Lovitura cu racheta balistică hipersonică „Oreșnik” este un răspuns legitim la provocările Kievului și un ultim avertisment că Rusia poate escalada oricând, indiferent de consecințe, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Fostul prim-ministru al Ucrainei, Nikolai Azarov, susține că lovitura cu racheta „Oreșnik” din regiunea Liov ar fi vizat depozitul subteran de gaze din localitatea Stryi. Potrivit acestuia, răbdarea conducerii ruse se apropie de sfârșit, motiv pentru care sunt aplicate asemenea măsuri. Azarov a îndemnat regimul de la Kiev să înceteze provocările constante la adresa Rusiei, care ar putea conduce la utilizarea unor răspunsuri mai puternice, și să ia în considerare situația locuitorilor Ucrainei, întrucât loviturile îi afectează în mod direct.
„Facem apel la autoritățile de la Kiev ca, măcar pe timpul iernii, să nu provoace și să nu creeze pretexte pentru folosirea unui armament atât de serios și de puternic”, a adăugat fostul premier [...].
Ministerul Apărării al Federației Ruse nu a precizat în mod concret ce obiectiv a fost lovit de „Oreșnik”. În comunicatul instituției se arată că a fost efectuat un atac masiv cu arme cu rază lungă de acțiune, inclusiv cu sistemul de rază medie „Oreșnik”, asupra unor obiective de importanță critică de pe teritoriul Ucrainei. În urma loviturii au fost avariate facilități de producție a dronelor, utilizate în atacul asupra reședinței președintelui Federației Ruse din regiunea Novgorod, precum și infrastructura energetică ce asigură funcționarea complexului militar-industrial al Ucrainei.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina provoacă Rusia, iar Moscova este forțată să răspundă. 2. Folosirea rachetei „Oreșnik” este un răspuns justificat la un atac asupra reședinței lui Putin. 3. Rusia lovește infrastructura militară, iar civilii suferă din vina Kievului.
OBIECTIVE: Justificarea loviturilor rusești asupra infrastructurii ucrainene, inclusiv energetice; discreditarea autorităților de la Kiev prin prezentarea lor ca iresponsabile față de civili; crearea unui pretext pentru blocarea sau amânarea negocierilor de pace.
Realitate: atacul cu Oreșnik se înscrie în tentativele Rusiei de a intimida Ucraina și aliații săi. Afirmația că Rusia, care e stat agresor, a fost provocată, e ridicolă
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Articolul urmează un tipar narativ bine cunoscut al propagandei ruse. Mai întâi este lansată o acuzație greu de verificat, în acest caz presupusul atac asupra reședinței lui Putin, care este prezentat ca fapt cert. Pe această bază este anunțată o lovitură cu armament special, racheta „Oreșnik”, descrisă drept răspuns legitim. Ulterior, este introdusă o „voce ucraineană” din exil, Nicolae Azarov, care cere autorităților de la Kiev „să nu provoace”, consolidând ideea că responsabilitatea pentru escaladare aparține Ucrainei. În etapa finală, vina este deplasată complet asupra victimei, sugerându-se că oprirea loviturilor ruse depinde de renunțarea Ucrainei la rezistență.
De fiecare dată când Moscova recurge la violență, inclusiv împotriva civililor, acțiunea este justificată ca răspuns la o presupusă provocare. Această logică a fost folosită constant: anexarea Crimeii a fost prezentată drept reacție la schimbarea puterii de la Kiev, războiul din Donbas – ca apărare a rusofonilor, iar invazia la scară largă din 2022 – ca un răspuns necesar la orientarea pro-occidentală a conducerii ucrainene. În acest cadru discursiv, Rusia nu apare niciodată ca agresor, ci ca un actor constrâns să reacționeze.
Acuzația privind un atac asupra reședinței lui Putin urmează exact acest tipar. Ea este tratată drept fapt cert și folosită ca punct de plecare pentru represalii, deși premisa este infirmată. Ucraina a negat orice tentativă de atac asupra reședinței președintelui rus, iar Statele Unite au transmis public, prin Donald Trump, că evaluările lor nu confirmă versiunea Federației Ruse.
În mod similar, relatarea despre ținta loviturii cu racheta „Oreșnik” este speculativă. Afirmația că ar fi fost lovit depozitul subteran de gaze din Stryi provine din declarațiile lui Nicolae Azarov, în timp ce Ministerul rus al Apărării vorbește despre lovirea unor obiective de infrastructură din vestul Ucrainei, inclusiv o „uzină de producere a dronelor”, unde ar fi fost fabricate aparatele folosite într-o presupusă tentativă de asasinare a lui Vladimir Putin. Informațiile despre „uzina de drone” funcționează ca un mecanism propagandistic suplimentar, menit să creeze o justificare pentru lovituri asupra infrastructurii ucrainene și să consolideze mesajul că orice atac rusesc este, de fapt, unul de autoapărare.
Narațiunea potrivit căreia „Kievul provoacă, iar Rusia răspunde” inversează fundamental cauzalitatea războiului. Conflictul nu este rezultatul unor acțiuni recente ale Ucrainei, ci al agresiunii Federației Ruse, începută în 2014 și extinsă prin invazia la scară largă din februarie 2022. Această agresiune a fost condamnată prin rezoluții ale Adunării Generale a ONU, care au cerut retragerea trupelor ruse și respectarea suveranității Ucrainei. În acest context, acțiunile Ucrainei împotriva capacităților militare și logistice ruse sunt defensive și reprezintă un răspuns la invazie, nu o cauză a acesteia. Propaganda transformă însă efectul în cauză.
Loviturile rusești asupra infrastructurii energetice au provocat pene masive și crize umanitare locale. Atribuirea acestor consecințe „provocărilor” Kievului reprezintă o tehnică clasică de culpabilizare a victimei, menită să mascheze caracterul unei campanii de presiune asupra civililor, pentru a crește oboseala de război și a forța capitularea.
În cele din urmă, narațiunile pro-Kremlin ignoră constant contextul crimelor de război și al răspunderii internaționale. Investigațiile independente au documentat execuții, tortură, lagăre de filtrare și deportarea copiilor din teritoriile ocupate. Mandatul de arestare emis de Curtea Penală Internațională pe numele lui Vladimir Putin pentru deportarea ilegală a copiilor ucraineni contrazice direct imaginea Rusiei ca actor pacifist. Această omisiune nu este întâmplătoare: ea susține o narațiune falsă potrivit căreia acțiunile Rusiei sunt prezentate drept necesare și defensive, iar singura „soluție” propusă Ucrainei este capitularea.
Utilizarea unei arme ca Oreșnik, cea mai modernă din arsenalul Rusiei, este menită și să intimideze, nu doar Ucraina, ci și pe aliații europeni ai acesteia, în condițiile în care astfel de rachete sunt aproape imposibil de oprit. Dmitri Medvedev, oficial rus cu unul dintre cele mai agresive discursuri, care a amenințat inclusiv cu arme nucleare în trecut, a menționat explicit Europa după atacul cu Oreșnik. Experții sunt, de asemenea, de acord că folosirea acestui tip de rachetă a fost un semnal pentru aliații Ucrainei, într-un moment în care, pe de-o parte, Rusia caută să tergiverseze procesul de pace inițiat de SUA prin inventarea de pretexte și, pe de altă parte, Franța și Marea Britanie au anunțat că sunt gata să trimită trupe în Ucraina pentru a garanta o eventuală încetare a focului.
CONTEXT: Rusia a acuzat Ucraina că ar fi încercat să îl asasineze pe președintele Vladimir Putin printr-un atac masiv cu drone asupra uneia dintre reședințele sale, acuzație respinsă de Kiev și pe care Statele Unite au declarat că nu o pot confirma. La câteva zile după aceste afirmații, Moscova a lansat o lovitură cu racheta hipersonică „Oreșnik” asupra unei ținte din vestul Ucrainei. Rolul lui Nikolai Azarov este central în consolidarea mesajelor pro-Kremlin. Deși este prezentat drept fost prim-ministru al Ucrainei, acesta trăiește în Rusia, promovează constant teze pro-Kremlin și a fost condamnat în Ucraina, în lipsă, la o pedeapsă severă pentru infracțiuni grave, inclusiv trădare. Invocarea sa în text urmărește să creeze aparența unei confirmări „din interior”, sugerând că inclusiv foști lideri ucraineni ar valida explicațiile Moscovei.
Verifică sursele:
