Donează
Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia. De-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.
Yoghini contra parapsihologi KGB în războaiele șahului din epoca sovietică
Închipuiți-vă o sală mare, cu un podium și sute de scaune pentru spectatori. Pe podium, doi oameni aplecați asupra unei mese, afundați în gânduri, cu tâmplele între mâini. Unul dintre ei poartă ochelari negri. La el se uită fix un spectator din primul rând. La rândul lui, spectatorul e flancat și fixat și el de alți doi bărbați îmbrăcați în tradiționala kurtă indiană. În zig-zagul de priviri din sală și de la masă, tensiunea plutește aproape palpabilă.
Tocmai v-ați uitat - mintal, firește - la o zi obișnuită a meciului pentru titlul mondial la șah de la Baguio City, Filipine, din anul 1978. Meciul a durat trei luni. Unul dintre cei doi șahiști de pe podium este Viktor Korcinoi, șalangerul. Adversarul lui este Anatoli Karpov, campionul mondial. Bărbatul din primul rând este parapsihologul Vladimir Zukhar, iar supraveghetorii acestuia sunt doi yoghini din mișcarea spirituală indiană Ananda Marga.
Și acum explicația: Zukhar face parte din echipa de o sută de persoane a lui Anatoli Karpov. Korcinoi a declarat că e deranjat de privirea insistentă a lui Zukhar, pe care îl bănuiește că e pus de KGB să îl hipnotizeze. Degeaba au negat sovieticii. Korcinoi și-a adus „scut”: cei doi yoghini care fac parte din echipa sa de zece oameni. Yoghinii la rândul lor au misiunea ca în timpul partidei să îl hipnotizeze pe hipnotizator. Iar pentru mai multă siguranță, Korcinoi poartă o pereche de ochelari negri.
Nu era nevoie de memoriile lui Korcinoi, din care am extras această scenă, pentru a demonstra implicarea autorităților de la Moscova în pregătirea și desfășurarea evenimentelor sportive majore în care erau angrenați reprezentanții URSS. În echipa de preparatori ai lui Karpov erau și KGB-iști, dar ei constituiau o prezență obișnuită în toate deplasările jucătorilor sovietici în străinătate, și mai ales în Occident. Iar această practică nu era una specifică doar șahului, ci și altor discipline. KGB-iștii aveau rolul de a-i proteja, păzi și spiona pe sportivii sovietici aflați în deplasare și de a pune umărul „prin mijloace specifice” la victoriile acestora. Iar una dintre metodele indicate în acest sens era și influențarea parapsihologică a adversarului, o metodă cu atât mai indicată cu cât în cazul șahului este vorba de un „sport al minții”.
Acuzația lui Korcinoi poate fi credibilă și dintr-un alt motiv. El îi cunoștea prea bine pe sovietici. În fapt, până în 1976, când a fugit din țară, șahistul leningrădean a fost jucător sovietic. Putem presupune că știa îndeaproape metodele KGB-ului în materie de influențare paranormală a prestației sportive. În plus, și el credea în eficiența unei asemenea abordări; altfel nu și-ar fi adus în ajutor cei doi yoghini Ananda Marga.
FSB-ul a preluat preocuparea KGB-ului pentru paranormal. Generalul care pretindea că i-a citit gândurile Madleinei Albright
După căderea URSS, KGB a devenit FSK și apoi FSB, dar preocuparea pentru paranormal a fost păstrată, indiferent de titulatură. Astfel, în 1996 exista un departament specializat al serviciului, condus de Gheorghi Rogozin, însărcinat cu controlul fenomenelor oculte. Într-un interviu din 2006 din Rossiyskaya Gazeta, generalul Boris Ratnikov, un subaltern al lui Rogozin, a povestit cu ce se ocupa șeful lui. Pretindea, de pildă, că poate să invoce spiritele morților sau să intre în subconștientul oamenilor folosind fotografiile acestora. O altă sarcină era redactarea zilnică a horoscopul președintelui rus Boris Elțîn. Performanțele lui Rogozin au fost exemplificate de Ratnikov cu episodul penetrării în subconștientul lui Madeleine Albright. Folosindu-se de o fotografie a doamnei Albright, Rogozin ar fi pătruns în mintea acesteia unde ar fi descoperit că ea gândește că Siberia și Extremul Orient nu sunt de drept ale Rusiei și că Moscova ar trebui deposedată de ele.
La momentul respectiv, nu puțini au fost cei ce au considerat o glumă spusele lui Ratnikov, numai că o întâmplare ulterioară a arătat că activitatea lui Rogozin este de fapt luată în serios la Kremlin. Aproape zece mai târziu, în 2015, într-un interviu în Kommersant, Nikolai Patrușev, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei și fost șef al FSB, a spus în treacăt că „după cum se știe, fostul secretar de stat american Madeleine Albright a pretins că Siberia și Extremul Orient nu sunt ale noastre”. Ceea ce inițial a fost o penetrare fotografică a minții doamnei Albright, a scris cotidianul britanic The Guardian, s-a transformat ulterior într-un „adevăr” diplomatic cu care oficialii ruși operau public.
În acest context, un document recent al Serviciului Federal de Protecție rusesc (FSO), care conține planul de apărare psihologică și parapsihologică în caz de război nu m-a luat prin surprindere. Între momentul din 1978, cele din 1996 și 2015, și abordarea din prezent există o continuitate evidentă. Nota Serviciului de Protecție vorbește astăzi fix de riscurile ca angajații săi să fie hipnotizați de forțele ostile occidentale sau să fie supuși unor influențe paranormale, mistice, exterioare, care să le influențeze deciziile și acțiunile. Aceste atacuri au, în terminologia oficială, și un nume: se cheamă „contaminarea psihologică a personalului angajat”. Ele nu s-ar rezuma, așadar, la urmărirea unei „infectări” ideologice, ci și la influențarea psihică a subiecților. Autoritățile superioare, mai arată nota, au datoria de a interveni în prevenirea acestor incursiuni de ordin psihic. Ofițerii, dar și militarii implicați în luptă trebuie protejați printr-o instruire și un antrenament de ultimă oră, totul actualizat la condițiile de război de azi.
Presa occidentală care a comentat „memo-ul” serviciului rusesc de protecție și pază spune că fără o empatie generalizată la nivelurile superioare de decizie de la Kremlin, ipoteza influențării paranormale a minților militarilor și agenților ruși nu ar fi fost așa de direct menționată. „Pseudoștiința și misticismul sunt la ele acasă în cadrul elitei moscovite”, a scris Foreign Policy. În același timp, și rusul de rând pare dispus să accepte posibilitatea existenței acestei confruntări la nivel psihic. Potrivit unui sondaj citat de Foreign Policy, unul din cinci ruși a fost la un medium sau vraci (probabil de tipul celui apărut și în România postdecembristă), iar trei din cinci ruși cred într-o formă sau alta de magie.
The Guardian remarca încă din 2015 că Nikolai Patrușev este una dintre persoanele cele mai influente la Kremlin grație apropierii sale de Vladimir Putin. Acum aproape zece ani, ziarul atrăgea atenția cât de periculos ar fi ca Putin și Rusia să adopte decizii care să se bazeze pe închipuirile unui „medium” precum Rogozin, care pretind că SUA și Occidentul vor să reteze două treimi din teritoriul Rusiei, cu tot cu bogățiile naturale ale acestor regiuni. În prezent însă, după izbucnirea războiului din Ucraina, astfel de acuzații sunt făcute deschis. Nikolai Patrușev, un susținător al războiului din Ucraina, declară public că „America este diavolul” care îi vrea răul Rusiei.
De la misticismul lui Dostoievski la razele cosmice care hrănesc elanul vital al rușilor
Tema presupusei adversități a Occidentului față de Rusia nu este alimentată doar de „sursa paranormală” descoperită de serviciile de informații de la Moscova. Ea are o vechime considerabilă și însoțește de regulă justificarea atitudinii expansioniste a Rusiei, care pretinde permanent o zonă de protecție teritorială în jurul ei. Pe considerentul statului amenințat s-a modelat și politica izolaționistă interbelică a lui Stalin, dar și cea de instaurare a unor sateliți cu „regimuri prietenoase” în estul Europei după război. Literatura rusă care justifică imperialismul rus este bogată, și intersectează inclusiv opera unor importanți scriitori ruși precum Pușkin, Dostoievski sau Tolstoi. Tonul este deseori mistic, politica și ambițiile teritoriale fiind legate de termeni precum „destin”.
Misticismul de secol XIX a fost completat (în niciun caz înlocuit), în secolul XX, de o credință în paranormal care se regăsește, uneori, în argumentele aduse de intelectualii ruși. Într-o carte publicată în 2018 (tradusă și la noi în 2021, sub titlul „Drumul spre nelibertate. Rusia, Europa, America”), istoricul Timothy Snyder menționează „teoria etnosurilor” a lui Lev Gumiliov (1912 - 1992). Acesta a inventat un concept (și un cuvânt, totodată), „passionarnost”, prin care desemna elanul vital al națiunilor despre care au mai vorbit și alți teoreticieni. La Gumiliov, acest elan se extrage din razele cosmice; în cazul Occidentului, seva cosmică a secat, ceea ce însă nu se întâmplă și în cazul Rusiei, care ar deține încă energia și vocația instaurării unui imperiu slavo-turc pe continentul eurasiatic.
Razele cosmice ale lui Gumiliov îmi amintesc de un alt episod din lumea post-sovietică a șahului. Federația Internațională de Șah a fost condusă timp de douăzeci de ani, începând cu 1995, de un personaj cel puțin pitoresc pe nume Kirsan Iliumjinov. Între 1993 și 2010, acesta fost și președinte al Republicii Calmâchia, membră a Federației Ruse cu capitala la Elista. El a declarat că în perioadele de campanii electorale, țara e acoperită de un soi de clopot psihic, care îi ferește pe locuitori de influențele străine nefaste. Așa se explică, a spus Iliumjinov la vremea respectivă, de ce el câștigă alegerile cu 99 la sută din voturi.
În cartea menționată, Timothy Snyder susține că Lev Gumiliov, alături de Ivan Ilyin (1882 - 1954), care a argumentat că pentru Rusia cea mai potrivită formă de guvernământ este cea reprezentată de un monarh absolut, mai presus de legi și constituții, sunt doi dintre intelectualii ruși care au influențat semnificativ concepțiile și deciziile lui Vladimir Putin.
Parapsihologia și războiul din Ucraina
Mecanismul luării deciziilor la Kremlin, în care intră și posibilitatea acceptării unor date obținute „pe căi oculte”, poate fi descifrat ceva mai bine în prezent, după izbucnirea războiului din Ucraina. Prinși de retorica războiului, oficialii ruși vorbesc acum public despre „Occidentul diabolic” care atacă Rusia inclusiv la nivel psihic.
Povestea nu este nouă. Influența unui pretins medium și vindecător precum Rasputin la curtea țarului Nicolae al II-lea este cunoscută, după cum învederată este și sensibilitatea „mujicilor” pentru ocultism. Îmi amintesc că, imediat după 1990, în România, și mai ales în zona Moldovei, au venit mulți vindecători și parapsihologi „ruși” care aduceau cu ei credința în manevrabilitatea energiilor, în posibilitatea orientării acestora în scopuri malefice sau benefice – ceea ce, pentru mentalitatea românească de atunci, era ceva inedit. Problema sesizată de The Guardian însă, încă de acum zece ani, este încrederea pe care oficialii ruși o mai pot inspira dacă ei se dovedesc adepții unor teorii ocultiste. Concepția moscovită dominantă la ora actuală este, după cum scrie The Economist, „o mixtură obscurantistă anti-occidentală de dogme ortodoxe, naționalism, teorii conspiraționiste și măsuri de securitate staliniste”. La toate acestea se adaugă și credința în paranormal, luat în serios la cel mai înalt nivel. Și nu vorbim aici de un stat oarecare, ci de țara cu cel mai mare arsenal nuclear din lume care, pe deasupra, se află prins într-un război descris nu o dată în termeni apocaliptici de propaganda și de presa pro-Kremlin.
Dacă un personaj atât de puternic cum e Patrușev chiar crede că lui Madeline Albright i s-au citit gândurile, ce ar putea face conducerea Rusiei dacă un „parapsiholog” din serviciile secrete ar spune că a intrat în capul lui Joe Biden și acesta se pregătește să declanșeze un război nuclear?
