România este condusă de ambasadorii străini, afirmă o publicație online, care reia o teză folosită frecvent în ultimii ani de personaje populiste, naționaliste sau corupte. De data aceasta, ca argument pentru probarea narațiunii, este adusă o declarație a președintelui Senatului, Anca Dragu, care a spus că are întâlniri uzuale cu reprezentanți ai corpului diplomatic.
ȘTIRE: „România este condusă de ambasadori străini, care au săptămînal întîlniri la nivel înalt în care oficialii români le raportează toate mișcările – decizii și proiecte – în domeniul politic și economic, o situație care intră în contradicție cu prevederile Convenției de la Viena, din 1961. Cea care interzice diplomaților străini amestecul în treburile interne ale altui stat. Confirmarea vine de la însuși nr.2 în stat, președintele Senatului, Anca Dragu, într-un interviu stupefiant pentru Aleph News.
În interviu, Dragu dezvăluie – cu oarece mîndrie chiar – că are săptămînal cîte 2-3 întîlniri cu ambasadori străini, în care le prezintă stadiul reformelor și alte asemenea informații.
Principial, discuțiile dintre ambasadorii străini și mai-marii unui stat nu exclud, desigur, teme precum evoluția evenimentelor din statul acreditar ori tratative guvernamentale.”
NARAȚIUNI: 1. România este condusă de reprezentanți ai corpului diplomatic. 2. Contactele cu oficiali români și exprimarea unor opinii/doleanțe/sfaturi legate de România reprezintă un amestec în treburile interne ale țării.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Principiul neamestecului în treburile interne reprezintă unul dintre principalele argumente folosite de regimurile autoritare sau corupte pentru a putea să își continue netulburate abuzurile împotriva propriilor populații. Această obsesie privind „neamestecul în treburile interne” reprezintă și o metodă de a abate atenția de la anumite probleme: în loc să explice sau să își asume responsabilitatea, regimurile autoritare acuză (fie direct, prin oficiali, fie indirect, prin organe de presă sau comentatori subordonați) țările străine care atrag atenția asupra acestor probleme că se amestecă în treburile lor interne. State ca Rusia și China, cunoscute pentru derivele lor autoritare și agresivitatea în politica externă, folosesc în mod frecvent argumentul neamestecului în treburile interne. Ideea a fost preluată și de extremiști, izolaționiști sau euro-sceptici, care o folosesc inclusiv pentru a contesta rolul UE (Comisia, Consiliul etc.) în politicile statelor membre. În România, Nicolae Ceaușescu a pledat în repetate rânduri pentru neamestecul în treburile interne; ulterior, această idee a fost folosită, într-o formă sau alta, de persoane publice sau politicieni asociate cu populismul, naționalismul sau corupția. Narațiunea privind amestecul în treburile interne stă și la baza tezei referitoare la România, colonia Occidentului.
OBIECTIV: Subminarea încrederii românilor în parteneriatele cu aliații occidentali ai României; promovarea tezelor naționaliste și ale celor conspiraționiste privind „colonia România”.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Senatul are și relații externe, iar între atribuțiile președintelui intră reprezentarea instituției în relații externe (art. 35, lit. g. din Regulamentul Senatului). Faptul că un diplomat încearcă să afle mai multe lucruri despre situația dintr-o anumită țară – inclusiv prin întrebări directe adresate, într-un cadru formal, oficialilor țărilor respective – ține de specificul muncii de diplomat, care nu implică doar transmiterea unor mesaje, ci și facilitarea legăturilor, inclusiv prin înțelegerea țării în care se află pentru a putea oferi o imagine cât mai clară. Aceasta le poate fi utilă nu doar guvernelor ci și cetățenilor obișnuiți care doresc să călătorească, sau oamenilor de afaceri interesați de o nouă piață. Nu rezultă de nicăieri din interviul oferit de Anca Dragu că diplomații cu care s-a întâlnit i-ar fi dictat ce pași să facă; mai mult, nici măcar nu intră în atribuțiile președintelui Senatului administrarea României, care ține de executiv.
Argumentul cu articolul 41 al Convenției de la Viena nu ține cont de două aspecte. În primul rând, în practica internațională, articolul 41 al Convenției de la Viena a fost considerat irelevant atunci când au fost necesare intervenții pentru apărarea drepturilor omului și a unor populații vulnerabile și persecutate (de exemplu în fosta Iugoslavie). În al doilea rând, formularea cu „neamestecul în treburile interne” este una vagă și nu există un consens cu privire la ce înseamnă „amestecul”. Statele lumii nu sunt izolate ci funcționează în cadrul unei comunități internaționale în cadrul căreia interacționează unele cu altele. Aceste interacțiuni sunt reglementate de acorduri și tratate sau de apartenența la anumite organisme și organizații internaționale, care au la rândul lor reguli și reglementări. Există derive de tot felul de la această multitudine de reguli, acorduri, tratate, principii etc. și e greu de argumentat că observarea lor reprezintă un amestec în treburile interne, cu atât mai mult cu cât rolul diplomaților este și acela de a comunica în numele guvernelor pe care le reprezintă.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Președintele Senatului, Anca Dragu, s-a întâlnit în mod regulat cu reprezentanți ai corpului diplomatic; Convenția de la Viena din 1961 prevede, la art. 41.1. principiul neamestecului în treburile interne.
Verifică sursele:
