Donează
Între Budapesta și Kiev a izbucnit o dispută. Aceasta vizează prizonierii de război care urmau să fie transportați de pe teritoriul Federației Ruse în Ungaria. Kievul susține că aceștia sunt ținuți acolo împotriva voinței lor. Comandamentul de coordonare ucrainean pentru tratamentul aplicat prizonierilor de război a declarat pe 20 iunie că „lucrează în mod activ pentru aducerea acasă a celorlalți apărători ucraineni deportați din Rusia în Ungaria”. Trei s-au întors deja.
În 9 iunie, în timp ce polonezii se bucurau de un weekend prelungit datorită unei sărbători legale, Ungaria a anunțat un acord pentru salvarea din prizonieratul rusesc a captivilor de război. Această știre a fost confirmată de Viceprim-ministrul Guvernului maghiar, Zsolt Semjén, care are în responsabilitate, printre altele, politica privind religia. Chiar de la început, în Ungaria s-a pus accent pe originile prizonierilor: s-a scris doar despre „prizonieri de război din Transcarpatia” (karpataljai hadifoglyok).
Transcarpatia este o regiune din Ucraina care se învecinează cu Ungaria și care în trecut aparținea acesteia. Este locuită de o minoritate maghiară, estimată la aproximativ 150.000 de persoane, cifră valabilă înainte de război. Ulterior datei de 24 februarie 2022, numărul acestora a fluctuat – s-a vorbit de 125 de mii de persoane, apoi de 100 de mii. Cert este, însă, că în expunerea făcută de autoritățile de la Budapesta, Regiunea Transcarpatică ucraineană este tratată aproape ca o zonă extrateritorială.
În urmă cu două săptămâni, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Alexandra Szentkirályi (care este și soția Ministrului Apărării Naționale) a fost într-o vizită în Regiunea Transcarpatică, singurul loc din Ucraina în care se deplasează delegațiile maghiare (cu excepția președintei Katalin Novák, care a participat la Kiev la o reuniune la nivel înalt privind securitatea alimentară, la sfârșitul lunii noiembrie). Ceea ce a atras atenția a fost modul în care au fost întocmite comunicatele, cu o delimitare foarte clară între Ucraina și Transcarpatia. S-a pus accentul, și asta nu pentru prima dată, pe faptul că „Transcarpatia poate conta pe sprijinul patriei”. Termenul „anyaország” înseamnă literalmente „patrie”, iar în acest context, fără nicio îndoială, este vorba de Ungaria. Oficialii maghiari fac referire foarte des la „150.000 de motive pentru terminarea acestui război și obținerea păcii”. Aceasta este, bineînțeles, o referire directă la dimensiunea diasporei maghiare din Transcarpatia.
Ce s-a întâmplat de fapt?
A existat multă emoție în jurul acestei acțiuni de predare a prizonierilor. Problema este că în principal presa ucraineană este cea care scrie despre aceste evenimente în detaliu. Nu se pot afla prea multe informații din presa maghiară. Oficialii guvernamentali, de asemenea, au păstrat tăcerea. Negocierile urmau să fie purtate între Serviciul maghiar de binefacere din Malta și Biserica Ortodoxă, din partea rusă. Intermediar a fost mitropolitul Ilarion. O figură de mare interes, acesta a fost până de curând Președintele Departamentului de Relații Externe ale Bisericii din cadrul Patriarhiei Moscovei. El a fost cel care a mulțumit autorităților maghiare pentru că au împiedicat sancționarea patriarhului Kiril. Ilarion însuși a fost tratat ca un apropiat al său. Ilarion a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Maghiare. Neoficial, se spune că acesta a venit în Ungaria datorită încrederii sale că Budapesta nu va sprijini niciun fel de demers împotriva Bisericii.
Biserica Ortodoxă Rusă a făcut publică o declarație: „Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, prin Biserica Ortodoxă Rusă, în cadrul cooperării inter-bisericești, la solicitarea părții maghiare a fost transportat în Ungaria un grup de prizonieri de război ucraineni care au participat la ostilități, acești prizonieri fiind de origine transcarpatică”.
Numărul prizonierilor de război care urmau să fie eliberați nu era pe de-întregul clar. O vreme, atât comunicatele de presă maghiare, cât și cele ucrainene au menționat „cel puțin” unsprezece persoane. Pe 10 iunie, viceprim-ministrul Semjén a declarat pentru săptămânalul Mandiner: „Cei unsprezece prizonieri originari din Regiunea Transcarpatică care se află în Ungaria nu mai sunt prizonieri de război, ci oameni liberi”. Acesta a fost răspunsul dat de un reprezentant al statului maghiar la solicitarea adresată de Ministerul de Externe ucrainean. Autoritățile de la Kiev au arătat în mod clar că nu știu nimic despre operațiune iar chestiunea, de fapt, îi privește pe cetățenii lor.
Viceprim-ministrul Semjén – politician al alianței Partidului Popular Creștin Democrat (KDNP) – a subliniat că eliberarea prizonierilor a reprezentat un gest al Bisericii Ortodoxe Ruse către Ungaria. Pentru portalul vasarnap.hu, acesta a declarat:
„Îi datorăm recunoștință Mitropolitului Ilarion”, „iar cei eliberați primesc ajutor în Ungaria, nu „îngrijire”. Ei decid ce fac, din proprie voință. Dacă aș fi un reprezentant al Ucrainei, le-aș mulțumi pentru asta.”
Zsolt Semjén și mitropolitul Ilarion, 13 iunie 2022, Budapesta. Sursa: Patriarhia Rusă
Trebuia să fie ceva genial, ceea ce a ieșit a fost o campanie negativă de presă
Planul Ungariei, pe lângă preocuparea necontestată pentru oameni, era să se prezinte drept o țară capabilă să salveze prizonierii din captivitate. Aici a reușit să îmbine două elemente – pe de o parte, dovada că menținerea unor relații bune cu Patriarhul Kiril (maghiarii l-au protejat ca să nu fie trecut pe listele de sancțiuni) face posibilă menținerea unui canal de comunicare chiar și într-un moment atât de dificil, iar pe de altă parte, că statul maghiar nu lasă de izbeliște maghiarii în nevoie. „Este datoria noastră constituțională să avem grijă de cetățenii maghiari și de toți maghiarii”, a spus Zsolt Semjén într-un interviu. Această distincție indică faptul că cel mai probabil membrii grupului nu au toți cetățenie maghiară. Se cunosc foarte puține aspecte despre acest subiect.
Între timp, Ministerul de Externe ucrainean a indicat că „acești militari sunt cetățeni ucraineni, așadar transferul lor în orice țară terță este imposibil fără acordul și implicarea directă a Ucrainei”. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean, Oleh Nikolenko, a descris pe rețelele de socializare prizonierii de război ca fiind „unsprezece ruși cu cetățenie ucraineană, de origine maghiară din Regiunea Transcarpatică, predați Ungariei de către Rusia.”
Vă reamintim, în Ucraina este oficial imposibil să deții două pașapoarte. Dar problema este mai complicată. La izbucnirea războiului, cei mai mulți tineri din Transcarpatia s-au mutat în Ungaria. La acel moment au fost tratați ca maghiari (fiind deținători ai pașapoartelor maghiare). Însă un grup, probabil câteva mii de oameni (aceasta este doar o estimare, deoarece nimeni nu a prezentat astfel de date), având sentimentul identității ucrainene, a decis să-și apere patria împotriva rușilor.
Cel mai cunoscut membru al acestui grup este Sándor Fegyir, profesor la Universitatea Națională din Uzhhorod, denumit de mass-media „profesorul din tranșee”. În luna martie, președintele Volodymyr Zelenski l-a numit pe post la Budapesta (unde rămăsese fără ambasador de aproape un an). Diplomația maghiară, însă, nu se grăbește să emită un acord. Așa că, în loc să reprezinte Ucraina în Ungaria, Fegyir continuă să lupte în prima linie. La o conferință de presă a Guvernului maghiar care a avut loc recent, în 19 iunie, purtătorul de cuvânt Gergely Gulyás a declarat că nu știe de ce Katalin Novák nu a semnat documentele aferente numirii lui Fegyir. Acesta a declarat că va analiza chestiunea, însă, în același timp, a indicat că, având în vedere atitudinea Ucrainei față de maghiari și față de Ungaria, graba în luarea deciziei nu ar fi justificată.
În captivitate în Ungaria?
Abia pe 16 iunie partea ucraineană a raportat că a reușit să stabilească locul unde s-ar afla toți cei unsprezece soldați. Acesta a fost mesajul transmis de Oleh Kotenko, comisarul pentru persoane dispărute. El a subliniat că acest lucru a fost realizat „mulțumită muncii coordonate a echipei sale.” Apoi au fost informate familiile lor, precum și „agențiile relevante în aplicarea legii.” Kotenko a scris că, până acum, nu au fost disponibile informații despre șapte dintre cei unsprezece soldați. La rândul său, pe 19 iunie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe ucrainean, Oleh Nikolenko, a anunțat că încercările diplomaților ucraineni de a-i contacta pe prizonieri „nu au dat rezultate” și că „informațiile primite de la rudele unora dintre ei indică faptul că asigurările date de autoritățile maghiare cu privire la presupusa libertate a apărătorilor ucraineni din Ungaria nu sunt adevărate.” Nikolenko a adăugat că „prizonierii sunt ținuți în izolare, nu au acces la surse libere de informații, comunicarea lor cu rudele are loc în prezența unor terți și li se refuză contactul cu Ambasada Ucrainei.” Acestea au fost cele mai grave acuzații pe care partea ucraineană le-a făcut la adresa părții maghiare. „Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a făcut din nou apel la partea maghiară să permită de îndată consulului ucrainean să viziteze prizonierii de război ucraineni, astfel încât să poată evalua starea fizică și psihică a acestora, să îi informeze cu privire la drepturile lor și să le ofere imediat asistență consulară”, a adăugat Nikolenko.
Cum a răspuns Ungaria? Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Gulyás și Ministrul de Externe Péter Szijjártó au anunțat că foștii prizonieri, în calitate de oameni liberi, pot contacta cu încredere partea ucraineană și pot părăsi Ungaria. De asemenea, ei au subliniat că guvernul Ungariei nu a fost implicat în negocieri. O astfel de afirmație este cel puțin ciudată, deoarece se scrisese deja despre faptul că viceprim-ministrul Zsolt Semjén a fost coordonatorul întregii operațiuni. El însuși nu a negat această afirmație în interviuri, însă Guvernul s-a distanțat de o astfel de afirmație.
Jurnalistul Lajos Kósa, de la portalul maghiar Europa Liberă, a publicat un text în care citează surse anonime și susține că Semjén ar fi putut fi implicat în ajutorarea ucrainenilor fără să-și fi informat colegii din Guvern. Nici prim-ministrul, nici Ministerul de Externe nu trebuiau să știe despre acțiune. Acest lucru este dovedit, printre altele, de lipsa oricăror informații privind eliberarea ucrainenilor. Pe 19 iunie, Gulyás, într-o conferință de presă, nu a putut răspunde la întrebarea: știa Premierul despre acțiunea de eliberare a prizonierilor?
Într-un final, pe 20 iunie, Viktor Mikita, președintele Administrației Militare Regionale Transcarpatice, a scris că trei apărători ucraineni s-au întors acasă după ce au petrecut un an în captivitate la ruși. Dar ceilalți? Nu se știe. Purtătorul de cuvânt al Serviciului de Informații Militare ucrainene, Andriy Yusov, i-a acuzat pe 20 iunie atât pe ruși, cât și pe maghiari, că nu au respectat prevederile dreptului internațional. Ucrainenii susțin că partea maghiară a fost în contact cu partea rusă în privința acestei operațiuni și că au dovezi în acest sens (însă nu le-au prezentat). Yusov a spus că maghiarii au negat în totalitate afirmațiile privind planificarea oricărei operațiuni. Simultan, a indicat clar că ucrainenii au controlat-o cumva.
Astfel, dificilele relații dintre Ucraina și Ungaria au ajuns într-un punct critic, în care era în joc siguranța oamenilor. S-a creat o furtună a comunicării în jurul subiectului „captivilor liberi”, în care informațiile reale erau greu de identificat. Ucrainenii au fost foarte duri în problema recuperării cetățenilor lor. Maghiarii, în schimb, au tăcut. Un alt aspect este faptul că propaganda de război în multe momente este foarte precisă și se subordonează altor principii. Au existat chiar zvonuri în mass-media, pe care presa ucraineană le-a difuzat, acestea venind se presupune din interiorul serviciilor, că maghiarii vor ține o conferință de presă cu refugiații, în timpul căreia vor critica Ucraina și își vor manifesta recunoștința față de Budapesta pentru menținerea contactelor cu Biserica Ortodoxă. În cele din urmă, însă, acest lucru nu s-a întâmplat.
Dar ceilalți opt soldați? Nu se știe nimic încă. Ministerul de Externe al Ucrainei a declarat că „se fac eforturi susținute pentru a aduce acasă restul apărătorilor ucraineni deportați din Rusia în Ungaria.”
Citește articolul integral pe pagina Nowa Europa Wschodnia.
Autor: Dr. Dominik Héjj, politolog, analist senior la Institutul Europei Centrale (Polonia), creator al portalului kropka.hu, dedicat politicii maghiare.
Traducere din polonă – Nikodem Szczygłowski
