul e mereu reprezentat ca ceva rău pentru Serbia, o forță care i-a smuls Kosovo și care întârzie progresele țării, în timp ce Rusia și China sunt mereu descrise ca protectori ai Serbiei și intereselor sale.