Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn Telegram

Editoriale

China: în spatele capitalismului de fațadă, Partidul își înăsprește controlul

xi
©  |   A screen display footage of Chinese President Xi Jinping during a pro-China event in Tamar Park in Hong Kong, China, 01 July 2021.

Deschiderea Chinei către lume după moartea lui Mao și adoptarea parțială a capitalismului nu au îmblânzit decât aparent regimul comunist de la Beijing. Succesorii lui Mao au arătat, cu regularitate, că n-au de gând să renunțe la controlul strict asupra societății și că, dacă e cazul ca sistemul să fie apărat – sau consolidat – pot fi la fel de brutali ca „părintele fondator”.

A doua putere economică a lumii

Cine ar fi crezut în iulie 1921 că Partidul Comunist Chinez va duce China în primele 5 economii ale lumii o sută de ani mai târziu? Nici măcar Deng Xiaoping, arhitectul conceptului “o țară, două sisteme” nu și-ar fi putut imagina, șase decenii mai târziu, că „made in China” va fi în tot și în toate, pe tot globul pământesc.
Și nu mă refer aici doar la produsele fabricate în această țară, ci și la faptul că statul comunist are în toată lumea afaceri susținute de importante comunități chineze. În topul țărilor cu cei mai mulți miliardari, China ocupă locul doi.
Cât din afacerile pe care le derulează acești miliardari le și aparține? Greu de spus! Privită doar prin prisma propagandei comuniste de la Beijing, China e țara perfectă. Îmi aduc aminte că la începutul anilor 2000 am fost invitată în această țară, de guvernul de la Beijing, într-o vizită de documentare menită să le arate jurnaliștilor străini mărețele realizări ale statului comunist. Au fost două săptămâni pline în care am pornit de la Bejing și am ajuns la Shanghai. China era în plin  avânt economic și chiar devenea un studiu de caz pentru economiștii din întreaga lume care nu înțelegeau creșterea economică de până la 8 procente într-un singur an. Am văzut Marele Zid Chinezesc, școala tradițională de broderie în mătase din Sichuan, târguri de perle, viața obișnuită a unei familii chineze (aleasă de partid și finanțată de partid) Orașul Interzis, piața Tienanmen, unde nu aveai voie să staționezi mai mult de 5 minute. Cu alte cuvinte, propaganda a avut grijă să acopere cele mai importante obiective turistice în această vizită de documentare. Dar tot atunci am văzut satele chinezești cu blocurile care i-au fost model lui Ceaușescu în anii '80 când a ras o bună parte din localitățile din jurul Bucureștiului și i-a mutat pe țărani în niște blocuri fără canalizare. Și da, am văzut în China niște țărani cu o tristețe sedimentată pe chipuri. Tot atunci am văzut construindu-se orașele-fantomă de azi și China profundă în prea strălucitorul Shanghai, unde se dădea stingerea la ora 22.00. Și am purtat discuții aiuritor de lungi cu oficialii chinezi pe care îi întrebam obsesiv cum poate funcționa o economie de stat după principii capitaliste... .
Am făcut această mică incursiune prin memoria mea doar ca să-mi amintesc faptul că azi, deși China e în topul economiilor mondiale, nu și-a schimbat năravul.

De la Revoluția Culturală a lui Mao, la capitaliștii roșii ai lui Jiang Zemin

China comunistă s-a clădit pe crimele comise de Mao Zedong in numele Revoluției Culturale. Se estimează că acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, au ucis aproximativ 70 de milioane de chinezi. Modelul liderului suprem, impus prin maoism, suma strategiilor militare si politice ale primului lider al Partidului Comunist Chinez si președinte al republicii populare, a rămas în conștiința colectivă. Cultul personalității a fost cheia îngenuncherii unei națiuni.
Prima faza a comunismului chinez, maoismul, nu poate fi, așadar, minimalizată. Mao Zedong a avut trei obiective: încetarea războiului intern care a distrus Chian în perioada premergătoare instaurării puterii comuniste, încetarea intruziunilor străine pe teritoriul chinez, și crearea unei societăți noi, egalitare. Toate aceste trei țeluri au fost atinse cu costurile menționate mai sus.

După moartea lui Mao, Deng Xiaoping, unul dintre fruntașii comuniști înlăturați de fostul lider, prelua o țară săracă și plină de suferință. Și Deng știa că dictatura brutală a lui Mao nu mai putea continua pentru că ar fi dus la prăbușirea Republicii Populare. Analistul american George Friedman sintetizează simplu conceptul o țară două sisteme al lui Deng:  îmbogățiți-vă!

Cu alte cuvinte, Deng a permis introducerea unor principii capitaliste într-o economie etatizată. De exemplu, le-a permis țăranilor să-și păstreze o parte din recolte. Meseriașilor să-și deschidă propria afacere.

Cum China era prea săracă pentru a consuma ce producea, Deng a hotărât să deschidă granițele pentru comerț, iar acesta a crescut rapid pentru mai mult de o generație.

Semi-liberalismul promovat de Deng Xiaoping a produs în cele din urmă și efectul de bumerang. Marile schimbări politice din 1989 au atins și China. Studenții și intelectualii ieșiți în piața Tiananmen puneau în discuție legitimitatea conducerii comuniste de la Beijing. Mișcarea a fost înăbușită în sânge de puterea comunistă, pe 4 iunie 1989. Masacrul de la Tiananmen a fost condamnat de toată lumea, iar țările occidentale i-au impus un embargo dur Chinei, care în tot acest timp aresta manifestanți și jurnaliști chinezi, în vreme ce pe cei străini i-a expulzat. Amintesc acest episod pentru că mi se pare esențial pentru  China secolului XXI. Atunci aparatul de reprimare s-a întărit și tot atunci s-au stabilit și limitele exprimării politice.

Expansiunea economică a continuat și în perioada lui Jiang Zemin, despre care propaganda vremurilor scria că este omul care a schimbat China, ceea ce într-un fel are logică numai dacă te gândești că sub Zemin, China a intrat în Organizația mondială a comerțului.

Zemin a văzut importanța antreprenorilor ale căror afaceri au înflorit în anii '80 și le-a deschis ușa către structurile de partid și de stat. Așa au apărut așa-numiții „capitaliști roșii”.

Xi Jinping și totalitarismul agresiv

La 58 de ani, Xi Jinping, fiul unui veteran comunist, preia conducerea unei Chine așezate economic, dar cu provocările numite Tibet, Taiwan sau Hong Kong pe masa. 2012 este anul care în care începe era autoritarismului de tip Jinping. Și-a consolidat rapid poziția de conducător forte construindu-și imaginea unui politician puternic. Ideile sale au ajuns să fie menționate în Constituție, o onoare rezervată până atunci doar lui Mao Zedong. O asemenea idee se referă la faptul că orice provocare la adresa președintelui este o provocare la adresa Partidului Comunist. De altfel, acum 5 ani, Congresul Național al Poporului  a eliminat limita celor două mandate în fruntea statului, permițându-i practic lui Xi Jinping să fie președinte pe viață.

Cu Xi Jinping la putere, libertățile chinezilor se reduc de la o zi la alta. Cenzura, în special online este din ce în ce mai dură, dizidenții și avocații pentru drepturile omului sunt arestați unul după altul. Criticii care s-au refugiat în Occident nu se simt nici o secundă în siguranță.

În provincial Xinjiang, regiune autonomă din nord-vestul țării, activiștii pentru drepturile omului susțin că cel puțin un million de uiguri, minoritate musulmană, au fost arestați în ultimii ani și trimiși în ceea ce statul numește tabere de reeducare. Ei spun că au dovezi că uigurii sunt folosiți la muncă forțată și că femeile sunt sterilizate. Țări ca SUA și Marea Britanie au acuzat China că a comis un genocid prin reprimarea sistematică a acestei minorități.

Acum doi ani, mii de oameni din Hong Kong au protestat față de o lege care permite extrădarea către China continentală. Toate acțiunile democratice din fosta colonie britanică au fost curmate anul trecut, când Xi Jinping a promulgat legea securității naționale. Aceasta îi permite Beijingului să reconstruiască societatea de pe insula după propria-i viziune, considerând infracțiune și pedepsind cu închisoarea pe viață orice idee secesionistă. Luna trecută am fost cu toții martorii închiderii celei mai puternice voci pro-democrație din Hong Kong, ziarul Apple Daily, nu înainte ca poliția să percheziționeze sediul publicației și să aresteze mai mulți ziariști.

China lui Xi Jinping a devenit din ce în ce mai amenințătoare cu orice mișcare spre independență a Taiwanului. Xi Jinping nu a exclus riposta militară în acest caz. Juridic vorbind, Taiwanul nu a fost separat de China după ce, în 1945, a revenit în componența acesteia. Începând cu 1949, când naționaliștii s-au retras pe această insulă, Taiwanul este practic un stat independent, fără să-și fi proclamat însă ruperea de China.

Cum se vede China după dușul rece al pandemiei

Pe acest fond atât de complicat se suprapune pandemia de Covid 19 cu epicentrul în Wuhan, cel mai populat oraș din China centrală. Aparatul de stat, în fața unei calamități de o asemenea magnitudine, ascunde într-o primă fază informațiile, apoi încearcă să le cosmetizeze și, în timp ce lumea întreagă se uita neputincioasă la sutele mii de morți, China încasa…din toată lumea…nu sancțiuni, ci chiar euro sau dolari pe echipamentele mult așteptate.

După șocul primelor valuri de Covid 19, țările occidentale s-au trezit ca după un duș rece și o cafea amară. China este o dictatură care ar putea într-o zi să cucerească lumea în care s-a infiltrat deja prin așa-numita diplomație a datoriei, prin investițiile de miliarde făcute pe toate continentele.

Ce au făcut marile puteri ale lumii, dincolo de declararea războiului economic Chinei?

La începutul anului SUA, UE, Marea Britanie și Canada au introdus o serie de sancțiuni coordinate care vizează interdicții de călătorie pentru nomenclaturiștii chinezi acuzați că au încălcat drepturile omului prin acțiuni împotriva minorității uigure. La reuniunea G7 din Marea Britanie, cele mai bogate țări ale lumii au aprobat un plan de contracarare a expansiunii chineze promițând finanțare țărilor de pe Drumul Mătăsii, în care China a investit deja miliarde. La summitul NATO de la jumătatea lui iunie, aliații au adoptată o poziție dură față de China. Președintele Joe Biden le-a cerut liderilor din statele NATO să se opună autoritarismului și amenințărilor militare chineze.

Noua administrație de la Casa Albă are clar ca obiectiv dacă nu oprirea, măcar încetinirea ascensiunii chineze pe mapamond. Nu, să nu ne închipuim idealuri romantice. Motivele sunt pur mercantile, dacă ne uităm, de exemplu, la situația extrem de încordată din Marea Chinei de Sud.  Mult așteptata întâlnire Biden Putin nu a fost de fapt despre Rusia. Cred că Joe Biden, care se știe cu Vladimir Putin cam tot de atât timp de când liderul de la Kremlin e la putere în Rusia, a căutat mai degrabă un aliat în Rusia pentru planurile sale în ce privește China. Va fi, probabil, cel mai devreme, anul acesta, și o întâlnire Biden -Jinping.  Pentru asta, mi-aș lua bilet în primul rând.

Propaganda de Razboi - Razboi in UCRAINA
Alte articole
Cum va gestiona noua putere de la Chișinău relația cu Moscova. Amenințări de la Kremlin

Cum va gestiona noua putere de la Chișinău relația cu Moscova. Amenințări de la Kremlin

După victoria de la prezidențialele, Maia Sandu a stabilizat și securizat relațiile cu vecinii din proximitate – România și Ucraina. Se ridică întrebarea legitimă dacă a reușit sau nu să stabilizeze și relația complicată a Republicii Moldova cu Rusia, mai ales în noul context de după alegerile parlamentare, câștigate de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), pe care l-a fondat.

Legea anti-oligarhică a Ucrainei: instrument de reformă sau armă politică?

Legea anti-oligarhică a Ucrainei: instrument de reformă sau armă politică?

Parlamentul de la Kiev a adoptat o lege care țintește reducerea influenției oligarhilor asupra vieții politice. Legea apare într-un context în care partenerii Ucrainei atenționează Kievul că face prea puțin pentru a limita guvernarea informală de către grupurile oligarhice. Chiar dacă a fost adoptată, legea pare să fie mai degrabă un „window dressing” menit să sporească influența lui Zelenski care se pregătește să intre în competiție pentru un nou mandat. Nimeni nu cunoaște exact cine va fi pe lista oligarhilor care vor trebui să se supună rigorii noii legi și care vor fi implicațiile pe termen lung.

România ar trebui să își pregătească de acum relația cu Rusia post-Putin. De ce, și unde, ar trebui să se schimbe abordarea Bucureștiului

România ar trebui să își pregătească de acum relația cu Rusia post-Putin. De ce, și unde, ar trebui să se schimbe abordarea Bucureștiului

Importantă, dar nu esențială, implicată, dar destul de distantă, România oficială nu obosește să se felicite pentru faptul că a intuit de multă vreme intențiile agresive ale Rusiei lui Putin. Ca de obicei, oficialii români se leagănă în periculoasa iluzie a convingerii că nimic nu trebuie schimbat în felul în care tratează teritoriul care desparte Bucureștiul de Moscova.

Ioana Dumitrescu

07 Jul 2021

Actualizat la: 07 Jul 2021 13:08:49
Ioana Dumitrescu

Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 8 min
  • Deschiderea Chinei către lume după moartea lui Mao și adoptarea parțială a capitalismului nu au îmblânzit decât aparent regimul comunist de la Beijing. Succesorii lui Mao au arătat, cu regularitate, că n-au de gând să renunțe la controlul strict asupra societății și că, dacă e cazul ca sistemul să fie apărat – sau consolidat – pot fi la fel de brutali ca „părintele fondator”.
  • China comunistă s-a clădit pe crimele comise de Mao Zedong in numele Revoluției Culturale. Se estimează că acțiunile politice ale lui Mao, din 1949 și până în 1976, au ucis aproximativ 70 de milioane de chinezi. Modelul liderului suprem, impus prin maoism, suma strategiilor militare si politice ale primului lider al Partidului Comunist Chinez si președinte al republicii populare, a rămas în conștiința colectivă. Cultul personalității a fost cheia îngenuncherii unei națiuni.
  • Semi-liberalismul promovat de Deng Xiaoping a produs în cele din urmă și efectul de bumerang. Marile schimbări politice din 1989 au atins și China. Studenții și intelectualii ieșiți în piața Tiananmen puneau în discuție legitimitatea conducerii comuniste de la Beijing. Mișcarea a fost înăbușită în sânge de puterea comunistă, pe 4 iunie 1989. Masacrul de la Tiananmen a fost condamnat de toată lumea, iar țările occidentale i-au impus un embargo dur Chinei, care în tot acest timp aresta manifestanți și jurnaliști chinezi, în vreme ce pe cei străini i-a expulzat. Amintesc acest episod pentru că mi se pare esențial pentru China secolului XXI. Atunci aparatul de reprimare s-a întărit și tot atunci s-au stabilit și limitele exprimării politice.
  • Cu Xi Jinping la putere, libertățile chinezilor se reduc de la o zi la alta. Cenzura, în special online este din ce în ce mai dură, dizidenții și avocații pentru drepturile omului sunt arestați unul după altul. Criticii care s-au refugiat în Occident nu se simt nici o secundă în siguranță.
Turcia, mereu corigentă la lecția cutremurelor
Turcia, mereu corigentă la lecția cutremurelor

Mii de clădiri s-au prăbușit în Turcia în timpul cutremurului din 6 februarie. Nu este prima tragedie de acest fel din istoria țării. În vreme ce alte țări aflate în zone cu o activitate seismică ridicată au învățat să reducă din impactul cutremurelor prin reglementarea strictă a normelor în construcții, Turcia pare să fie luată mereu prin surprindere.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
08 Feb 2023
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice
Scandalul din jurul TV Rain arată că deși jurnaliștii ruși sunt bineveniți în Statele Baltice, nu pot difuza chiar orice

Cum Kremlinul a împiedicat practic presa independentă să activeze în Rusia, multe agenții de presă și jurnaliști s-au refugiat în alte țări. Statele Baltice au oferit un astfel de refugiu, inclusiv celebrului post de televiziune TV Rain (în rusă Dojd), care și-a mutat sediul în Letonia. După câteva luni de transmisiuni, TV Rain a rămas fără licența de emisie după ce a încălcat reglementările letone și pentru că a arătat simpatie pentru trupele rusești din Ucraina. Totuși, deși unii o consideră aspră, decizia autorităților de la Riga nu a declanșat un exod al presei independente ruse din Statele Baltice.

Kaspars Germanis
Kaspars Germanis
31 Jan 2023
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale
În plin război cu Ucraina, Rusia se teme de un atac parapsihologic și vrea să se apere cu preoți și ofițeri cu puteri paranormale

Un document al Serviciului Federal de Protecție rusesc arată că acesta este pregătit să îl apere pe Vladimir Putin inclusiv cu ajutorul hipnotizatorilor și preoților. Existența unui plan de apărare parapsihologică poate părea bizară, dar înclinația către misticism și paranormal nu e neobișnuită în Rusia. De-a lungul timpului, elitele și chiar statul au apelat la ajutoare neconvenționale, ca Rasputin, parapsihologii KGB sau generalul FSB care spunea că citește gânduri.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
30 Jan 2023
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk
În anul în care Turcia își aniversează centenarul, islamistul Recep Tayyip Erdoğan ar putea da o lovitură decisivă republicii lui Atatürk

Recep Tayyip Erdoğan încearcă să își consolideze regimul forțând o a treia candidatură la funcția președinte. Alegerile generale din această primăvară vor avea loc pe fondul unei crize economice profunde, așa că, pentru a-și spori șansele de câștig, islamiștii apelează la pomeni electorale și sabotarea opoziției. Alegerile au loc într-un an special: se împlinește un secol de când Mustafa Kemal Atatürk a proclamat republica, o republică aflată azi în criză și tot mai îndepărtată de viziunea fondatorului său.

Dragoș Mateescu
Dragoș Mateescu
27 Jan 2023