Israelul a somat în 27 august organismul ONU specializat în măsurarea securităţii alimentare (IPC) la nivel mondial să retragă raportul publicat în 22 august prin care declară oficial existenţa foametei în Gaza. Guvernul israelian a ameninţat că, în caz contrar, va face presiuni asupra donatorilor să sisteze sprijinul financiar acordat IPC.
În esenţă, israelienii acuză autorii documentului că ar fi schimbat metodologia de evaluare a foametei prin coborârea deliberată a standardelor utilizate până acum, astfel încât concluzia „să servească campaniei Hamas”. Concret, purtătorul de cuvânt al ministerului israelian de Externe susţine că pragul pentru stabilirea proporţiei de malnutriţie acută în rândul copiilor sub 5 ani ar fi fost redus de la 30% la 15%, în timp ce criteriul ratei mortalităţii ar fi fost „total ignorat.
Miezul controversei se referă la pragul de malnutriție utilizat pentru Gaza
Critici similare au fost exprimate de Ministerul israelian de Externe şi de Ambasada Israelui în Franţa, care au afirmat că IPC ar fi folosit pragul de 30% la evaluarea foametei în Somalia şi Sudan. Premierul Beniamin Netanyahu a fost şi mai vehement, calificând declararea foametei în Gaza este echivalentul unei calomnii antisemite. Pe de altă parte, Statele Unite au fost singurul dintre cei 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU care au pus la îndoială „credibilitatea şi integritatea” evaluării realizate de experţii organizaţiei mondiale.
Criticile aduse raportului sunt însă nefondate. În ciuda faptului că colectarea datelor a fost complicată de distrugerea infrastructurii, pragurile aplicate au rămas neschimbate din 2019. Simpla consultare a manualului tehnic IPC, publicat în 2019, arată că există două metode distincte de calcul, fiecare cu propriul prag:
- Metoda greutate-înălțime compară greutatea și înălțimea copiilor pentru a determina dacă sunt subponderali pentru dimensiunea lor corporală. Pragul de înfometare este apoi stabilit la 30% dintre copiii sub 5 ani care suferă de malnutriție acută globală - aproximativ unul din trei copii.
- Metoda MUAC (Mid-Upper Arm Circumference), care este mai simplu de implementat pe teren, constă în măsurarea circumferinței brahiale, adică a circumferinței brațului copiilor, pentru a evalua starea lor nutrițională. Cu această metodă, pragul utilizat este de 15% dintre copiii care suferă de malnutriție acută globală, adică aproximativ unul din șapte copii.
Metoda MUAC, recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății încă din 2009, permite o examinare rapidă, în special în situaţii de urgență, în timp ce metoda greutate-înălţime este mai complicată, şi necesită timp, presupunând măsurarea şi cântărirea copilului, apoi raportarea rezultatelor la curbele standard ale OMS. Cele două abordări coexistă din 2019. Confuzia provine din faptul că oficialii israelieni au comparat pragul de 30% (greutate/înălțime) cu cel de 15% (MUAC), în timp ce acestea corespund la două metode diferite, ambele omologate de IPC.
Clasificarea IPC nu se bazează exclusiv pe o cifră brută pentru a declara foametea
Pragul de 15% pentru malnutriția acută este un semnal de avertizare utilizat pentru Faza 4 (urgență alimentară critică) și Faza 5 (urgență alimentară extrem de critică sau foamete) a clasificării. Pentru a decide dacă o situație se încadrează în Faza 4 sau 5, IPC trebuie, conform manualului său tehnic, să compare rezultatele obținute cu cele două metode de măsurare a malnutriției acute globale (greutate/înălțime și MUAC), precum și să analizeze „informațiile contextuale” ale situației și „convergența dovezilor”, adică alte elemente ale contextului general.
În cazul Gaza, raportul IPC din 22 august precizează că, întrucât nu a existat un sondaj recent privind nutriția în Gaza care să compare direct cele două metode de măsurare a malnutriției (greutate-înălțime și MUAC), IPC s-a bazat pe studii existente. Unul dintre acestea, realizat în Orientul Mijlociu în 2019, a arătat că metoda circumferinței brațului la mijlocul părții superioare (MUAC) dă, în general, rezultate la jumătate din valoarea metodei greutate-înălțime (WHZ). Cu alte cuvinte, IPC susține că, dacă 15% dintre copii sunt descoperiți ca fiind malnutriți folosind MUAC, aproximativ 30% vor fi descoperiți folosind metoda greutății-înălțime. Luând în considerare această relație și contextul particular al Gazei, IPC a stabilit pragul de malnutriție acută globală măsurat la nivelul MUAC la 15% pentru a declara o situație de foamete (faza 5 a IPC).
IPC demontează obiecţia autorităţilor israeliene
IPC demontează şi obiecţia autorităţilor israeliene că raportul „a ignorat complet” criteriul mortalității, care stabilește pragul de foamete la mai mult de două decese la 10.000 de persoane pe zi, cauzate de foamete, malnutriție sau boli asociate. Este adevărat că nu s-au putut colecta cifre precise privind mortalitatea.
Deşi condiţiile din Gaza nu au permis colectarea de date precise privind mortalitatea, raportul explică faptul că există o corelație bine documentată între malnutriția acută și mortalitate, ceea ce permite evaluarea riscurilor în ciuda lipsei unor cifre directe. IPC reiterează această legătură: „Creșterea malnutriției acute este însoțită de o creștere a ratelor mortalității”.
Mai mult, potrivit agenţiei Reuters, care citează cifre de la Ministerul Sănătății din Gaza verificate de OMS, mortalitatea legată de malnutriție crește într-adevăr rapid în Fâșia Gaza. În primele șapte luni ale anului, 89 de persoane - majoritatea copii și adolescenți - au suferit de foame. Dar situația s-a înrăutățit brusc în august, cu cel puțin 138 de decese suplimentare, inclusiv 25 de minori, conform datelor oficiale publicate în 22 august.
Este doar a patra oară din 2004 încoace când ONU declară oficial foamete, după Darfur, Somalia și Sudanul de Sud, și prima dată în această regiune. Această recunoaștere istorică subliniază urgența umanitară extremă cu care se confruntă Gaza.
Administraţia Trump rescrie nu doar istoria SUA, ci şi pe cea a lumii
Vicepreşedintele american JD Vance a dat naştere unui val de reacţii negative pe reţelele de socializare după ce a susţinut într-un interviu televizat că Al Doilea Război Mondial s-a încheiat prin negocieri cu Germania dictatorului Adolf Hitler. Invitat în 24 august la emisiunea Meet the Press a canalului NBC, Vance a apărat abordarea diplomatică a preşedintelui Donald Trump în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, spunând că „dacă ne uităm înapoi până la cel de-Al Doilea Război Mondial sau la orice conflict major din istoria omenirii, toate s-au încheiat într-un fel prin negocieri”.
Replicile internauţilor – unele dintre ele ironice – au venit inclusiv din rândul susţinătorilor Partidului Republican. „Al Doilea Război Mondial s-a încheiat cu capitularea necondiționată a Germaniei și Japoniei, nu cu negocieri”, a postat pe X titularul contului „Republicanii împotriva lui Trump”, distribuind un fragment din interviul numărului doi în administraţia americană. Într-adevăr, Germania nazistă s-a predat necondiţionat în 8 mai 1945, după ce Hitler s-a sinucis. Japonia s-a predat mai târziu, în august, în urma bombardamentelor atomice americane de la Hiroshima şi Nagasaki.
Nu este prima dată când administraţia Trump răstălmăceşte istoria
Însuşi preşedintele a denaturat în mod repetat faptele istorice pentru ca acestea să se potrivească cu propriile naraţiuni. Recent, el a făcut presiuni asupra unor prestigioase muzee americane, criticându-le pentru că prezintă într-o lumină negativă istoria americană, în special sclavia, şi somându-le să se alinieze viziunii sale asupra lumii.
Între cele mai recente mistificări istorice ale lui Trump evidenţiate de jurnaliştii de la Deutsche Welle se numără şi afirmaţia sa privind presupusa legătură dintre un unchi de-al său şi Ted Kaszynski, celebrul terorist american poreclit „Unabomber”, care a recunoscut că a trimis pe parcursul a două decenii 16 bombe vizând în special oameni de ştiinţă. La un eveniment desfăşurat luna trecută în Pittsburg, Pennsylvania, preşedintele a susţinut că unchiul John, fost profesor la MIT, l-ar fi avut ca student pe Kaczynski. Cu toate acestea, Kaczynski a urmat cursurile Universităţii Harvard şi, mai târziu, ale Universităţii din Michigan. Pe de altă parte, unchiul lui Trump a murit în 1985, în timp ce Kaczynski a fost arestat în 1996. De altfel, povestea a fost infirmată de mai multe televiziuni şi publicaţii.
Marea Depresiune și taxele vamale
Într-o şedinţă de cabinet din iulie, Trump a declarat că Marea Depresiune nu ar fi avut loc dacă Statele Unite ar fi menţinut taxele vamale, pretinzând eronat că acestea ar fi fost reinstaurate după criza economică. În realitate, Marea Depresiune a început în 1929 şi a durat aproximativ un deceniu, iar Legea tarifară Smooh-Hawley din 1930, menită să protejeze afacerile americane, a majorat taxele de import ca represalii pentru 20 de ţări, adâncind şi mai mult criza economică globală, în condiţiile în care SUA impusese deja în 1922 uriaşa Taxă Fordney-McCumber pentru bunurile importate.
Trump și invadarea Irakului
În fine, Donald Trump a pretins în mai multe rânduri că s-ar fi opus invadării Irakului de către Statele Unite în 2003. Ultima oară a făcut-o în 20 iunie, spunându-le ziariştilor adunaţi pe pistă lângă Air Force One: „M-am opus complet (invadării) Irakului. Am fost, am spus-o tare și clar. Și chiar am spus: «Nu intrați, nu intrați, nu intrați»”. Cu toate acestea, în 2016, CNN şi Buzzfeed au demonstrat că Trump și-a exprimat sprijinul pentru invazie în timpul unei apariții în 2002 la The Howard Stern Show. De asemenea, The Washington Post a făcut o investigaţie în 2016 şi chiar a întocmit o cronologie care probează inconsecvenţa comentariilor lui Trump înainte de invazia din Irak.
