De ce nu Kamala Harris?

De ce nu Kamala Harris?
© EPA-EFE/ALLISON JOYCE   |   Vicepreședintele SUA Kamala Harris și președintele SUA Joe Biden reacționează pe scenă în timpul unui eveniment de campanie la Centrul Comunitar Chavis din Raleigh, Carolina de Nord, SUA, 26 martie 2024. Pe 21 iulie, Joe Biden a anunțat pe contul său X (fostul Twitter) că nu va candida pentru un nou mandat și că o susține pe Harris să fie noul candidat al democraților.

Toate agențiile de presă au preluat aproape instantaneu postarea președintelui SUA pe platforma X prin care anunța retragerea sa din cursa electorală pentru un nou mandat la Casa Albă, chiar în timpul campaniei. Deși mulți analiști se așteptau la o astfel de decizie, ea a fost anunțată fără o pregătire prealabilă a opiniei publice americane și internaționale. Ba chiar și echipa de consilieri ar fi fost luată prin surprindere de președintele Joe Biden când le-a adus la cunoștință decizia sa, puțin după ora 20.30 în seara zilei de duminică (ora locală). Studiase sondajele ore în șir, toate defavorabile. Avusese deja mai multe convorbiri cu doamna Harris. Doar câteva minute mai târziu, la 20.46, a apărut și anunțul public pe X. Astfel de detalii lasă loc multor speculații. Se adaugă faptul că sprijinul pentru nominalizarea Kamalei Harris a venit din partea seniorului de la Casa Albă abia după încă aproape o oră, și tot într-o postare pe X. Va urma și o conferință de presă, în cursul acestei săptămâni.

Fără a avea pretenția că aș cunoaște foarte bine hățișurile politicii americane, experiența analitică mă conduce către un număr de aspecte importante în contextul acestor vești. Judecând după conținutul proponderent al traficului media (inclusiv social media) dinspre tabăra democraților americani, se pare că o candidatură a Kamalei Harris se bucură de sprijinul unei oarecare majorități în rândurile partidului său. Într-adevăr, multe se pot întâmpla până la nominalizarea oficială de către Convenția Națională a Partidului Democrat. Aceasta este programată pentru 19-22 august, la United Center din Chicago, arena unde își are „casa” celebra echipă de basket Chicago Bulls. Însă, cu toate că presa propune mulți alți candidați, doamna Harris reprezintă totuși soluția cea mai la îndemână din punct de vedere administrativ și, poate, chiar politic.

Atuurile Kamalei Harris

În primul rând, cu excepția diatribelor agresive și adesea indecente dinspre tabăra Trump, reacțiile publice sunt în general moderate, multe exprimând chiar respect și afecțiune pentru veteranul Joe Biden. Cariera sa în slujba instituțiilor fundamentale ale democrației americane este impresionantă iar rezultatele mandatului său prezidențial nu tocmai rele. A redresat relativ economia, a redus șomajul și a promovat exporturile. Măcar o parte din respectul afectuos perceptibil acum, cel puțin din partea militanților democrați, ar putea fi transmis Kamalei Harris, mai ales cu Joe Biden și alți lideri democrați, inclusiv Barak Obama, în jurul său.

Nu trebuie uitat că actualul președinte a câștigat alegerile prezidențiale din 2020 cu doamna Harris în echipă, aceasta adăugând valoare și câștigând voturi. A fost prima femeie vice-președinte din istoria SUA, după un mandat foarte activ ca senator pentru statul California (2017-2021), câștigat tot prin alegeri, și o carieră de succes în sistemul judiciar al aceluiași stat. A câștigat și competițiile din această profesie, în 2003 obținând mandatul de procuror al orașului San Francisco iar în 2010 pe cel de procuror al Californiei, reconfirmat în 2014 (când printre donatorii pentru campania sa s-a aflat chiar Donald Trump). Kamala Harris pare astfel genul de om și femeie capabilă să învingă într-o competiție cu rivali puternici.

În al doilea rând, alegerea doamnei Harris ar fi cea mai convenabilă din punct de vedere administrativ pentru cei ce răspund de bugetul campaniei. Constituit mai ales din donații, acesta este formal pentru echipa Biden-Harris, nu doar pentru Biden. Din punct de vedere legal, continuitatea cu Harris candidată ar crea cele mai puține probleme birocratice. Iar vestea bună pentru democrați este că retragerea actualului președinte și susținerea sa pentru Kamala Harris au adus deja mai mulți bani de la donatori entuziaști.

În al treilea rând și, după părerea mea, foarte important pentru o eventuală confruntare cu Donald Trump, doamna Harris nu este Hillary Clinton, care a pierdut în fața lui Trump la alegerile prezidențiale din 2016. Are mai multă experiență electorală dar și politică, cu anumite realizări la nivel național. Ca senator, a fost foarte activă în adoptarea unor legi importante. Ca vice-președinte, a contribuit, fără prea mult „zgomot” publicitar, la elaborarea și implementarea reformelor și politicilor din domenii cu impact social: economia productivă și comerț (inclusiv legea pentru reducerea inflației), sănătate, educație, infrastructură, siguranța publică (inclusiv prima lege restrictivă în treizeci de ani privind regimul armelor de asalt). Toate acestea vor reveni în atenția publicului dacă și atunci când va deveni contracandidata oficială a lui Donald Trump. Abia atunci vor conta toate aspectele de mai sus, inclusiv experiența importantă în confruntări victorioase cu adversari redutabili în justiție dar și în politică. Nu trebuie trecut superficial nici peste faptul că identitatea sa feminină și multietnică va conta împotriva unui candidat care și-a construit cariera publică pe atitudini sexiste și xenofobe, de multe ori extreme.

Și punctele slabe

Un punct slab al doamnei Harris ar putea fi politica externă și de securitate. Deși a călătorit mult (unii spun că prea mult) pentru a reprezenta Casa Albă în diferite regiuni și în diferite formate de cooperare internațională, s-a ținut relativ departe de dosarele din aceste domenii. Nu cred, însă, că a fost doar piesă decorativă. În calitate de vice-președinte, era obligatoriu implicată în deciziile politice. A avut astfel acces și la cele mai importante și delicate detalii privind politica globală și regională a SUA, inclusiv și mai ales în ce privește efectele politicii externe asupra celor interne, cel puțin acelea pe care le-a administrat executiv.

Iar faptul că nu s-a implicat formal în externe și securitate nu ar trebui să fie un mare dezavantaj în competiția cu Donald Trump. Ar beneficia de consiliere, inclusiv în campanie, din partea unor veterani, unii dintre ei activi în elaborarea și implementarea politicilor respective încă din vremea administrației Obama. Unii dintre ei au revenit la Casa Albă în mandatul lui Joe Biden. Ne putem astfel aștepta la continuitate, în cazul în care Kamala Harris devine candidatul oficial la Președinția SUA și câștigă alegerile din partea Partidului Democrat. Continuitatea ar putea fi asigurată și prin păstrarea în poziția de secretar al apărării a lui Lloyd Austin și în cea de secretar de stat a lui Anthony Blinken. Cel din urmă, mai ales, este un diplomat care a dovedit deja că este capabil să abordeze și cele mai dificile dosare, dar și cei mai dificili actori din arena internațională.

Ce s-ar putea întâmpla în plan global cu Harris președintă?

Continuitatea ar oferi capital important, crucial, de predictibilitate și încredere în SUA pe plan internațional. Nu cred că politica externă a SUA, sub conducerea Harris-Blinken, ar putea abandona angajamentele din Orientul Mijlociu (ex. imensa bază de la Al Udeid din Qatar și celelalte baze din regiunea Golfului Persic, lupta împotriva Statului Islamic și alte grupări teroriste sau continuarea muncii dificile pentru realizarea trilateralei SUA-Israel-Arabia Saudită). Indiferent cine va câștiga alegerile, o nouă administrație va rămâne fără îndoială vigilentă la acțiunile Chinei sau ale Iranului. Abandonarea Ucrainei și, implicit, a Europei în fața agresiunii ruse nu poate fi imaginată iar angajamentul SUA va continua sub o nouă administrație democrată și față de programele de acțiune împotriva schimbărilor climatice, sub egida ONU. Bineînțeles că astfel de aspecte și angajamente ar putea fi decisive și pentru alegerea finală a democraților la Convenția Națională din august, de la Chicago.

Nu în ultimul rând, să nu uităm că doamna Harris este o persoană mult mai tânără și mai carismatică decât Trump, dar cu ceva mai multă experiență politică și executivă, o femeie care pare sigură pe ea și pe ceea ce a realizat ca om și profesional. Dacă Kamala Harris va fi alegerea Partidului Democrat la Chicago, în august, contracandidatul său nu va avea deloc o misiune ușoară și este posibil să-și încheie cariera politică împreună cu seniorul care încă ocupă locul de la Casa Albă. Totul depinde de cât de determinată va fi doamna Harris să preia această responsabilitate, de cât de convingătoare va fi pentru cei ce vor vota la Chicago. Abia apoi putem analiza, de fapt, potențialul candidatei Kamala Harris de a deveni președintele celui mai puternic stat și al celei mai vechi republici, democratică și parlamentară, din lume.

Alte opinii
Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei, un cadou pentru China și Rusia

Criza Groenlandei amenință solidaritatea în cadrul NATO și poate duce, indirect, la validarea agendelor expansioniste ale autocrațiilor. Este motivul pentru care e imperativ un compromis convenabil tuturor.

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mai multe
De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali
De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.

Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni

Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.

Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc
Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc

Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?

Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!
Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!

Să fii supărat pentru dispariţia unor vestigii de o imensă valoare istorică e normal, să crezi că acest fapt va duce la dispariţia poporului e, în termeni blânzi, amuzant. Mai mult, să ai impresia că gestul a țintit românitatea și nu doar valoarea materială a obiectelor respective este de domeniul fantasticului.

Cezar Manu
29 ian. 2025
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu tensiuni geopolitice, incertitudini economice și amenințări externe, Polonia își propune să o direcționeze către un viitor care acordă prioritate securității, rezilienței și consolidării solidarității dintre statele membre.

Michal Kukawski
28 ian. 2025
Extinderea NATO a întărit securitatea la Marea Baltică, dar mai sunt multe de făcut
Extinderea NATO a întărit securitatea la Marea Baltică, dar mai sunt multe de făcut

Admise recent în NATO, Finlanda și Suedia sunt din ce în ce mai implicate în eforturile de sporire a securității în regiunea baltică, acolo unde s-a putut observa o serie de acțiuni agresive ale Rusiei, inclusiv acte de sabotaj asupra infrastructurii submarine. Cu toate acestea, potențialul de cooperare cu statele baltice a fost prea puțin valorificat.