Obsesia cu privire la existența unei oculte malefice care controlează în secret omenirea și-a găsit exprimarea în diferite teorii ale conspirației. Antisemiții ruși și naziștii (dar și extremiști musulmani) au spus că oculta ar fi formată dintr-o alianță între evrei (înțelepții Sionului) și masoni, iar rasiștii, populiștii și extrema dreaptă europeană denunță și acum o alianță imaginară între aceiași evrei, personificați de George Soros, „stângiști” și Bruxelles care ar urmări să distrugă valorile creștine ale civilizației occidentale și chiar să elimine rasa albă. „Reptilienii” din familia regală a Marii Britanii, finanța globală grupată la Davos, CIA și Bill Gates, familia Rotschild, khazarii (chiar dacă au dispărut din istorie de 1000 de ani) apar cu toții, în diferite teorii ale conspirației, drept exponenți ai forțelor malefice care influențează sau modelează soarta „oamenilor simpli”.
O categorie aparte a teoriilor conspirației este reprezentată de cele care vorbesc despre existența unui așa-zis „Deep State” sau, cum i s-a zis în România, „stat paralel”. Conspiraționiștii s-au inspirat din relatări ale presei legate de așa-zisul „stat profund” turc și de excesele comise în Italia de o rețea creată de NATO pentru a continua rezistența în cazul unei invazii sovietice. Ideea existenței unui „Deep State” a fost asumată și de președintele american Donald Trump și a fost integrată, ulterior, în teorii ale conspirației înrudite, Pizzagate și QAnon, care vorbesc despre un complot în care sunt implicați și pedofili (canibali) din Partidul Democrat și de la Hollywood.
Teoria conspirației Deep State, inspirată de un plan NATO din perioada Războiului Rece
Unul dintre cele mai utilizate, ca să nu spunem abuzate, concepte din discursul public de peste ocean din ultimul deceniu este cel de „Stat profund” („Deep State”). Devenit o veritabilă obsesie conspiraționistă a președintelui Donald Trump încă de acum aproape 10 ani de zile, termenul este însă mult mai vechi și își are originea într-un cu totul alt spațiu cultural și geografic. Este vorba despre Turcia, unde poartă denumirea „Derin devlet”, adică „Deep State” sau „Statul Profund”, și definește o legătură informală între politic, juridic, militar și lumea interlopă. Similar cu acesta, dar totodată profund diferit, este un alt fenomen pe care îl întâlnim de această dată în Italia. Astfel, în perioada Războiului Rece, a funcționat o rețea denumită „Gladio” (de la „Gladius” – spada scurtă a legionarilor romani), formată, în principal, din militari și lucrători ai serviciilor secrete, care urmărea stabilirea unei mișcări de rezistență în spatele linilor inamice în cazul unei invazii sovietice. Este vorba de un plan al NATO în care erau implicate mai multe țări europene ale Alianței, pentru ca în cazul în care ar fi fost cucerite de URSS, unități militare selectate din timp să poată continua lupta, cu arme din depozite secrete create special pentru această situație.
Existența acestui plan secret al NATO este legată de Italia pentru că a fost recunoscută (abia în toamna anului 1990) de către Giulio Andreotti, premierul țării de la acel moment. Informațiile despre Gladio au dat naștere unui adevărat scandal în Italia din cauza abuzurilor de care a fost acuzată rețeaua și a suspiciunilor că a fost folosită pentru eliminarea adversarilor politici, deși scopul în care fusese înființată era cu totul altul. Presa italiană a vorbit pe larg despre atacurile și atentatele comise în perioada anilor ʾ70-ʾ80 împotriva adversarilor politici, comuniști și socialiști deopotrivă, despre care se afirma că erau mascate, la momentul săvârșirii, sub eticheta unui așa-zis „radicalism de stânga”.
Fostul premier italian Giulio Andreotti depune mărturie la procesul Gladio @EPA PHOTO ANSA FILES MAURIZIO BRAMBATTI
Dacă aceste două „organizații” au o bază existențială reală – documentată de presă și/sau dezvăluită de anumiți lideri politici sau actori publici – formele conspiraționiste care își (ex)trag esența sau se reclamă din respectivele divaghează de la realitate într-o asemenea măsură încât nu doar că o reinterpretează, ci chiar o recompun în funcție de interesele actorilor care transmit respectivele mesaje.
Donald Trump a dus sperietoarea cu „Deep State” la Casa Albă
Donald Trump înțelege prin „Deep State” un melanj „malefic” între birocrați, politicieni „de carieră” și corupția guvernamentală, cărora le este alăturat, la un moment dat, și Departamentul de Justiție. Alături de aceste entități, POTUS mai localizează în zona adversității politice cu substrat conspiraționist o serie de instituții din zona „mainstream media” (CNN; The New York Times și Washington Post) și academică (așa-zisul „marxism” din universitățile americane).
În ultimii doi ani, documente emise de Casa Albă în numele președintelui Trump vorbesc despre „transformarea statului paralel într-o armă” („weaponized Deep State”) îndreptată împotriva propriilor cetățeni, prin „devierea ilegală” a resurselor financiare publice spre anumite grupuri de interese asociate cu respectiva „organizație ocultă”.
De la Deep State la „statul paralel” dâmbovițean
În România, conceptul de Deep State, tradus ca „stat paralel” a fost adus în prim-planul politicii de Partidul Social Democrat (la vremea respectivă cel mai mare din țară) în perioada în care era condus de Victor Ponta. Acesta a adus în discuția publică așa-zisa problematică a unor structuri oculte localizate în interiorul statului român și care ar fi urmărit, sub diferite forme, să-i compromită cariera politică. De la acuze care vizau o presupusă imixtiune a serviciilor secrete în favoarea lui Klaus Iohannis cu ocazia campaniei prezidențiale din anul 2014, la declarații cu privire la „folosirea politică” – cu substrat de declanșare - de către președinte a incendiului de la clubul Colectiv în vederea răsturnării guvernului social-democrat. Dincolo de atacurile și aluziile lui Ponta, „artizanul” versiunii românești a „Deep State-ului”, a fost Liviu Dragnea, omul care definea această „organizație ocultă” ca „un grup de indivizi, [...] cu ramificații inimaginabil de largi, care exercită puterea statului într-un mod nelegal și nelegitim, substituindu-se puterii legitime care se obține prin votul democratic”. Obsesia lui Dragnea a mers până într-acolo încât Comitetul Executiv Național al Partidului Social Democrat a adoptat, în noiembrie 2017, o rezoluție împotriva „Statului Paralel și Ilegitim”. Textul documentului constituie prima consfințire – cu valențe statutare – a (pseudo)existenței unei forme de guvernământ oculte din istoria politică a României.
Liviu Dragnea și Victor Ponta @wikimedia.org
Chiar dacă Liviu Dragnea a dispărut din prim-planul politicii dâmbovițene, „moștenirea” sa conspiraționistă a fost preluată de o nouă generație, cea a suveraniștilor. George Simion folosește conceptul de „stat paralel” în contexte dintre cele mai diverse: de la apărarea fraților Tate , la o așa-zisă „rețea Coldea” aflată în cârdășie cu respectiva organizație ocultă. Diana Șoșoacă, duce delirul conspiraționist pe culmile aberației, legând „statul paralel” de elemente și tematici provenite din spectrul antieuropenismului și antisemitismului. În viziunea europarlamentarei extremiste presupusa organizație își are rădăcinile atât la Bruxelles, cât și în Israel, locații din care o mână de oameni ar dicta evoluția României.
Principala legătură a tezei statului paralel cu teoria conspirației Deep State o constituie lipsa oricăror dovezi palpabile – documentare sau de oricare altă natură – care să certifice existența și activitatea unor structuri suprastatale poziționate în interiorul aparatului birocratic al celor două țări. Un astfel de secret ar fi imposibil de păstrat într-o societate democratică, în care există atât presă independentă cât și numeroase mecanisme de control reciproc ale statului.
În plus, implicarea unui număr mare de persoane în „statul paralel” ar duce, în cele din urmă, – după cum ne demonstrează istoria, fie că este vorba despre masonerie sau Ku Klux Klan – la deconspirarea întregii organizații.
Statul paralel se aliază cu pedofilii canibali: de la Pizzagate la QAnon
Teoria conspirației denumită „Pizzagate” a apărut în contextul campaniei electorale pentru președinția Statelor Unite ale Americii din anul 2016 și susținea că pizzeria Comet Ping Pong din Washington s-ar fi aflat în centrul unei rețele de pedofili formată din politicieni ai Partidului Democrat și vedete de la Hollywood. Pizzagate a reprezentat un atac împotriva lui Hillary Clinton, candidata Partidului Democrat, aflată în competiție cu cel care avea să câștige alegerile, Donald Trump.
Teoria conspirației a apărut după ce Wikileaks a publicat o serie de emailuri de pe contul coordonatorului campaniei lui Clinton, John Podesta, care fusese spart. E-mailurile conțineau și discuții cu privire la bucătăria italiană și organizarea cinei, care au fost interpretate drept mesaje codificate între pedofili – „cheese pizza” a devenit pentru aceștia un cod pentru „child pornography”. În paralel, a fost un cont fals de Twitter a scris că în laptopul lui Anthony Weiner (politician implicat în scandaluri sexuale și soț al Humei Abedin, mâna dreaptă a lui Hillary Clinton) ar fi fost descoperite e-mailuri care probau implicarea lui Bill și Hillary Clinton într-o „rețea internațională de exploatare și trafic de copii”. Din acest moment înainte se produce o adevărată explozie de conținut conspiraționist construit în jurul soților Clinton, care a culminat după aproximativ o lună prin postarea pe platformele „4chan” și „Reddit” a unor pretinse documente și fotografii trucate. Acestea conțineau, printre altele, un instantaneu cu Obama jucând tenis de masă cu un minor în clădirea pizzeriei „Comet Ping Pong” din Washington D.C., precum și documente din care reieșea faptul că elita politică și economică americană își „comanda” de la respectivul stabiliment gastronomic, folosind un limbaj cifrat, copii proveniți din medii defavorizate care urmau să fie folosiți în scopuri sexuale. Teoria conspirației spunea și că în subsolul „Comet Ping Pong” se desfășoară ritualuri satanice în care copiii sunt abuzați – asta deși pizzeria nu are o pivnița. Pizzagate ar fi putut provoca o tragedie: pe 4 decembrie 2016, Edgar Maddison Welch, pe atunci în vârstă de 28 de ani, a năvălit înarmat cu o pușcă semi-automată în pizzerie și a deschis focul. Welch citise teoria conspirației și intenționa să îi oprească pe traficanții pedofili care, evident, nu erau în pizzerie. Din fericire, nimeni nu a fost rănit în incident.
@Becker1999 via Wikimedia Commons
În directă legătură cu această teorie își face apariția o întreagă mișcare conspiraționistă, care ia denumirea de „QAnon” („Question Anonymous” – „Întrebare(a) anonimă”), al cărei număr de aderenți este într-o continuă creștere, fapt care a determinat presa de peste ocean să o considere „o nouă religie (politică) americană”. QAnon a plecat de la un utilizator anonim de pe 4Chan, „Q Clearence Patriot” care pretinde că e un angajat al guvernului american și are acces la documente secrete ale acestuia. Adepții QAnon cred în existența unei cabale de canibali pedofili din care fac parte politicieni ai Partidului Democrat, celebrități de la Hollywood și așa-zisul Deep State. Membrii ocultei ar comunica prin mesaje cifrate transmise prin mass media și internet, iar scopul lor principal ar fi să își prelungească viața consumând sânge de copil. Ideea nu este una originală: ea a fost „furată” din teorii ale conspirației anti-semite potrivit cărora evreii și-ar face azimă din sânge de copil.
Adepții QAnon continuă să creadă chiar și după ce li se arată că au fost mințiți
Adepții teoriei conspirației QAnon se consideră veritabili „cercetători” care „investighează” și „deconspiră” comunicațiile „ocultei mondiale”, avertizând populația asupra jocurilor de culise și a pericolelor: trecute, prezente dar și viitoare. QAnon nu se mărginește însă doar la „analize”; elementul central al acestei mișcări conspiraționiste o constituie o așa-zisă „profeție” în care se vorbește despre iminenta distrugere a „cabalei mondiale”, acțiune apocaliptică care urmează să fie îndeplinită de nimeni altul decât Donald Trump. Președintele american nu s-a delimitat de aceste etichetări și narațiuni conspiraționiste, ci din contră, a folosit „QAnon” ca un instrument electoral. Narațiunea mesianică este îmbrățișată întru-totul de Trump care o diseminează pe rețeaua „Truth Social” transmițându-le conspiraționiștilor atât faptul că au avut dreptate, cât și că respectivul este un „războinic” de partea lor.
În anii care au trecut de la apariția QAnon, s-a demonstrat că toată povestea este, de fapt, un amalgam de teorii ale conspirației și legende urbane, inclusiv unele care circulă de secole întregi. S-a arătat, totodată, că în spatele utilizatorului 4Chan „Q Clearence Patriot” nu se ascunde niciun angajat al guvernului. În sfârșit, niciuna din multiplele profeții lansate de „Q Clearence Patriot” nu s-a adeverit.
Nimic din toate acestea nu a oprit răspândirea teoriei conspirației. Obsesia ocultei este, pentru mulți, mai puternică decât orice dovadă. Ei vor să creadă.
