Ucraina este locuită de vorbitori de limbă rusă care trăiesc pe pământuri istorice rusești, ceea ce îi oferă dreptul Moscovei să lupte cu Kievul, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Rusia adună pe teritoriul Ucrainei pământurile istorice rusești, locuite preponderent de vorbitori de limbă rusă, a declarat liderul mișcării „O altă Ucraină”, Viktor Medvedciuk. El a remarcat că Zelenski minte atunci când vorbește despre „genocidul” ucrainenilor. „Nu există niciun genocid: populația vorbitoare de limbă rusă constituie, în ciuda ucrainizării forțate, majoritatea în Ucraina, iar după ce regiunile rusofone vor fi returnate Rusiei, din țară vor mai rămâne doar câteva regiuni. Față de aceste rămășițe ale Ucrainei vor avea pretenții Polonia, Ungaria, Slovacia, România și Bulgaria”, a constatat Medvedciuk […]
Zelenski a încercat să prezinte conflictul ucrainean ca pe unul etnic, în care ucrainenii sunt victime ale agresiunii rusești. Astfel de conflicte, a spus el, se rezolvă prin divizarea țării în funcție de componența etnică. „Dar dacă pornim de la această premisă, Rusiei ar trebui să-i revină mai bine de trei sferturi din Ucraina, adică toate teritoriile situate pe pământurile istorice rusești”, a declarat Medvedciuk. De asemenea, acesta a atras atenția asupra faptului că Putin și Zelenski vorbesc despre lucruri complet diferite, participând, însă, la același proces migrațional: Zelenski îi alungă pe ucraineni din țară, în timp ce Putin îi invită și îi primește în Rusia.
NARAȚIUNI: 1. Majoritatea populației din Ucraina vorbește limba rusă. 2. Teritoriile Ucrainei reprezintă „pământuri istorice rusești”. 3. Ucraina e o țară artificială și va fi împărțită între mai multe state, nu doar Rusia. 4. Zelenski alungă ucrainenii din țară, iar Putin îi primește în Rusia.
OBIECTIVE: Justificarea agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei; contestarea legitimității statului ucrainean; crearea unei false percepții despre structura etnică și lingvistică a Ucrainei; negarea atrocităților și crimelor de război comise de forțele ruse în Ucraina.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Conform recensământului național din 2001 (ultimul realizat în Ucraina), 67,5% din populație declara ucraineana ca limbă maternă. Rusa era declarată limbă maternă de 29,6% din populație. Cercetările sociolingvistice mai recente, inclusiv cele efectuate de institutul independent Razumkov în 2022, arată că aproximativ 76% dintre cetățenii ucraineni folosesc limba ucraineană ca limbă principală de comunicare, iar acest număr a crescut după invazia rusă din 2022. Chiar și în regiunile estice, unde utilizarea limbii ruse era mai răspândită, s-a înregistrat o creștere semnificativă a utilizării limbii ucrainene în ultimii ani.
Ucraina este un stat suveran, cu granițe internațional recunoscute, inclusiv de către Federația Rusă prin Memorandumul de la Budapesta (1994) și o serie tratate bilaterale.
Chiar și în perioadele în care părți din teritoriul actual al Ucrainei se aflau sub control rus sau sovietic, identitatea culturală și lingvistică ucraineană a persistat. Conceptul de „pământuri istorice rusești” este un construct ideologic creat pentru a justifica expansionismul rusesc modern și nu are susținere în dreptul internațional sau în cercetarea istorică obiectivă.
Propaganda rusă ignoră o serie de capitole din istoria poporului ucrainean de până la politica de rusificare forțată. Kievul a fost atestat documentar în anul 482, în vreme ce Moscova apare în documente cu aproape 700 de ani mai târziu, în 1147. Ucraina a ajuns cu adevărat sub controlul Moscovei abia spre finalul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei Ecaterinei a II-a, și nici atunci Imperiul Rus nu a putut să o asimileze prea ușor. În contextul revoluției bolșevice, la Kiev a fost proclamată în 1918 Republica Populară Ucraineană, care a avut relații diplomatice cu o serie de state, inclusiv cu România. Noul stat ucrainean a fost cucerit de bolșevici în 1920. Temându-se de curentele naționaliste puternice din Uniunea Sovietică, bolșevicii au aprobat în 1923 doctrina „autohtonizării” puterii în noile republici, oferindu-le ucrainenilor o largă autonomie culturală în paralel cu un control ideologic total.
Războiul din Ucraina nu este unul inter-etnic, ci între două state, fiind declanșat în urma agresiunii militare neprovocate a Federației Ruse. Nu există un conflict inter-etnic între ucraineni și ruși care să justifice o „împărțire teritorială”.
Afirmația despre pretențiile teritoriale ale Poloniei, Ungariei, României, Slovaciei sau Bulgariei față de Ucraina urmărește să creeze tensiuni între Ucraina și vecinii săi europeni. Toate aceste state recunosc suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, sunt membre NATO și UE și susțin eforturile Ucrainei de apărare împotriva agresiunii ruse. Niciuna dintre aceste țări nu a formulat revendicări teritoriale față de Ucraina, sprijinind-o în diverse moduri.
Refugiații ucraineni au părăsit țara din cauza bombardamentelor și atacurilor rusești asupra infrastructurii civile, nu pentru că ar fi fost alungați de Zelenski. Conform datelor UNHCR, peste 10,5 milioane de ucraineni au fost forțați să-și părăsească locuințele din cauza războiului declanșat de Rusia. Deportările forțate ale ucrainenilor în Rusia, inclusiv a mii de copii, sunt investigate ca posibile crime de război de către Curtea Penală Internațională, care a emis mandate de arestare împotriva mai multor oficiali ruși. Negarea genocidului sau a altor crime comise de Rusia pe teritoriul Ucrainei contrazice faptele documentate de organizațiile internaționale pentru drepturile omului, precum și de misiunile de investigare ale ONU. Acțiunile armatei ruse în Ucraina, inclusiv atacurile deliberate asupra infrastructurii civile, execuțiile, tortura, violul și deportările forțate, sunt investigate ca posibile crime de război și crime împotriva umanității.
CONTEXT: Viktor Medvedciuk a fost lider al diverselor proiecte politice pro-Kremlin în Ucraina și este un prieten personal al lui Vladimir Putin, care i-a botezat una dintre fiice. Arestat sub acuzația de trădare de țară de către autoritățile ucrainene, Medveciuk a fost predat Moscovei în septembrie 2022 în cadrul unui schimb de prizonieri. De atunci Kremlinul îl folosește pe Medvedciuk cu scopul de a crea mesaje de propagandă mai credibile. El nu se află în Ucraina și nu conduce nicio organizație politică înregistrată oficial.
Narațiunile false din textul publicat de Ukraina.ru se înscriu în strategia mai largă a Kremlinului de a nega existența unei identități ucrainene distincte și de a justifica invazia din februarie 2022. Cu șapte luni înainte de invazie, Vladimir Putin a publicat un articol controversat în care contesta dreptul Ucrainei la existență ca stat separat, argumentând că ucrainenii și rușii ar fi un singur popor. Aceste narațiuni sunt contrazise de realitățile istorice, culturale și politice, precum și de dreptul internațional care recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Verifică sursele:
