Donează
MEDUZA: Kremlinul a pregătit o nouă circulară privind modul în care propaganda trebuie să relateze despre război. „Operațiunea specială” trebuie asemănată cu creștinarea Rusiei, iar Putin - cu Alexandr Nevskii
Kremlinul „recomandă” presei de stat și celei pro-putere, politicienilor din sistem să facă o paralelă dintre războiul din Ucraina și creștinarea Rusiei și Bătălia de pe Neva.
Tezele că aceste trei evenimente se aseamănă foarte mult în esența lor apar în două circulare cu instrucțiuni elaborate în luna iulie de administrația prezidențială. Meduza le-a studiat pe ambele.
Invazia în Ucraina este prezentată acolo drept răspuns la acțiunile „Occidentului colectiv”, care de aproape o mie de ani atacă Rusia, ca să o dezbine și să pună stăpânire pe resursele ei și, de asemenea, ca să distrugă credința ortodoxă.
Lupta cu necredincioșii
În preambulul ultimei circulare se spune (potrivit surselor Meduza apropiate de administrația prezidențială, conducătorii instituțiilor de presă au primit-o în a doua jumătate a lunii iulie):
„Creștinarea a stat la baza fortificării și unității statului rus pentru sute de ani. Credința ortodoxă ne învață compasiunea, iubirea față de aproapele, toleranța față de ceilalți. Aceste valori au stat la temelia civilizației ruse și i-au permis Rusiei să unească sute de popoare. În prezent, reprezentanții tuturor popoarelor Rusiei s-au unit din nou pentru a se opune necredincioșilor și pentru a apăra valorile tradiționale și drepturile copiilor lor de a trăi conform acestor valori”.
Acolo se mai spune că adoptarea ortodoxiei a ajutat la unificarea „teritoriilor rusești împrăștiate” și la crearea unui stat a cărui valoare determinantă a devenit „toleranța”.
Documentul mai afirmă că, la fel ca și creștinarea Rusiei, războiul din Ucraina clădește „bazele statalității” țării, precum și „bazele dezvoltării Rusiei pentru secole de acum înainte”. Autorii susțin că aceasta se datorează „coeziunii societății” în jurul armatei și „cursului strategic al președintelui”. „Rusia a devenit din nou capabilă să îndeplinească misiunea sa – să-i apere pe cei asupriți”, se spune în text.
În același timp, pentru declanșarea războiului Kremlinul propune să fie acuzat „Occidentul colectiv”, care este sigur de „excepționalitatea sa” și de „inferioritatea” ortodocșilor. Despre cauzele războiului, autorii instrucțiunilor „recomandă” să se relateze în felul următor:
„Conflictul din Ucraina a fost provocat de implicarea țărilor occidentale care i-au transmis Ucrainei armament. Ucraina trebuia să devină un cap de pod pentru atacarea Rusiei. Scopul strategic al Occidentului colectiv de-a lungul câtorva secole în raport cu Rusia nu se schimbă – acesta reprezintă stăvilirea, slăbirea, dezmembrarea și distrugerea totală a Rusiei”.
Unul din scopurile „operațiunii speciale” în document este „lupta cu necredincioșii”, care sunt prezentați ca „violatori, războinici și asasini”, care „nu au nicio credință și consideră că aceasta îi scutește de orice obligație morală față de alți oameni”.
„Necredincioși” sunt numiți de Kremlin și militarii ucraineni. Propagandiștii trebuie să relateze că aceștia „comit omoruri rituale” și folosesc femeile și copiii în calitate „scuturi uman” (presa rusă de stat vorbește despre aceast lucru de la începutul războiului).
Lovitura preventivă
[…] „Războaiele rușilor au fost drepte – ne apăram casa și de aceea victoria nu putea să nu ne aparțină”, scriu autorii documentului. În paragrafele despre „operațiunea specială” nu se spune nimic despre apărarea casei, dar că ostașii ruși „cred în dreptatea lor, pentru că ei continuă faptele bunicilor și străbunicilor lor – strivesc nazismul”.
Kremlinul susține că acum, Occidentul, ca și odinioară, vrea să distrugă Rusia pentru a-i lua resursele. […]„Societatea de consum din Occident necesită multe resurse. Occidentul și-a epuizat propriile resurse acum câteva veacuri. Aceasta a fost cauza colonialismului și neocolonialismului. Occidentul spune deschis că Rusia deține o cantitate prea mare de resurse pentru o singură țară și de aceea trebuie divizată”.
Propagandiștii trebuie să convingă cu toate aceste argumente cititorii și spectatorii că războiul în Ucraina a fost o „lovitură preventivă”.
[…]
MEDIAZONA: Militarilor ruși li se promit salarii mari pentru a merge în Ucraina, dar sunt plătiți mult mai puțin
De la începutul războiului în Ucraina, statul etalează o mai mare grijă față de cetățenii ruși trimiși pe front. Militarilor li se promit salarii solide, iar rudele celor decedați primesc milioane. Dacă în privința compensațiilor pentru soldații morți lucrurile, cu unele rezerve, stau relativ bine, banii obținuți de militarii angajați prin contract pentru participare la război sunt departe de sumele promise. Mediazona a aflat cum guvernarea îi motivează financiar pe ruși să lupte împotriva Ucrainei.
„Pentru înmormântare”
Moartea unui militar rus este compensată de stat cu 7,4 milioane de ruble ( 115 mii euro), sumă prevăzută în lege înainte de război. La trei săptămâni de la invazie, dorind să arate cât de mult îi pasă de rudele celor decedați, președintele Vladimir Putin a semnat un decret privind plata suplimentară de 5 milioane – în total 12,4 milioane.
Această compensație este alocată în părți egale părinților celui mort, soției și copiilor, explică avocatul Maxim Grebeniuk, specializat în apărarea drepturilor militarilor.
Rudele decedatului primesc până la sfârșitul vieții și o indemnizație lunară, care pare mult mai modestă față de prima sumă. Pentru trei persoane – câte 5,2 mii de ruble, pentru două câte 6,9 mii, iar suma pentru o persoană este de 10,4 mii de ruble.
În unele cazuri, pentru moartea militarilor rudele nu primesc nici un ban de la stat. Potrivit avocatului, este cazul unui militar rus, necăsătorit, fără copii, crescut orfan. Sora acestuia a încercat fără succes să obțină compensația. „Conform legii, ea nu are nici un drept. Doar părinții, copiii și soții”, a explicat avocatul.
De regulă, nu există probleme la plata compensațiilor pentru decesul militarilor, spune secretara „Uniunii comitetelor mamelor ostașilor” Valentina Melnikova. De obicei, statul nu reține aceste plăți.
Posturile federale numesc aceste compensații „pentru sicriu”. Un reportaj arătat la „Vesti nedeli” a relatat despre parașutistul Alexei Malov din regiunea Saratov, decedat chiar la începutul războiului. Tatăl acestuia a povestit că familia a cumpărat o mașină în memoria fiului său. „Am procurat o „Lada” nouă pe banii „pentru sicriu”, cum se spune în popor, iar oficial – compensație unică familiei celui decedat”. Banii „de sicriu” sunt cheltuiți nu doar pentru automobile, unii plătesc ipoteca sau își achită datoriile.
Greutățile apar atunci când militarii mor, dar corpurile lor rămân în Ucraina. […]
Salariile și plățile „pentru lupte” sunt transferate prin Gazprombank, care a scăpat de sancțiuni, au constatat jurnaliștii de investigație. Tot prin intermediul acestei bănci cumpărătorii străini achită plata pentru gazele livrate de Rusia.
Unul dintre juriștii care reprezintă interesele mai multor militari ruși nemulțumiți de banii „pentru lupte”, presupune că plățile suplimentare ar putea veni din alte surse decât cele bugetare.
Unde-s banii „pentru lupte”?
Dacă procedura de plată a compensațiilor pentru rudele celor decedați se desfășoară în general fără impedimente, militarii rămași în viață au mai multe probleme la primirea salariilor. Nici militarii, nici rudele lor nu înțeleg cum sunt calculate sumele și de ce salariul total pentru participarea la acțiunile militare se deosebește foarte mult de sumele promise public de conducerea militară și civilă. [...]
La capitolul compensații pentru cei răniți situația este și mai proastă. După cum explică avocatul Maxim Grebeniuk, în primele două luni de război pur și simplu nu existau criterii clare de determinare a traumelor, contuziilor și rănilor. Abia pe 22 aprilie Ministerul Apărării a stabilit criteriile de plată pentru răniți.
„Până la elaborarea acestui regulament, militarii primeau bani pentru orice rană, fie o zgârietură, fie hemoroizi, fie osteocondroză, pentru toate se plătea fără probleme, foarte rapid”, spune Grebeniuk. [...] După ce Ministerul Apărării a elaborat acest regulament de achitare a compensațiilor, plata s-a complicat. Militarul este obligat să prezinte un certificat că trauma sa corespunde listei rănilor asigurate.
„Soldații vin cu multiple răni, răni de schije, provocate de explozii de mine, răni ale țesuturilor moi, ale pieptului, mușchilor, răni de gloanțe, străpunse. Iar în cazul în care (nu sunt considerate suficient de grave) nu este atins osul, vasele sangvine importante, nu este atins nervul, nu pot primi acești bani - nu se încadrează în regulament și compensațiile nu li se cuvin”, explică avocatul. În același timp, un deget rupt intră în categoria rănilor compensate. Potrivit avocatului Grebeniuk, zeci de militari s-au adresat la el pe acest subiect.
Și secretara „Uniunii comitetelor mamelor ostașilor”, Valentina Melnikova, confirmă existența acestei probleme. Mai mult, ea spune că militarii trebuie să demonstreze că au fost răniți anume în timpul luptelor.
[…]
RIDDLE: Valul de migrație anti-război
Zeci de mii de cetățeni au părăsit Rusia de la începutul războiului în Ucraina. Este cel mai numeros val de emigrare după căderea URSS. Mulți emigranți reprezintă sectorul IT. Această plecare a forței de muncă înalt calificate din Rusia va duce inevitabil la pierderea specialiștilor competenți, scrie Riddle.
De la începutul acțiunilor militare, zeci de mii de ruși au ajuns în Turcia, Armenia, Georgia, țări pentru care nu au nevoie de viză. Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania sunt cele mai tranzitate în condițiile în care nu există legături aeriene directe cu statele UE. Acest val de migrație are un șir de consecințe atât asupra Rusiei, cât și pentru țările care îi primesc pe ruși. Spre deosebire de cele anterioare, acest flux este foarte politizat și are un potențial de auto-organizare și formare a unor rețele politice alternative, care în prezent sunt interzise în Rusia. […]
Președintele Putin i-a numit pe cei care pleacă „trădători naționali” încă din luna martie și a declarat că poporul rus „oricând va putea deosebi adevărații patrioți de pleava societății și trădători”, iar pe aceștia din urmă „îi va scuipa afară ca pe o gâză care i-a nimerit întâmplător în gură ”. Emigrația, potrivit lui Putin, este o „curățare firească și necesară a societății”. Din păcate, astfel consideră nu doar cei care susțin puterea, ci și o parte a populației care se opune acesteia, dar care a rămas în Rusia. Pe rețelele sociale de limbă rusă, izbucnesc periodic dispute despre cine sunt cu adevărat patrioți și reprezintă cu adevărat opoziția, cât de morală este alegerea făcută de unii (cei care au plecat) sau de alții (cei rămași). Cei care se află în afara Rusiei au posibilitatea să propage informația, să acorde ajutor, să creeze asociații civile și să construiască relații cu conducerea țărilor care i-au primit. Cei care au rămas nu pierd legătura cu realitatea din interiorul țării și continuă să opună rezistență. Păstrarea legăturii dintre cei care au plecat și cei care au rămas este o condiție importantă pentru formarea unui program politic alternativ pentru Rusia.
Noii emigranți se deosebesc mult de predecesori prin faptul că sunt politizați, solidari unii cu alții, păstrează legătura cu cei care au rămas în Rusia, fac parte din clasa de mijloc. Doar un procent și jumătate dintre aceștia au votat pentru Edinaia Rossia. […]
Mulți dintre ei susțin că până a părăsi țara s-au confruntat cu presiuni politice: presiuni la serviciu sub formă de discuții și avertismente, uneori amenințări din partea activiștilor proguvernamentali, rețineri, percheziții. Potrivit unui sondaj realizat de sociologii OK Russians, jumătate din respondenți se tem că vor fi persecutați pentru răspândirea pe rețelele sociale a informației despre războiul în Ucraina, 20% se tem de mobilizare la război, la 19% le este frică de faptul că nu vor avea acces la medicamente. […]
Emigranții din noul flux dispun, în pofida situației lor incerte, de o serie de resurse importante care pot fi utile pentru o mișcare împotriva războiului și democratică. […]
Astfel, valul de emigrare anti-război a dus deja la formarea unor structuri de bază în țările din spațiul post sovietic și unele țări UE. Fiind dintr-o altă generație și având valori diferite, este puțin probabil ca acești emigranți să se alipească comunităților rusofone din valurile anterioare. În pofida tuturor greutăților, acest flux posedă o capacitate mai mare de acțiune colectivă și cooperare și un nivel general de calificare.
