
O poveste inventată încearcă să explice succesul economic chinezesc, aparent cu scopul de a avertiza asupra unui pericol pentru civilizația occidentală.
ȘTIRE: „În anul 2005, în timp ce lumea era concentrată la evoluția a ceea ce acum cunoaștem ca cea mai mare bulă imobiliară din istoria Chinei, un secretar regional al PCU a avut o idee stranie. Aceea de a lua 10.000 de sate din cele 50.000 ale provinciei sale și a le transforma radical. Începutul anilor 2000 era o perioadă vibrantă în China, în care betonul se măsura în zeci de milioane de tone și în care orice sătuc avea propria sa fabrică de ciment, agregate s.a.m.d. Vă puteți lesne imagina ce atmosferă irespirabilă putea să fie în acele biete sătuce în care țăranii împărțeau două „clase sociale”: agricultorii săraci și muncitorii pauperi de la fabrica de ciment locală. [...]
Suntem la aproape 20 de ani de la începutul acelui proiect. Cele 10.000 de sate au fost transformate radical, devenind puncte de atracție turistică. Agricultura a cunoscut o modernizare excepțională, sătucele respective devenind lideri naționali, stabilind numeroase recorduri în domeniul eficienței. Fostele cariere au fost reamenajate, iar giganticele balastiere s-au transformat în lacuri minunate. Brusc, social media chinezească s-a umplut de imagini uimitoare din fostele „sărăcii” ale țării, devenite brusc vedete ale experiențelor de tot felul(culinare, turistice, de aventură etc.). Fostele fabrici de ciment sunt acum transformate în incubatoare de afaceri din care mii de startupuri chinezești reușesc să obțină profituri fabuloase, întoarse în economia locală. Abia acum, privind retrospectiv, putem înțelege viziunea acelui secretar regional de partid. Numele său este acum cunoscut la nivel mondial: Xi Jinping. Nu-mi dă pace o coincidență ciudată: Zhang Yiming, fondatorul ByteDance(TikTok) provine din provincia în care Xi Jinping a fost secretar de partid. Interesant, nu-i așa? [...]
Motivul pentru care China este prima economie a lumii ține de viziunea extraordinară a celor care se află în spatele procesului de planificare a dezvoltării țării. Cei care, cel puțin până acum, au demonstrat o excepțională viziune. Iar Xi Jinping este vizionarul genial din vârful structurii.”
NARAȚIUNE: Prosperitatea unor localități dintr-o provincie din estul Chinei se datorează unui program conceput și implementat de actualul lider de la Beijing, Xi Jinping.
CONTEXT: Autorul poveștii, Dan Diaconu, se recomandă analist economic și s-a făcut remarcat în 2018, când a afirmat că incendiul din clubul Colectiv din 2015 ar fi fost o „făcătură ocultă” și că președintele țării nu era străin de acest fapt. Scopul acestuia ar fi fost răsturnarea guvernului și instalarea unuia de fațadă cu sarcina de a pune România la dispoziția ocultei mondiale. În prezent, blogul personal al lui Dan Diaconu este un conglomerat de teorii ale conspirației, fake-news-uri și dezinformări legate de majoritatea temelor în actualitate (pandemie, vaccin anticovid, schimbări climatice etc.), precum și articole în care Rusia este considerată un stat model și agresiunea sa asupra Ucrainei apreciată, iar oamenii apropiați Kremlinului, precum ideologul putinist Aleksandr Dughin sau șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, sunt citaţi, lăudați şi apreciaţi.
Introducerea unui material despre China în acest amestec de articole laudative la adresa Rusiei și politicii sale face parte dintr-o nouă abordare, prin care Rusia nu mai este pusă în antiteză directă cu Occidentul imperialist care secătuiește de resurse statele lumii și înrobește popoarele. Noua strategie presupune prezentarea unor modele de succes, altele decât Rusia, din afara cercului statelor „globaliste”, în ideea de arăta că bunăstarea poate fi obținută și dacă o țară alege un model economic propriu, bazat pe o politică total independentă de cea a diverselor organisme internaționale, mai ales cele în care SUA și statele vest-europene au un cuvânt important de spus. În același registru se încadrează și articolele în care Dan Diaconu are păreri despre actuala criză din Niger, una declanșată de lovitura de stat care a răsturnat regimul ales democratic al țării, în care susținătorii noii puteri flutură pe străzi steaguri ale Rusiei. Într-un articol anterior, Diaconu lăuda politica Rusiei în Africa, despre care spunea că „nu are intenţia de a jefui economiile respective, ci de a le atrage într-o alianţă a deţinătorilor de resurse care să scoată preţul corect pe materiile prime.”
Deși, la o primă vedere, articolul poate părea unul pur laudativ la adresa Chinei și liderului ei, scopul său a fost explicat de autor într-un material ulterior. Practic, ne spune Diaconu, povestea despre programul vizionar al lui Xi Jinping nu este decât un avertisment asupra pericolului în care se află civilizația europeană, acela de a fi înghițită de cultura asiatică în plină expansiune, conform teoriei conspiraționiste a programului de „metisare”, care ar fi fost pus la cale încă de acum 100 de ani de contele austriac Richard Kalergi.
OBIECTIV: Argumentarea teoriei conform căreia modelul economico-social occidental este greșit, demonizarea UE, NATO, ONU, OMS, etc., creșterea sentimentelor antioccidentale.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Xi Jinping a fost guvernator al provinciei Fujian, în care s-a născut fondatorul TikTok, Zhang Yiming, până în 2002. La momentul la care se presupune că ar fi început Xi programul, adică în 2005, Zhang Yiming deja absolvea facultatea, pe care a făcut-o în orașul Tianjin, la o distanță de aproape 2000 de kilometri de casă; în mod evident că educația sa nu putea să aibă vreo legătură cu presupusul program demarat de Xi Jinping. În plus, imediat după absolvire, odată cu primul serviciu, Yiming s-a mutat în Beijing, iar eventualele sale legături cu provincia păstorită de Xi Jinping sunt imposibil de depistat.
În 2002, Xi Jinping a preluat conducerea unei alte provincii – Zheijang, pe care a părăsit-o în 2007, când a fost mutat la Shanghai.
Potrivit materialului semnat de Dan Diaconu, în Zheijang ar fi 50.000 de sate. În realitate, în Zheijang există oficial puțin peste 27.500 de sate. Folosirea denumirii de „Proiectul 10.000” ar putea indica o confuzie a unui utilizator mediocru de Internet cu proiectul prin care China s-a angajat să reducă decalajul digital dintre zonele rurale și urbane ale Africii, oferind acces la televiziune digitală pentru 10.000 de comunități rurale din 25 de țări din Africa subsahariană, angajament luat chiar de Xi Jinping în timpul Summitului de la Johannesburg din 2015 al Forumului pentru Cooperare China-Africa.
Ulterior, cu ajutorul Google Image search am căutat și proveniența imaginii folosite pentru a ilustra articolul. Am descoperit că cele două fotografii prezintă același loc la interval de 10 ani, în 2013 și 2023. Locul este într-adevăr în provincia Zheijang, dar nu în vreun sătuc idilic, ci în orașul Zhuji, având o populație de peste 1,2 milioane de locuitori. Putem deci lesne deduce că, în 2013, transformarea provinciei în discuție nu avusese loc încă.
În realitate, în 2003, când Xi Jinping era secretar de partid în Zhejiang, au fost reluate discuțiile despre o transformare a provinciei, dar nu în sensul schimbării profilului său economic, ci al creșterii calității vieții în mediul rural, discuții care aveau la bază un plan din anii '80. De la acel moment au mai trecut însă alți zece ani până când au demarat lucrările efectiv, iar astăzi provincia Zhejiang este, într-adevăr, una din cele mai bogate și dezvoltate din China. Principalele venituri ale provinciei sunt însă cele generate de industriile electromecanică, textilă, chimică, alimentară și a materialelor de construcții, semn că modernizarea excepțională a agriculturii „visată” de Xi Jinping nu prea a avut loc.
Nici la nivel național, strategia „genială” a lui Xi Jinping nu stă mai bine. După două decenii de creștere economică solidă, dezvoltarea Chinei suferă o puternică încetinire, tradusă într-o creștere economică de doar 4% anual, cu doar câteva puncte procentuale mai mare decât cea a țărilor bogate din OCDE. În acest ritm, vor mai trece câteva zeci de ani până când venitul pe persoană în China să-l ajungă din urmă pe cel al altor economii dezvoltate. Încetinirea dezvoltării este ușor observabilă și în șomajul ridicat al generației tinere, fabricile producătoare având tendința de a-și păstra lucrătorii existenți, fără a mai angaja alții noi. Într-adevăr, ultimii ani au transformat China dintr-o țară săracă, în mare parte rurală și agricolă, într-o țară urbană și industrială, cu venituri pe persoană ușor peste media mondială, dar procesele de industrializare și urbanizare își ating limitele, așa cum au făcut-o deja în majoritatea țărilor dezvoltate. China pierde industriile de producție în fața unor concurenți precum Vietnam, iar amenințarea sa economică la adresa Occidentului rămâne doar la statutul de „posibilă cu probabilitate extrem de scăzută”.
Verifică sursele: