Donează
Ziua de marți, 4 aprilie, a fost una lungă pentru fostul președinte american Donald Trump, dar și una plină de suspans pentru politica americană. La capătul ei, Donald Trump a aflat ce conține dosarul său penal întocmit de procuratura districtuală din Manhattan, New York. În esență, este vorba de falsificarea unor acte pentru acoperirea unui decont ilegal. Donald Trump a pledat nevinovat la cele 34 de acuzații care circumscriu această falsificare. Nu a fost reținut, dar judecătorul Juan Merchan le-a atras atenția ambelor părți să își controleze limbajul. Apoi, Trump a plecat acasă, în Florida, cu avionul său privat. Urmează procesul, dar și mai important, o campanie electorală încinsă, în care fostul președinte va încerca să obțină nominalizarea republicanilor și apoi un nou mandat la Casa Albă. În cursa pe care a început-o nu intră cu un statut de invidiat: este primul președinte american cu dosar penal. Cât va atârna acest fapt în balanța alegerilor, fie ele interne, republicane, fie generale? Sunt prea multe variabile pentru a da un răspuns acum, dar o evaluare de etapă poate porni de la observația că problemele lui Donald Trump nu se termină nici pe departe cu procesul început ieri la New York.
Inculparea lui Trump, o premieră în istoria democrației americane
Inculparea fostului președinte Donald Trump este una oarecum surprinzătoare pentru tradiția politică americană. În general, președinții și foștii președinți americani sunt scutiți de rușinea de a apărea în boxa acuzaților, dar nu neapărat dintr-un respect special pentru ei, ci din considerație pentru funcția pe care au deținut-o și pentru imaginea generală a Americii. Chiar și când deraierile lor au fost considerabile, sistemul american a avut rețineri în a face paradă prin justiție cu președinții. De exemplu, în scandalul Watergate, lui Richard Nixon i s-a oferit alternativa de a demisiona înainte de a fi trimis în judecată. Și cu Bill Clinton s-ar fi putut merge mai departe, dar americanii au apreciat că audierea parlamentară în suculentul caz Monica Lewinski a fost suficientă pentru setea de scandal a publicului. La celălalt pol sunt francezii, care par să nu rateze nicio ocazie de a-și vedea foștii lideri în situații stânjenitoare. Fostul președinte Nicolas Sarkozy a fost condamnat, la fel și fostul premier François Fillon. De condamnări nu a scăpat nici Jacques Chirac, care a primit o sentință la închisoare cu suspendare. Din acest punct de vedere, România post-comunistă pare a se situa undeva la mijloc, cu un fost premier, Adrian Năstase, care a executat o pedeapsă cu închisoarea, și foștii președinți Ion Iliescu și Traian Băsescu, acuzați de mai multe ilegalități și abuzuri, comise sau nu în calitate de președinți, dar care niciodată nu au fost condamnați în instanță.
Însă inculparea lui Donald Trump, acum în vârstă de 76 de ani, este surprinzătoare și din alt punct de vedere. Cazul care a dus la acuzare trenează de mai multă vreme la procuratura din Manhattan, New York, și mulți nu mai credeau că va putea fi acceptat în instanță. Dosarul vechi de peste șase ani a fost studiat de procurorii federali, de supervizorii electorali și de un alt procuror districtual al Manhattanului, toți ajungând la concluzia că nu sunt probe suficiente pentru deschiderea unui proces. Vestea că fostul președinte va fi adus în fața unui judecător a picat ca un trăsnet, și nu doar pentru republicanii care îl simpatizează pe Donald Trump, ci și pentru adversarii săi politici.
Trump nu e inculpat pentru că a cumpărat tăcerea unei actrițe porno, ci pentru că a folosit bani de campanie
La prima vedere, dosarul inculpării, deși penal, nu este unul complicat. Spre sfârșitul campaniei electorale din 2016, când Trump a devenit președinte, Stephanie Clifford – cunoscută mai ales sub numele de Stormy Daniels din filmele pentru adulți în care juca – a încercat să vândă presei o poveste în care susținea că în 2006 a avut legături intime cu Donald Trump. Pentru a o face să renunțe la planul ei, unul dintre avocații lui Trump, Michael Cohen, i-a plătit actriței 130.000 de dolari, așa numiții „hush money”, banii pentru tăcere. Până aici, nimic ilegal sau grav, numai că avocatul a încercat să își recupereze suma din fondul de campanie al candidatului prezidențial. Necazurile newyorkeze actuale ale lui Donald Trump de aici pornesc, pentru că investigatorii din New York au suspiciuni – și poate și dovezi – că actele contabile ale campaniei au fost măsluite pentru a acoperi această plată. Cu alte cuvinte, există bănuiala că o problemă personală a lui Trump a fost rezolvată cu bani, cum sunt cei destinați unei campanii pentru o funcție publică, a căror cheltuire, în teorie, trebuie să fie perfect transparentă.
De precizat aici ar fi și specificul sistemului juridic american, în care procuratura este un braț al executivului, nu parte a magistraturii precum judecătorii. Ceea ce nu înseamnă că procurorii americani acționează politic. E de amintit în context că procurorul care îl acuză pe Trump i-a creat probleme și colegului său democrat, Eric Adams, primarul orașului New York.
Trump, susținut chiar si de rivalii și criticii săi din Partidul Republican
E puțin probabil ca Donald Trump să fie condamnat la închisoare, spun specialiștii din sistemul judiciar; cel mai probabil va fi că inculpatul va primi o amendă. Dar eventuala lejeritate a sentinței este covârșită de încărcătura politică excepțională a cazului, care se vedea încă dinainte ca procurorul districtual Alvin Bragg să trimită dosarul juriului, iar acesta să îl considere „justițiabil”. În zilele premergătoare deciziei procuraturii din Manhattan, Donald Trump se agita pe rețeaua socială pe care a fondat-o, Truth Social, cu îndemnuri la revoltă ca pe vremea insurecției de pe Capitoliu, din ianuarie 2021: ”Protest, take our nation back!” - „Protestați, luați-vă țara înapoi!” - sau ”They are killing our nation as we sit back & watch” - „Ei ne distrug țara, iar noi stăm și ne uităm”. Știind ce urmări pot avea astfel de îndemnuri, și în urma mai multor amenințări cu bombă primite, poliția a ridicat baricade în jurul tribunalului din Manhattan.
După anunțul inculpării, tensiunea a sporit și mai mult, pentru că Donald Trump nu este doar un fost președinte, ci și cel mai bine situat candidat al republicanilor în alegerile prezidențiale programate pentru anul viitor. Majoritatea republicanilor au spus imediat că inculparea este motivată politic și că ar fi o încercare de a-l scoate pe Donald Trump din cursă. „Este rușinos pentru această țară că lucrurile au ajuns la punctul în care o interpretare dusă la extrem a legii să poată fi folosită la eliminarea unui adversar politic”, a afirmat un activist republican din Arizona. În general, aderența lui Trump la masa de electori republicani nu este pusă la îndoială în partid, așa încât chiar și potențialii adversari interni ai fostului președinte nu se abat de la această grilă de interpretare. Fostul vicepreședinte din administrația Trump, Mike Pence, pe care violenții suporteri ai lui Trump au vrut să-l linșeze în ianuarie 2021, a spus despre cazul promovat de procurorul Bragg că este „un nou proces motivat politic”. Fosta membră a cabinetului Trump, Nikki Haley, care și-a depus candidatura la alegerile interne pentru președinție, a declarat că în povestea inculpării lui Trump este vorba mai mult „de răzbunare decât de justiție”. Ron DeSantis, guvernatorul de Florida văzut drept principalul contracandidat intern al lui Trump, a păstrat o distanță de siguranță față de problema juridică a fostului președinte, spunând că nu are cum să se pronunțe asupra situației pentru că el n-a trecut printr-o experiență similară. Declarația fost percepută imediat drept ironică și a stârnit mai degrabă nemulțumire în partid. Ea a marcat însă cu acest prilej starea în care se găsește marea masă a alegătorilor republicani, și anume una de simpatie față de „actele nedrepte” la care ar fi supus fostul președinte.
Va încuraja inculparea lui Trump procurorii să inițieze și alte cazuri împotriva lui, sau îi va consolida capitalul politic?
De partea cealaltă, mulți se tem că inculparea dă apă la moară binecunoscutelor teorii conspiraționiste promovate de Trump privind administrația și justiția. Tocmai când presa americană începuse să își revină după atacurile repetate ale lui Trump, discursul anti-sistem se revigorează, pe platforma electorală a unui eventual prezidențiabil Trump putând din nou să apară promisiunea că va scăpa țara de „statul paralel”. Din acest punct de vedere, inculparea lui Trump este o greșeală, a apreciat revista The Economist, după apariția știrii privind trimiterea în judecată a fostului președinte.
Fostul președinte Trump mai are însă la activ alte trei dosare, toate apărute în timpul turbulentului său sfârșit de mandat. În cel care privește declarațiile publice ale lui Trump privind fraudarea alegerilor din 2020, care au precedat atacul de pe Capitoliu, ultima desfășurare a acțiunii juridice a presupus convocarea lui Mike Pence în fața unui Mare Juriu, în februarie anul acesta. Pe 17 martie, un judecător federal a decis audierea unui avocat al lui Trump în dosarul documentelor clasificate găsite de FBI în locuința privată a lui Trump de la Mar-a-Lago, Florida, după ce acesta și-a încheiat mandatul. Presa americană a relatat că audierea a fost considerată necesară pentru că există bănuiala că Trump și-a indus în eroare proprii avocați în ce privește aceste documente. Un alt mare juriu evaluează în Fulton County înregistrarea tiradei fostului președinte către funcționarii de stat din Georgia de a găsi „cele 11.780 de voturi” necesare pentru răsturnarea rezultatului alegerilor din 2020 din acest stat. În acest careu al dosarelor, cel din New York nu e considerat nici pe departe cel mai periculos pentru fostul președinte american.
Prima întrebare care se pune după această inculpare penală este legată de soarta candidaturii lui Donald Trump la un nou mandat la Casa Albă. Observatorii spun că e o chestiune de sincronizare. Dacă deznodământul acestui proces îl va avantaja pe Trump, este posibil ca ea să devină o trambulină pentru nominalizarea lui Trump drept candidat la președinție din partea Partidului Republican. Având însă în vedere și celelalte cazuri în desfășurare, mai probabil este ca dosarele să influențeze decizia conservatorilor americani într-un sens negativ pentru candidatura lui Trump.
Ce e cert, până una-alta, este că Donald Trump are mari șanse să nu fie doar singurul președinte american care a fost de două ori vizat de o procedură de revocare – în decembrie 2019 și în ianuarie 2021 – ci și singurul președinte american care ajunge să fie inculpat de mai multe ori. O performanță politică nepartizană, aș spune, folosind unul dintre termenii vehiculați în mod curent în jargonul de Washington, una care într-adevăr aruncă o lumină defavorabilă asupra democrației din America.
