17 aprilie, 2021. Presa cehă e în agitație crescândă, în așteptarea conferinței de presă extraordinare convocate de prim-ministrul Andrej Babiš și de Jan Hamáček, ministrul de interne care tocmai a preluat și portofoliul externelor. Jurnaliștii știu că se întâmplă ceva neobișnuit.
Cu puțin înainte de ora opt, premierul ia cuvântul: „Există suspiciuni întemeiate privind implicarea unor ofițeri din cadrul serviciului rusesc de informații GRU, Unitatea 29155, în explozia din 2014 a depozitului de armament din complexul Vrbětice.”
Apoi, ministrul interimar Hamáček anunță expulzarea a 18 agenți GRU și SVR care lucrau sub acoperire ca diplomați.
Acest moment a marcat începutul celei mai mari crize din istoria relațiilor dintre Republica Cehă și Rusia din ultimii zece ani. A declanșat nu doar un șir de expulzări reciproce de diplomați, dar și o luptă pentru controlul spațiului informațional, unde Moscova a preluat rapid inițiativa, iar politicienii cehi i-au făcut treaba ușoară.
Atacul de la Vrbětice, sabotaj menit să afecteze Ucraina
Depozitul de armament din Vrbětice din estul Republicii Cehe a sărit în aer pentru prima data la 16 octombrie, 2014. Cincizeci de tone de muniție au fost împrăștiate pe arii întinse din împrejurimi. Doi angajați ai Imex Grup, compania care depozita muniție în acel depozit, au murit în explozie.
A doua explozie a avut loc la data de 3 decembrie a aceluiași an. Curățarea zonei a durat până toamna trecută și a costat aproape un miliard de CZK (38,8 milioane de eur). Investigația făcută de Bellingcat a arătat că cel puțin șase agenți militari ruși de informații de la unitatea 29155 au fost implicați în atac. Doi dintre ei, Alexander Mishkin și Anatoly Chpiga, au fost implicați și în otrăvirea lui Serghei Skripal. Conform autorităților, cei doi erau în Cehia la mijlocul lunii octombrie 2014 și au cerut să viziteze depozitul sub nume false.”
Guvernul, poliția și procurorii au dat asigurări că dovezile împotriva agenților ruși sunt concludente. GRU a avut un mobil: sabotarea livrărilor de arme și muniție către Ucraina, care pierduse recent Crimeea și era implicată într-un război cu rebelii din Donbass sprijiniți de ruși. Omul de afaceri bulgar Emilijan Gebrev, care a fost și el otrăvit se pare de agenți ruși, ar fi trebuit să livreze muniție de la Vrbětice către Ucraina. Recent, procuratura bulgară a anunțat că investighează un grup de cetățeni cu privire la încercarea de otrăvire a lui Gebrev și în legătură cu explozia depozitelor sale de armament din Bulgaria.
Eșecul Pragăi de a-și mobiliza aliații
La scurt timp după declarația de sâmbătă, membri ai guvernului, care au descris actul drept un atac terorist asupra teritoriului ceh, precum și diplomați, au încercat să își convingă aliații din Uniunea Europeană și NATO să acorde sprijin Republicii Cehe. În zilele următoare, diplomați ruși au fost expulzați, în semn de solidaritate, din cinci țări: Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia și România.
Aceste decizii nu prea pot fi descrise drept solidaritate din partea UE și NATO, dar și Praga are partea sa de vină: pentru a convinge lumea sau aliații să acționeze, trebuie să prezinte dovezi convingătoare, dar și să arate foarte clar ce dorește ca aliații săi să facă în acest sens.
Asta s-a dovedit a fi un pic mai complicat. Ministrul interimar Hamáček nu a reușit să convingă aliații europeni să acționeze. De altfel nici nu s-a prea înțeles dacă a solicitat sau nu un demers concertat din partea țărilor membre.
„Am fost dezamăgită de reuniunea de luni a miniștrilor de externe. Mă așteptam ca partea cehă să spună clar ce dorește și să primească un răspuns clar. Cum asta nu s-a întâmplat, este acum rândul diplomaților să discute cu statele membre” a spus Věra Jourová, Vice-președinte al Comisiei Europene pentru valori și transparență.
Mai mult decât atât, autoritățile de la Praga nu au reușit să adopte o poziție comună. Imediat după ședința de guvern de luni, 19 aprilie, prim-ministrul însuși și-a schimbat declarația fermă de sâmbătă, spunând că nu a fost vorba despre un act de terorism, ci de „un atac eșuat asupra unor bunuri”.
Președintele Miloš Zeman, care are legături cu Rusia, a așteptat ceva timp până să reacționeze, iar când a făcut-o, a creat și mai multă confuzie. În discursul său de duminică, 25 aprilie, el sprijină acțiunile guvernului – expulzarea a 18 spioni ruși – dar pune sub semnul întrebării povestea pe care prim-ministrul și ceilalți miniștri le-o prezentaseră cetățenilor și partenerilor externi. Zeman a spus că nu există dovezi cu privire la prezența unor agenți în teritoriu, conform serviciului de informații BIS. El a pretins, de asemenea, că mai exista o pistă în investigații, conform căreia neglijența ar fi fost cauza exploziei.
Președintele a citat ca exemplu un proces din 2016, la care, a spus el, ar fi fost vorba despre suspiciuni că explozia a fost provocată de manipularea incorectă a muniției. Zeman a spus că angajații acuzați au fost achitați în instanță. În realitate, sentința curții nu avea nimic de a face cu explozia, iar narațiunea folosită de președinte era falsă.
Informația lansată de Zeman conform căreia existau două concluzii diferite cu privire la cele întâmplate a fost contrazisă de prim-ministrul Babiš și de ministrul de interne Hamáček. Totuși, reacțiile acestora au venit la 24 ore după discurs, pentru că ambii au motive politice să mențină relații bune cu președintele. Moscova s-a folosit de această întârziere pentru a pune la îndoială versiunea inițială a Cehiei cu privire la evenimente, iar politicienii ruși au cerut ferm ca Praga să își ceară scuze.
Încercarea Rusiei de a-și impune propria narațiune
Spre deosebire de Cehia, Rusia s-a lansat într-o campanie de controlare a spațiului informațional – a negat orice implicare în incident, a încercat să dezamorseze dezbaterea publică privind atacul și a atacat și insultat Republica Cehă.
La scurt timp după discursul președintelui Zeman, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de externe, Maria Zacharova, i-a cerut Cehiei să vină cu explicații privind suspiciunea că mine anti-personal interzise ar fi depozitate la Vrbětice. Dar instanța, aceeași despre care pomenise Zeman într-un context fals, stabilise că nu existau mine interzise în Vrbětice, o acuzație care fusese respinsă și de ministerul ceh al apărării.
Cu toate acestea, Rusia a repetat acuzațiile în câteva rânduri. Moscova a insistat să primească explicații, chiar dacă nu este semnatară a Convenției de la Ottawa, care interzice folosirea sau depozitarea de mine anti-personal.
Motivul este evident: de a distrage atenția de la acuzațiile grave pe care Republica Cehă le-a făcut împotriva Moscovei.
Narațiunea conform cărei la Vrbětice se depozita muniție ilegală s-a răspândit rapid în presa de dezinformare din Cehia. De exemplu, publicația online pro-rusă Aeronet a scris că se știe din surse rusești că explozia a fost provocată de dezmembrarea acestor mine de către persoane necalificate. Evident, Aeronet (ca și Rusia) nu oferă niciun fel de dovezi în sprijinul acestei afirmații.
Ce e foarte interesant e că informația falsă despre a doua pistă a ajuns mai întâi pe platforma de orientare rusească Parlamentny listy. Este foarte probabil, așadar, ca Zeman, care nu își ascunde preferința pentru acest site, să fi preluat informația falsă chiar de acolo. După discursul președintelui, știrea falsă a ajuns și în alte medii similare, punând astfel la îndoială veridicitatea versiunii prezentate de guvern.
Un răspuns haotic al Cehiei
Poziția Cehiei este șubrezită de o situație politică complicată. Cu câteva zile înainte de anunțul privind implicarea Rusiei în explozia de la Vrbětice, președintele Partidului Social Democrat și ministrul de interne Hamáček l-a destituit pe ministrul de externe Tomáš Petříček, un susținător al Occidentului și un critic al Rusiei. Mai mult, la 14 aprilie, Hamáček, care l-a înlocuit temporar pe Petříček, și-a anunțat intenția de a merge la Moscova la 19 aprilie, pentru a cumpăra vaccinul Sputnik V (vizita a fost anulata la data de 16). Este clar că atunci când au fost anunțate toate aceste decizii, Hamáček și alți oficiali guvernamentali aveau informații despre ce se întâmplase la Vrbětice. (Hamáček a pretins ulterior că nu intenționase nicio clipă să meargă în Rusia și că fusese vorba de o manevră de acoperire.)
Și așa, în vreme ce, la 17 aprilie, Hamáček anunța prima expulzare a unor diplomați ruși, următorii pași au fost anunțați miercuri de noul ministrul de externe Jakub Kulhánek, care fusese adjunctul lui Hamáček la Interne. Iar apoi, în vreme ce guvernul le cerea partenerilor europeni și Uniunii Europene să dea dovezi de solidaritate, prim-ministrul Babiš, care este și unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Cehia, a acuzat Comisia Europeană de manipulare. Motivul acestui atac a fost faptul că vineri, 23 aprilie, UE a publicat un audit nefavorabil pentru el cu privire la un conflict de interese.
După cum am menționat mai devreme, doar câteva țări au oferit sprijin Republicii Cehe prin măsuri concrete, mai precis expulzarea diplomaților ruși. Mai întâi Slovacia, care este partenerul extern cel mai apropiat al Cehiei, urmată de cele trei țări baltice și România.
Membrii „grei” ai Uniunii Europene și Marea Britanie (pe care Republica Cehă o sprijinise prin expulzarea a trei diplomați ruși după otrăvirea lui Sergey Skripal de către agenți implicați în atacul din Cehia) nu au reacționat vizibil. Nici nu e de mirare. Chiar și Republicii Cehe îi este greu să înțeleagă ce s-a întâmplat, așa că aliații externi chiar nu au idee.
Să luăm imaginea de ansamblu. Prim-ministrul și președintele fac declarații contradictorii și, mai mult decât atât, prim-ministrul însuși își minimizează spusele, la doar câteva zile după ce făcuse declarația.
În acest moment critic, ministrul de externe este înlocuit. Vicepremierul, care îl înlocuiește temporar, intenționează să viziteze Moscova, deși știe că țara sa a fost ținta unui atac fără precedent din partea celei pe care dorește să o viziteze. Mai mult, marți, 27 aprilie, Hamáček îl numește adjunctul său la interne pe un politician care sprijină gruparea naționalistă rusească de motocicliști Lupii Nopții. Și ca lucrurile să fie și mai derutante, Ministrul Justiției Marie Benešová declară că nu există doar două, ci mai multe piste de investigare.
Mai mult, Rusia și-a pornit propria mașină de propagandă și cu siguranță folosește și alteinstrumente, mai puțin vizibile, pentru a descuraja reacții din partea țărilor europene.
Guvernul ceh nu este singur în această criză. Dar, în același timp, este clar că, cel puțin pe moment, aliații săi nu se grăbesc să își arate sprijinul, atâta vreme cât nu sunt convinși de necesitatea unei astfel de intervenții din partea lor. Ori, în momentul de față, Praga are mari probleme să își convingă chiar și o parte din propria populație, care în mod tradițional îi este favorabilă Rusiei și care nu percepe Moscova drept o amenințare.
