Donații
Veridica.md
Pe 21 iulie 1969 la ora 02.56 Neil Armstrog a pășit pe solul lunar, într-o zonă numită Marea Liniștii. A rostit atunci celebra frază „Este un pas mic pentru om, dar un salt uriaș pentru omenire”, și a înfipt pe Lună steagul american. A lăsat acolo și o placă de oțel cu un mesaj de pace al președintelui de atunci, Richard Nixon. Expediția făcea parte din programul Apollo 11. Ceilalți membri ai echipajului comandat de Neil Armstrong erau Edwin „Buzz” Aldrin, pilotul modulului lunar, şi Michael Collins, pilotul modulului de serviciu. Lansarea a avut loc pe 16 iulie, în Florida, la Centrul Spațial Kennedy, iar modulul lunar Eagle s-a desprins de naveta Columbia după patru zile.
@NASA/Apollo 11, Public domain, via Wikimedia Commons
Modulul de serviciu, pilotat de Michael Coolins, a rămas să zboare pe orbita Lunii. Pe Lună, alături de Armstrong a coborât și Edwin Aldrin. Au rămas acolo timp de două ore, 36 de minute și 21 de secunde, timp în care au adunat peste 20 de kilograme de roci lunare, care au fost aduse pe Pământ pentru a fi studiate. Aceasta a fost prima aselenizare, din cele șase care au avut loc de atunci încoace. Prin această expediție reușită, pentru care lucrasesră 400.000 de oameni, Statele Unite ale Americii lăsau în urmă Uniunea Sovietică, în ceea ce se numea, la vremea aceea, cursa pentru cucerirea cosmosului.
1. Ce spun conspiraționiștii: un film SF regizat de Kubrick pentru a distrage atenția americanilor de la războiul din Vietnam
Impactul misiunii Apollo 11 a fost uriaș. Și totuși, a fost de ajuns o singură voce, cea a lui Bill Kasing, pentru ca umbra îndoielii să cadă asupra veridicității aselenizări. Bill Kasing lucrase el însuși la programul spațial al SUA, fiind angajat între1956 și 1963, al companiei Rocketdyne, care contribuia la proiectarea motoarelor de rachetă Saturn V, rachetă care a lansat moduluil lunar. În 1976, acesta publică un pamfet intitulat We Never Went to the Moon: America’s Thirty Billion Dollar Swindle, în care susține că aduce dovezi clare că aselenizarea nu a avut loc. După el, a fost o farsă pusă la cale de NASA pentru a arăta că sumele investite în programul spațial nu s-au pierdut degeaba.
@NASA/Apollo 11, Public domain, via Wikimedia Commons
Pe de altă parte, francezul Philippe Lheureux spune că americanii au ajuns pe Lună, dar că imaginile făcute publice sunt contrafăcute, pentru că Statele Unite ale Americii nu doreau ca restul oamenilor de știință să afle ce anume a fost descoperit acolo.
Alți conspiraționiști sunt de părere că farsa a avut rolul de a distrage atenția poporului american de la Războiul din Vietnam, din ce în ce mai criticat. Nu puțini sunt cei care cred ca filmul cu primii oameni pe Lună este de fapt realizat într-un studio de la Hollywood și regizat de celebrul Stanley Kubrick, care fusese angajat în scopul de a păcăli opinia publică chiar de guvernul american. Iar organizația Flat Earth Society merge mai departe și susține că NASA a regizat totul, cu ajutorul lui Walt Disney ca sponsor, Arthur C. Clarke scenarist și Stanley Kubrick, regizor.
2. Care sunt argumentele conspiraționiștilor: nu sunt stele, steagul flutură și umbrele nu sunt paralele
Cel mai des argument invocat în sprijinul teoriei regizării aselenizării este cel al steagului care flutură. Conspiraționiștii susțin că pe înregistrările video se vede cum drapelul flutură în vânt, iar pe Lună nu există atmosferă, deci, nici urmă de adiere. Teoria este demontată simplu. Publicația americană Popular Science arată că steagul s-a mișcat în momentul în care a fost înfipt în solul lunar și se mișca din cauza inerției. Mai mult decât atât, tocmai din cauza lipsei atmosferei, mișcarea de flururare a durat mai mult decât ar fi durat pe Pamânt.
@NASA/Apollo 11, Public domain, via Wikimedia Commons
Nici stelele n-au scăpat din vizorul conspiraționiștilor: faptul că acestea nu se observă ar arăta clar că fotografiile „de pe Lună” ar fi fost realizate într-un studio. Aici este doar vorba doar de o chestiune de convenție. Așa cum pe Pământ există zi și noapte, la fel se întâmplă și pe Lună. În momentul aselenizării, pe 21 iulie ora 02.56 pe Lună era zi, iar lumina Soarelui anulase lumina stelelor.
Calitatea fotografiilor le-a atras și ea atenția celor care contestă veridicitatea aselenizării. Unul dintre argumente este acela că aparatele foto purtate de astronauți nu aveau obiectiv și, în concluzie, imaginile obținute nu puteau fi atât de clare. NASA a comunicat că deține în arhivă nenumărate fotografii și că multe sunt departe de a fi reușite, dar că a ales să dea publicității imaginile cele mai clare și mai bine realizate. Aparatele foto purtate de astronauți erau dintre cele mai eficiente și aveau în dotare lentile speciale cu unghi larg menite să focalizeze cu ușurință. Pe de altă parte, misiunea celor doi era de a aduce pe Pământ materiale care urmau să fie studiate și nu aceea de a realiza o ședință foto.
Și umbrele celor doi astronauți, Neil Armstrong și Edwin Aldrin au fost motiv de discordie. Conspiraționiștii susțin că acestea nu sunt paralele, așa cum ar trebui să fie, ceea ce ar arăta că fotografiile au fost realizate cu ajutorul mai multor surse de lumină artificiale, adică într-un studio. Optica spune însă că umbrele paralele sunt o chestiune de perspectivă. De exemplu, liniile de cale ferată sunt mereu paralele, dar dacă le privești în direcția orizontului par să se unească.
@NASA/Apollo 11, Public domain, via Wikimedia Commons
Urmele lăsate de încălțămintea astronauților pe solul lunar au fost și ele invocate de conspiraționiști. Aceștia spun că arată ca și cum ar fi călcat pe un sol îmbibat cu apă, inexistent pe Lună și, în concluzie, fotografiile au fost realizate pe un teren de pe Pământ. Oamenii de știință susțin însă că praful care acoperă luna seamănă cu nisipul format de cenușa vulcanică, iar urmele se formează mult mai repede decât pe Terra.
@NASA/Apollo 11, Public domain, via Wikimedia Commons
3. Răspunsul „învinuiților”: Armstrong râde, „Buzz” Aldrin îl ia la palme pe un conspiraționist
Neil Armstrog, primul om care a pășit pe Lună era recunoscut ca un personaj discret, căruia nu-i plăceau dialogurile cu presa. Cu doar trei luni înainte de a muri, în mai 2012 a acordat, însă, un interviu publicației Certified Practicing Accountans of Australia. Evident, nu au lipsit întrebările privind veridicitatea aselenizării. Răspunsul lui Armstrong a fost clar. A explicat, râzând, că dacă ar fi fost o înscenare ar fi fost de neconceput ca toți cei 800 de oameni implicați în realizarea expediției să fi păstrat atâta amar de vreme secretul.
Edwin „Buzz” Aldrin, pilotul modulului lunar, a fost însă mai categoric. În 2002, Bart Sibrel, cunoscut conspiraționist, producător în 2001 al filmului A Funny Thing Happened on the Way to the Moon, i-a cerut să recunoască că n-a ajuns niciodată pe Lună, numindu-l laș și mincinos. Aldrin, deși în vârsta de 72 de ani la vremea aceea, s-a înfuriat peste măsură și i-a tras pur și simplu un pumn.
În numele regizorului Stanley Kubrik, cel învinuit că a trucat filmul aselenizării din 1969, a răspuns conspiraționiștilor fiica acestuia, regizoarea Vivian Kubrick. Într-o scrisoare deschisă, publicată pe pagina ei de Twitter, califică această teorie drept o minciună grotească. Regizorul, era, de altfel, cunoscut ca fiind un artist implicat social, care a abordat subiecte de multe ori nu pe gustul autorităților. Conspiraționiștii nu l-au acuzat întâmplător pe Stanley Kubrik, căci acesta regizase în 1968, cu doar un an înainte de aselenizare, celebrul film SF 2001: O odisee spațială, al cărui scenariu îl scrisese împreună cu scriitorul SF Arthur C. Clarke, care avea să comenteze, în direct, aselenizarea.
4. Dovezile NASA nu îi conving pe adepții teoriei conspirației
În 2019, la aniversarea de 50 de ani de la prima aselenizare, NASA a dat publicității dosarele misiunii Apollo 11, și astfel informațiile tehnice despre costumele astronauților, despre modulul lunar și cel secundar și rapoartele echipajului au devenit cunoscute. Dar nici asta nu a contat pentru conspiraționiști, așa cum nu au contat nici studiile efectuate în laboratoare pe rocile aduse din spațiu. Sondajele efectuate în SUA arată că 10% dintre americani cred că aselenizarea a fost o farsă. În Europa procentul e și mai mare. În 2021, Universitatea Erasmus din Rotterdam a realizat un sondaj cu 7000 de respondenți din Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia și Spania, publicat de Science Bussines. 25% dintre respondenți consideră că omul nu a pus piciorul pe Lună. Un eșantion separat realizat pe o grupă de vîrstă cuprinsă între 16 și 25 de ani, în Germania, Spania și Olanda arată că cei care au îndoieli cu privire la veridicitatea aselenizării ating un procent de 35%.
Astfel de procente par neverosimile, la mai bine de cinci decenii de la aselenizare și într-o lume atât de tehnologizată ca a noastră. Pe de altă parte, poate că nu ar trebui să ne mire dacă ne gândim că, în aceeași lume tehnologizată, la mai bine de cinci secole după ce expediția lui Magellan a făcut înconjurul lumii, sunt unii care cred în continuare că Pământul este plat.
