Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

În Țara Sfântă, pacea mai are de așteptat

Gaza
©EPA-EFE/MOHAMMED SABER  |   Palestinian children sit on an unexploded missile fired by Israeli war planes, after Israeli airstrikes, in Gaza City, 19 May 2021. Palestinian militants factions in Gaza launched rocket attacks since 10 May that killed at least 12 Israelis to date. The Palestinian health ministry said that at least 219 Palestinians, including 63 children, were killed in the retaliatory Israeli airstrikes.

Caricatura este intitulată „Middle East explained”. Arată doi bărbați, cel din stânga cu o cagulă, cel din dreapta cu o cască militară. Ambii au arma la umăr, ațintită către adversar. Deasupra primului este scris „Hamas”, dar în colțul imaginii și pe ecusonul de pe umărul său e steagul Palestinei, nu pe cel al grupării teroriste. Deasupra celui de-al doilea e scris „Israel”. Militantul Hamas este îngenunchiat în spatele unui cărucior. Militarul israelian, în fața unui al doilea cărucior, identic cu primul. Mesajul e clar: palestinienii sunt teroriști care își folosesc copiii ca scuturi umane, în timp ce israelienii și-i apără pe-ai lor. Caricatura este doar un exemplu de dezumanizare a adversarului, o tactică la fel de veche, probabil, ca istoria războiului.

În antiteză cu acel desen sunt zecile, sutele de imagini care au apărut de-a lungul anilor, care continuă să apară în aceste zile, cu copii palestinieni care mor în bombardamente. Îmi amintesc de una de la un alt război dintre Israel și Hamas. În fața unui spital, un tânăr tată. În brațele lui, acoperit de var, trupul neînsuflețit al unei fetițe. Figura bărbatului este desfigurată de durere și disperare. Aceea e realitatea.

Dezumanizarea adversarului este practicată de ambele tabere. Am avut odată, acum mulți ani, o discuție cu un palestinian care mi se plângea despre situația din teritorii și încerca să mă convingă că Israelul este un stat criminal. Era în perioada în care grupările teroriste palestiniene organizau frecvent atentate sinucigașe împotriva civililor israelieni, așa că i-am spus că și acelea sunt tot crime. Mi-a răspuns că nu, întrucât toți israelienii, bărbați și femei, sunt obligați să satisfacă serviciul militar (ceea ce, de altfel, nu-i adevărat) însemna că victimele teroriștilor erau militari, chiar dacă purtau haine civile. I-am spus că în atentate nu erau uciși doar bărbați și femei, ci și copii. Mi-a răspuns că acei copii urmează să crească și să devină militari, deci și ei sunt ținte legitime. Interlocutorul meu nu făcea parte din vreo grupare politică, nu era vreun fanatic religios; din contră, era un tip laic și mult mai puțin conservator decât alți arabi pe care îi cunoscusem. Era, însă, incapabil să empatizeze cu ceilalți, să vadă durerea și disperarea din zecile, sutele de imagini din Israel. Aceea e logica urii.

Cineva din regiune mi-a spus odată că, după ce se va trage ultimul glonț, va trebui să treacă cel puțin o generație până când va fi cu adevărat pace între israelieni și palestinieni. Prea mulți oameni au fost uciși, de-o parte, prea multe familii au pierdut pe cineva în zecile de ani de conflict; este nevoie de timp ca rănile să se vindece. Iar până să se tragă ultimul glonț, va mai dura.

Israelul și Hamasul au ajuns, după 11 zile de lupte, la un armistițiu care nu rezolvă nimic; e doar o pauză până la următoarea rundă de confruntări.

Situația în Gaza rămâne neschimbată. O enclavă aflată de 14 ani, de când Hamasul a preluat controlul în urma unor confruntări cu Fatahul, sub blocadă terestră și navală. În perioadele de relaxare este foarte greu să ieși și să intri; atunci când sunt tensiuni, este imposibil; practic, Fâșia e o uriașă închisoare în aer liber. Am fost acum câțiva ani în Gaza, împreună cu un mic grup de jurnaliști: un loc înghesuit, extraordinar de aglomerat, scufundat în întuneric (curentul electric e deseori oprit), cu oameni lipsiți de perspective, traumatizați de conflictele anterioare, știind că oricând telefonul poate suna în miez de noapte, pentru ca un ofițer israelian să îți spună că ai cinci minute să evacuezi clădirea. Iar dincolo de toate acestea este Hamasul, despre care însoțitorii noștri vorbeau cu teamă, în șoaptă, aici locuiește cutare lider, tipul ăla care a venit să vă întrebe ce căutați în tabăra de refugiați se ocupă probabil cu informațiile, tânărul cu privirea fixă care trece pe partea cealaltă a drumului este, probabil, un luptător de-al lor etc. Hamasul se prezintă ca o mișcare de rezistență care apără și reprezintă poporul. Nu este. E o grupare teroristă care a preluat puterea cu forța armelor și o exercită discreționar, ca orice regim dictatorial.

Situația rămâne neschimbată și la Ierusalim. Pentru Israel, orașul e capitala sa, eternă și indivizibilă. Palestinienii îl văd și ei drept capitală și nu concep să cedeze partea de est, care include și orașul vechi, unde se află locurile sfinte. Orice piatră, orice gest, orice decizie contează în Ierusalim. A doua Intifadă s-a declanșat după ce Ariel Sharon a vizitat Esplanada Moscheilor. Cele mai mari ciocniri din ultimii ani dintre protestatarii palestinieni și forțele israeliene au avut loc atunci când Trump a anunțat că mută ambasada americană la Ierusalim și, dup-aia, când mutarea a avut loc. Ultimul val de violențe a pornit de la Ierusalim. Situația a început să se tensioneze pe fondul unor dispute privind dreptul de proprietate și unele restricții impuse de autorități. Când au izbucnit ciocniri pe Esplanada Moscheilor, Hamasul a lansat primele rachete. Mulți analiști au interpretat decizia și ca o încercare de a prelua dosarul Ierusalimului de la Autoritatea Palestiniană și, în mare măsură, au dreptate. În teritoriile palestiniene vor avea loc, mai devreme sau mai târziu, alegeri – erau programate pe 22 mai, dar Mahmoud Abbas le-a amânat pe termen nedefinit tocmai din cauza situației din Ierusalim. Când vor avea loc, însă, Hamas va avea nevoie de voturi, iar după atâția ani în care a controlat Gaza cu o mână de fier fără să reușească să îmbunătățească în vreun fel situația de acolo, avea nevoie de o acțiune prin care să își reafirme legitimitatea și statutul de mișcare de rezistență. Dincolo de calculele politice, trebuie ținut însă cont și de aspectul religios – Hamasul este, până la urmă, o grupare islamistă și e greu de închipuit vreo cauză mai mobilizatoare pentru islamiști decât locurile sfinte.

Nici în Cisiordania ocupată nu se schimbă ceva. Palestinienii sunt, practic, captivi într-o serie de enclave delimitate de drumurile care leagă Israelul de colonii. Coloniștii sunt, și ei, prinși în enclave, apărate de armată, în mijlocul maselor de palestinieni. Guvernul lui Mahmoud Abbas este tot mai puțin legitim.

De negocieri de pace și o reglementare a conflictului nu mai vorbește nimeni de când a apărut ineptul plan de pace al administrației Trump. Cât timp părțile nici măcar nu stau de vorbă, este imposibil de imaginat o cale de a rezolva cele trei mari probleme care au blocat procesul de pace de la Oslo: dreptul de întoarcere, statutul Ierusalimului și coloniile din Cisiordania.

***

În 1996, Benjamin Netayahu venea pentru prima oară la putere după o campanie electorală cu accente populiste în care mizase pe frică: îl acuzase pe contracandidatul său, Shimon Peres, care era unul dintre arhitecții păcii, alături de șeful și prietenul său, Yitzhak Rabin, asasinat de un extremist evreu în 1995, că va ceda Ierusalimul. Fundalul era unul complicat, în condițiile în care Hamasul, care se opunea procesului de pace, începuse să organizeze atacuri sinucigașe împotriva civililor israelieni.

Douăzeci și cinci de ani mai târziu, Hamasul și-a proclamat victoria după ce alte sute de palestinieni – între care 65 de copii – au murit într-un război pe care l-a declanșat deși nu avea cum să îl câștige. De partea cealaltă, dacă există vreun învingător, acela este Benjamin Netanyahu, care cu doar săptămâni în urmă părea pe punctul de pierde puterea; acum, opoziția care se creionase împotriva lui s-a risipit.  

Hamas și Bibi sunt câștigătorii armistițiului. Pacea mai are de așteptat.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Americanii se vor retrage din Afghanistan la aproape 20 de ani de când au intervenit în acea țară. Președintele Joe Biden a decis ca retragerea să se încheie până pe 11 septembrie, cu patru luni mai târziu decât data care fusese stabilită de administrația Trump. Talibanii percep plecarea americanilor drept o victorie. Rămâne de văzut dacă li se va părea suficientă sau dacă vor încerca să obțină totul și vor continua războiul contra guvernului de la Kabul.

Biserica poloneză: o eminență cenușie pe cale să piardă puterea?

Biserica poloneză: o eminență cenușie pe cale să piardă puterea?

Biserica Catolică din Polonia continuă să fie Biserica cu cea mai mare influență politică din lumea creștină. Și-a atins cele mai multe obiective politice, inclusiv interzicerea avortului. Datorită sprijinului asigurat de guvernul de dreapta (dar și de liberalii la conducere în Varșovia), cu siguranța a devenit și mai bogată. De ce este Biserica Catolica așa de puternică în Polonia și care este prețul pe care va trebui sa îl plătească în schimb?

„Noua” Americă în vechiul Orient

„Noua” Americă în vechiul Orient

Primii pași politici făcuți de administrația Biden în Orientul Mijlociu marchează schimbări semnificative față de epoca Trump. Aliați-cheie cărora Trump le dăduse, practic, mână liberă în regiune au fost tratați cu răceală, în timp ce s-a manifestat o deschidere către reluarea dialogului cu Iranul. Rămâne de văzut însă cât de profunde vor fi aceste schimbări – sau cât de mult vor dura.

Cătălin Gomboș

21 May 2021

Actualizat la: 21 May 2021 17:10:54
Cătălin Gomboș

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 6 min
  • Situația în Gaza rămâne neschimbată. O enclavă aflată de 14 ani, de când Hamasul a preluat controlul în urma unor confruntări cu Fatahul, sub blocadă terestră și navală. În perioadele de relaxare este foarte greu să ieși și să intri; atunci când sunt tensiuni, este imposibil; practic, Fâșia e o uriașă închisoare în aer liber.
  • Situația rămâne neschimbată și la Ierusalim. Pentru Israel, orașul e capitala sa, eternă și indivizibilă. Palestinienii îl văd și ei drept capitală și nu concep să cedeze partea de est, care include și orașul vechi, unde se află locurile sfinte. Orice piatră, orice gest, orice decizie contează în Ierusalim.
  • Nici în Cisiordania ocupată nu se schimbă ceva. Palestinienii sunt, practic, captivi într-o serie de enclave delimitate de drumurile care leagă Israelul de colonii. Coloniștii sunt, și ei, prinși în enclave, apărate de armată, în mijlocul maselor de palestinieni. Guvernul lui Mahmoud Abbas este tot mai puțin legitim. De negocieri de pace și o reglementare a conflictului nu mai vorbește nimeni de când a apărut ineptul plan de pace al administrației Trump. Cât timp părțile nici măcar nu stau de vorbă, este imposibil de imaginat o cale de a rezolva cele trei mari probleme care au blocat procesul de pace de la Oslo: dreptul de întoarcere, statutul Ierusalimului și coloniile din Cisiordania.
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice

Cum Kremlinul a împiedicat practic presa independentă să activeze în Rusia, multe agenții de presă și jurnaliști s-au refugiat în alte țări. Statele Baltice au oferit un astfel de refugiu, inclusiv celebrului post de televiziune TV Rain (în rusă Dojd), care și-a mutat sediul în Letonia. După câteva luni de transmisiuni, TV Rain a rămas fără licența de emisie după ce a încălcat reglementările letone și pentru că a arătat simpatie pentru trupele rusești din Ucraina. Totuși, deși unii o consideră aspră, decizia autorităților de la Riga nu a declanșat un exod al presei independente ruse din Statele Baltice.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
31 Jan 2023
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia. De-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
30 Jan 2023
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk

Recep Tayyip Erdoğan încearcă să își consolideze regimul forțând o a treia candidatură la funcția președinte. Alegerile generale din această primăvară vor avea loc pe fondul unei crize economice profunde, așa că, pentru a-și spori șansele de câștig, islamiștii apelează la pomeni electorale și sabotarea opoziției. Alegerile au loc într-un an special: se împlinește un secol de când Mustafa Kemal Atatürk a proclamat republica, o republică aflată azi în criză și tot mai îndepărtată de viziunea fondatorului său.

Dragoș Mateescu
Dragoș Mateescu
27 Jan 2023
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21
Lumea rusă, sau zonele limitrofe ale secolului 21

Revocarea de către Lituania a licenței postului rus de televiziune Rain TV, aduce în atenție o problemă mai veche cu privire la opoziția liberală Rusie: este aceasta dispusă să abandoneze imperialismul autocrațiilor? Jurnalistul lituanian Nikodem Szczygłowski scrie că, de la reformiști din perioada țaristă la contestatari ai sistemului sovietic ca Mihail Bulgakov la opozanți ai lui Putin ca Alexei Navalnîi, susținerea pentru imperiu – descris, eufemistic, ca „lumea rusă” – pare să rămână aceeași.

Confronting Memories
Confronting Memories
24 Jan 2023