Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

Refugiații: o criză cu substrat

Migranti
©EPA-EFE/TOMS KALNINS  |   Detained migrants waiting in line for buying goods from an off-site store in a car at the migrant detention centre in Vydeniai, Lithuania, 02 August 2021.

În mai 2020, Belarus, care se pregătea de alegeri prezidențiale,  a semnat un acord de readmisie cu UE , prin care se reglementează revenirea cetățenilor celor două părți și ai celor din țări terțe. Apropierea alegerilor l-a forțat pe Lukașenko să facă diverse manevre politice. Cu toate acestea, rezultatele anunțate în august, 2020, au declanșat o criză politică majoră în Belarus, situație care a dus la o deteriorare semnificativă a relațiilor cu toți vecinii țării, cu excepția Rusiei. În iunie, 2021, președintele nerecunoscut al Republicii Belarus a anunțat suspendarea participării țării la Parteneriatul Estic, precum și  refuzul de a respecta acordul de readmisie.

Decizia a fost semnalul unei schimbări semnificative a politicii Belarusului privind migrația. Numărul imigranților ilegali de la granița dintre Belarus și Lituania, cea mai mare dintre țările baltice, a crescut de zece ori, aceștia căutând cu disperare o ieșire către UE. S-a dovedit că agenția de turism numită „Center Resort”, subordonată administrației de stat a Republicii Belarus, a organizat fluxurile de emigranți ilegali. Cei mai mulți dintre aceștia sunt etnici kurzi, care își doreau să ajung în țările vestice ale UE. Punctul de trecere nu a fost stabilit la întâmplare: Lituania și Belarus au o graniță comună de 500 km care nu este îngrădită, de aceea poate fi trecută ușor ilegal de mii de persoane. În iulie, aproximativ 4000 de imigranți ilegali au ajuns în Lituania, iar autoritățile s-au văzut nevoite să îi adăpostească în spații inadecvate. Populația Lituaniei nu a fost deloc încântată de apariția acestor imigranți ilegali.

Criza artificială a imigranților are câteva substraturi. Pe de o parte, suferința și exilul nedorit al acestor oameni nevoiți să își părăsească pământul natal trezește sentimente de empatie în rândul populației din țările UE. Pe de altă parte, generează și izbucniri xenofobe în mediile radicale de extremă dreaptă. Să nu uităm că în 2015 aproximativ un milion de emigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au generat o criză de proporții în Europa. Migrația lor de pe coasta Mediteranei către „tărâmul făgăduinței” din Germania și alte țări din vechea Europă a generat pierderi de vieți omenești, proteste xenofobe și presiuni informaționale din partea aparatului rusesc de propagandă.

Revenind la momentul 2021, în Lituania ca scenă a unei noi crize a migrației, cetățenii se află sub presiunea unor mesaje propagandistice menite să retrezească sentimente xenofobe. Această campanie de dezinformare cu țintă precisă a început după desfășurarea de trupe NATO germane în Lituania, în 2016. Anul acesta, un detașament german a fost retras din Lituania datorită comportamentului inadecvat al unora dintre membrii săi, comportament care a declanșat un protest public.

Suferințele oamenilor sunt folosite pentru a alimenta campania de dezinformare care însoțește criza actuală. La data de 4 august, un cetățean irakian, Jafar Hussein Yusuf, a fost ucis la granița dintre Belarus și Lituania, iar propagandiștii ruși și belaruși  s-au folosit de această tragedie pentru a-și atinge propriile scopuri

Doar o zi mai târziu, presa din Belarus relata salvarea altei persoane, căreia i s-a acordat prompt asistență medicală. Grupuri de emigranți însoțiți de polițiști de frontieră belaruși au trecut ilegal granița cu Lituania.

Trebuie să apreciem conducerea Lituaniei, care a avut capacitatea de a schimba rapid legea, restricționând circulația solicitanților de azil în țară și permițând unităților armate să îi sprijine pe polițiștii de frontieră și reprezentanți ai agenției Frontex, care protejează granițele Uniunii Europene. Asta a presupus și câteva soluții creative. Guvernul lituanian și-a anunțat disponibilitatea de a plăti 300 de Euro fiecărui solicitant de azil care este de acord să se întoarcă în țara sa. Ucraina i-a oferit Lituaniei, sub formă de ajutor umanitar, 38 de tone de sârmă ghimpată pentru marcarea graniței–  se pare că acest produs nu se găsea în cantități suficiente în UE. Poliția de frontieră belarusă a început să trimită emigranții în Polonia și Letonia, dar efectul nu a fost cel scontat. Guvernul leton a declarat stare de urgență în regiunile de la granița cu Belarus.

Totuși, odată cu escaladarea crizei imigranților, Lituania a început să se confrunte și cu alte manifestări de tip hibrid, ceea ce ne îndreptățește să presupunem că a fost ținta unui atac hibrid de mai mare amploare. La data de 10 august, în fața parlamentului lituanian a avut loc o manifestație la care au participat câteva mii de persoane,  care protestau față de impunerea de restricții împotriva cetățenilor care refuză să se vaccineze. De asemenea, tot în august, Ministerul de externe al Lituaniei a fost ținta unui atac cibernetic de proporții, care a dus la scurgerea unei cantități foarte mari de informații clasificate. Astfel de acțiuni în spațiul cibernetic sunt cunoscute de multă vreme ca purtând semnătura Kremlinului.

În mod predictibil, următoarea țintă a atacului hibrid a fost Polonia, spre care s-au îndreptat sute de migranți ilegali, care au încercat să treacă granița dinspre Belarus. Câteva zeci dintre aceste persoane au rămas blocate în no man’s land, atrăgând atenția presei și organizațiilor ce luptă pentru drepturile omului. Pe parcursul lunii august, aproximativ 2000 de migranți ilegali au încercat să treacă din Belarus în Polonia, profitând de lipsa de dotări tehnice la graniță. La finalul lui August, Polonia  a început construcția unui gard de sârmă ghimpată înalt de 2,5 m.

La 23 august, prim-miniștrii Poloniei și statelor baltice au emis o declarație comună în care au declarat că fluxul de imigranți ilegali a fost planificat și organizat de regimul Lukașenko în cadrul unui război hibrid împotriva UE. Oficialii au cerut ONU să ia măsuri împotriva conducerii Belarusului,  care încurajează imigranții ilegali. Belarusul, la rândul său, a intensificat acuzațiile împotriva Poloniei.

Există motive îndreptățite să ne îndoim  că Lukașenko a decis personal să-și strice cât mai mult relațiile cu vecinii săi occidentali. Mai degrabă Kremlinul, cu ajutorul satelitului său din Belarus, a decis să creeze în mod artificial o criză umanitară în vara anului 2021. Mai mulți factori au creat condițiile necesare în momentul respectiv: perioada concediilor în Europa, interesul ridicat pentru evenimentele din și legate de Belarus și dorința fundamentală a UE de a proteja drepturile omului. Dunja Mijatovic, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, s-a pronunțat deja în apărarea refugiaților. De data aceasta Rusia acționează practic sub un steag fals, permițându-ne să dăm un răspuns la întrebarea „De ce Lukașenko a câștigat rapid competiția pentru statutul de ultim dictator al Europei, în fața lui Putin?”. Belarusul devine un instrument pentru atingerea obiectivelor Rusiei. Evident, unul dintre obiectivele principale ale Moscovei (nu ale Minskului) este forțarea unor negocieri cu Bruxelles, nu cu Vilnius sau Varșovia.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
Când carbonul scapă de sub control. Mai poate omul să oprească schimbările climatice catastrofale?

Când carbonul scapă de sub control. Mai poate omul să oprească schimbările climatice catastrofale?

În ciuda avertismentelor că se apropie rapid momentul în care nu va mai putea evita o încălzire catastrofală a planetei, nici măcar în țările cele mai hotărâte să combată schimbările climatice nu există un consens cu privire la calea de urmat. Între timp, la emisiile de gaze de seră cauzate direct de om, se adaugă cele generate chiar de încălzirea globală.

Petro Poroșenko, acuzat de trădare: semn al reformării justiției din Ucraina, sau răfuială politică?

Petro Poroșenko, acuzat de trădare: semn al reformării justiției din Ucraina, sau răfuială politică?

Petro Poroșenko și-ar fi folosit funcția pentru a ajuta regiunile separatiste din Donbass să exporte cărbune în Ucraina, contribuind, în acest fel, la finanțarea rebelilor. Fostul președinte spune că demersurile care îl vizează sunt politice și au fost voci care au criticat momentul ales pentru cel mai recent dosar, date fiind tensiunile în creștere la granițele cu Rusia.

Siria, țara uitată în întuneric

Siria, țara uitată în întuneric

Pe 25 februarie a avut loc prima operațiune militară ordonată de președintele Joe Biden. Forțele americane au bombardat un obiectiv din Siria folosit de miliții coordonate de Iran. Raidul a readus în atenție un război aproape uitat și amintește de complexitatea acestui conflict cu ramificații regionale.

Yevhen Mahda

09 Sep 2021

Actualizat la: 09 Sep 2021 12:38:04
Yevhen Mahda

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 5 min
  • Criza refugiaților care s-a declanșat în vară la granița dintre Belarus și vecinii săi vestici are câteva componente. Este vorba aici despre noi tactici in arsenalul hibrid al Rusiei, care includ folosirea în mod cinic a unui aliat și intenția de a contracara dur criticile serioase îndreptate împotriva Rusiei.
  • Criza artificială a imigranților are câteva substraturi. Pe de o parte, suferința și exilul nedorit al acestor oameni nevoiți să își părăsească pământul natal trezește sentimente de empatie în rândul populației din țările UE. Pe de altă parte, generează și izbucniri xenofobe în mediile radicale de extremă dreaptă. Să nu uităm că în 2015 aproximativ un milion de emigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au generat o criză de proporții în Europa. Migrația lor de pe coasta Mediteranei către „tărâmul făgăduinței” din Germania și alte țări din vechea Europă a generat pierderi de vieți omenești, proteste xenofobe și presiuni informaționale din partea aparatului rusesc de propagandă.
  • Există motive îndreptățite să ne îndoim că Lukașenko a decis personal să-și strice cât mai mult relațiile cu vecinii săi occidentali. Mai degrabă Kremlinul, cu ajutorul satelitului său din Belarus, a decis să creeze în mod artificial o criză umanitară în vara anului 2021.
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21

Revocarea de către Lituania a licenței postului rus de televiziune Rain TV, aduce în atenție o problemă mai veche cu privire la opoziția liberală Rusie: este aceasta dispusă să abandoneze imperialismul autocrațiilor? Jurnalistul lituanian Nikodem Szczygłowski scrie că, de la reformiști din perioada țaristă la contestatari ai sistemului sovietic ca Mihail Bulgakov la opozanți ai lui Putin ca Alexei Navalnîi, susținerea pentru imperiu – descris, eufemistic, ca „lumea rusă” – pare să rămână aceeași.

Confronting Memories
Confronting Memories
24 Jan 2023
Capturarea oligarhilor-fugari, un test pentru justiția Republicii Moldova. Chișinăul contează pe Occident, oligarhii se bazează pe sprijinul sistemului pe care l-au patronat
Capturarea oligarhilor-fugari, un test pentru justiția Republicii Moldova. Chișinăul contează pe Occident, oligarhii se bazează pe sprijinul sistemului pe care l-au patronat

Pro-europenii de la Chișinău au venit la putere cu promisiunea că vor reforma justiția și îi vor aduce în fața legii pe oligarhii care au devalizat țara iar acum se ascund în străinătate. Vladimir Plahotniuc, Ilan Șor și fugarii din „grupul de la Londra” par însă să beneficieze în continuare de sprijinul sistemului din care au făcut parte și sprijină eforturile de îndepărtare de la putere a pro-europenilor. Pe de altă parte, autoritățile contează pe partenerii occidentali, care par să fi înțeles că oligarhii vor să împingă Republica Moldova către Rusia.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
19 Jan 2023
Comunitatea Statelor Independente, un proiect rusesc condamnat la dispariție
Comunitatea Statelor Independente, un proiect rusesc condamnat la dispariție

În perioada 26 – 27 decembrie 2022 în orașul Sankt-Peterburg s-a desfășurat Summit-ul informal al liderilor statelor CSI. Reuniunea ar fi trebuit să arate că aceasta organizație dominată de Rusia, care încearcă de ani de zile să o prezinte ca o alternativă la mai atractivele UE și NATO, este relevantă și viabilă, că Moscova se bucură de sprijinul partenerilor săi ex-sovietici chiar și în condițiile războiului din Ucraina. Discursurile despre cooperare nu pot masca însă realitatea: CSI e o organizație depășită, în criză, care nu are perspective serioase pe termen lung.

Angela Grămadă
Angela Grămadă
11 Jan 2023
„Nepoțelul a început să se bâlbâie și să facă în pat, de frică”. Războiul încă îi urmărește pe refugiații ucraineni din Moldova
„Nepoțelul a început să se bâlbâie și să facă în pat, de frică”. Războiul încă îi urmărește pe refugiații ucraineni din Moldova

Războiul încă îi urmărește pe refugiați, deși unii au părăsit Ucraina de luni de zile. Își amintesc de bombardamentele rușilor. Vorbesc cu rudele rămase dincolo, care le spun ce se întâmplă. Se gândesc tot timpul la întoarcerea acasă. Câteva zeci de mii din milioanele de refugiați de război ucraineni s-au oprit în Republica Moldova. Mariana Vasilache i-a întâlnit pe unii dintre ei chiar la școala la care a studiat în copilărie, care acum le-a devenit casă.

Mariana Vasilache
Mariana Vasilache
29 Dec 2022