Știri

THE INSIDER: Diplomația „Iskander”. Ce vrea să obțină Putin, punând Occidentului condiții inacceptabile

Sistemul rusesc de rachete cu rază scurtă de acțiune Iskander-M se mișcă în timpul paradei de Ziua Victoriei din Piața Roșie din Moscova, Rusia, 09 mai 2019.
© EPA-EFE/MAXIM SHIPENKOV   |   Sistemul rusesc de rachete cu rază scurtă de acțiune Iskander-M se mișcă în timpul paradei de Ziua Victoriei din Piața Roșie din Moscova, Rusia, 09 mai 2019.

Susține jurnalismul independent

Negocierile din ianuarie dintre Rusia cu SUA, NATO și OSCE, așa cum era de așteptat, nu s-au soldat cu niciun rezultat concret: Moscova a pus condiții apriori inacceptabile și și-a zorit ostentativ oponenții. Kremlinul urmărește să-și păstreze imaginea pozitivă în perspectiva acțiunilor sale ulterioare, înlocuind amenințările cu noi înțelegeri în sfera înarmărilor cu rachete, a armamentului nuclear și, posibil, a spațiului cosmic, scrie pentru The Insider politologul Pavel Luzin.

După masarea din nou a trupelor la frontiera de vest, în luna decembrie, Rusia a pretins [...]:

  • angajamentul de încetare a extinderii NATO la Est și, în special, refuzul de aderare la alianță a statelor din fosta URSS;
  • revenirea la starea din 1997 privind dislocarea forțelor aliate;
  • garanții privind refuzul desfășurării rachetelor cu rază medie și mică de acțiune (500-5000 de km) în regiunile din care ar putea atinge teritoriul

Deși SUA și alte state NATO nu dispun de astfel de rachete, Kremlinul consideră că, ipotetic, acestea ar putea fi amplasate în cadrul sistemelor de apărare antirachetă din România și Polonia. Au fost formulate și alte teze, precum retragerea armamentului american nuclear nestrategic (bombe nucleare) de pe teritoriile Belgiei, Germaniei, Italiei, Olandei și Turciei. 

Aceste revendicări evident inacceptabile ar fi însemnat o capitulare de fapt a NATO, iar satisfacerea lor s-ar fi soldat doar cu noi pretenții din partea Moscovei, de exemplu, inspecții rusești regulate ale sistemelor  Aegis Ashore în vederea asigurării respectării garanțiilor respective. Proiectele au fost neoficial calificate „ultimatumuri”, imediat după publicare.

Cultura negocierilor

Școala diplomatică rusă a moștenit-o pe cea sovietică, împrumutând de la ea mai multe procedee. Unul dintre acestea – intransigența și refuzul demonstrativ de a negocia și a face cedări, bazat pe faptul că diplomații ruși, tradițional, au mâinile legate, iar orice derogare de la plan, până și cea mai mică, necesită acordul Moscovei, indiferent de rangul diplomatic al șefului delegației. Mai simplu spus, diplomații ruși aproape că nu influențează politica externă, doar execută militărește ordinul. Orice acord real este prerogativa exclusivă a conducerii politice, pentru care propriii diplomați sunt doar o portavoce sau un instrument.

[…]

O altă particularitate este adoptarea unei tactici distructive, când e posibilă și chiar indicată, organizarea unor negocieri anume cu scopul ca ulterior acestea să fie sabotate. Se pare că, în decembrie-ianuarie, a fost pus în aplicare anume acest truc, iar rezultatul negocierilor a fost anticipat din start. Astfel se explică faptul că MAE a sacrificat reputația adjuncților de la externe Serghei Ryabkov și Alexandr Grușko și a reprezentantului rus la OSCE Alexandr Lukașevici, care au condus delegațiile rusești la Geneva, Bruxelles și Viena.

Ce vrea Rusia?

Orice negocieri compromise intenționat au în primul rând scopul să îndreptățească diplomatic și moral deciziile politice deja luate, dar care încă nu au fost declarate. Diplomații ruși au menționat de câteva ori niște „măsuri tehnico-militare”, ce vor urma în caz că SUA și NATO refuză să satisfacă cerințele rușilor. Aceste măsuri s-ar putea concretiza în desfășurarea unor forțe și armamente suplimentare pe direcția vest.

Spectrul acestor măsuri include câteva elemente. În varianta moderată - poate fi acceptarea faptului că rachetele de croazieră sol-sol 9M729 pentru complexul Iskander pot avea o bătaie de peste 500 km. Anume apariția acestora a produs în 2019 ieșirea SUA din INF (Tratatul privind lichidarea rachetelor cu rază medie și mică de acțiune, semnat în 1987). De asemenea, poate fi anunțată oficial desfășurarea acestor tipuri de armament în brigăzile de rachete din Districtul Militar Vest. În același context, se poate plasa elaborarea unui focos planor pentru rachetele balistice standard din complexul Iskander, care va mări raza lor de acțiune peste pragul de 500 km. Sunt posibile și alte măsuri de felul acesta, legate, într-un fel sau altul, de dislocarea și modernizarea armamentului deja existent.

Pretențiile Rusiei se referă indirect nu doar la neaderarea Ucrainei și Georgiei la NATO, dar și a altor state, în primul rând a Suediei și Finlandei. Întrucât Moscova, cum era de așteptat, nu a primit asemenea garanții, „măsurile tehnico-militare” ale Rusiei vor ținti, probabil, și direcția baltică.

O abordare mai dură este legată de Ucraina, dar nu de o invazie de proporții, ci de schimbarea statutului prezenței militare rusești în Donbas. […]

Este deja al optulea an în care militarii ruși din Donbas se află „neoficial” acolo, ceea ce provoacă multiple dificultăți organizaționale și generează diverse incidente. De exemplu, schimbarea statutului prezenței militare ruse din unul nerecunoscut, în unul deschis, de „operațiune umanitară”, sub pretextul refuzului Occidentului de a satisface pretinsele garanții de securitate. Deoarece prezența militarilor ruși în regiune este un „secret" cunoscut  de toți, reacția Occidentului în cazul recunoașterii oficiale a prezenței militare ruse în Donbas poate fi prognozată de Kremlin ca fiind potențial acceptabilă. În acest context, concentrarea demonstrativă a trupelor ruse la frontiera de vest poate constitui un factor de descurajare pentru Ucraina și Occident în eventualitatea unei rezistențe politice și/sau militare în raport cu aceste „eforturi umanitare”.

Încă o opțiune ar fi transformarea prezenței militare ruse în Belarus. În prezent, sistemul radar RLS Volga, tehnic depășit, și nodul de comunicații al Flotei militare ruse constituie o infrastructură, demult dublată pe teritoriul rus de sisteme mai performante și, în mod obiectiv, Rusia nu mai are nevoie de ele. O bază militară veritabilă (sau mai multe), însă, ar permite întărirea controlului rusesc asupra republicii, în preajma reformei constituționale care urmează să aibă loc acolo și integrarea treptată în cadrul unui stat unional, sporind astfel presiunea și asupra Ucrainei și a Țărilor Baltice, precum și față de Polonia.

Forțe militare suplimentare la frontiera de vest pot servi ca o asigurare în plus pentru cazuri de excese neprevăzute – prin urmare, militarii trebuie să se pregătească pentru mai multe scenarii concomitent. Drept  argument al realizării anume a „opțiunii belaruse” servesc și exercițiile militare comune ale celor două state, planificate pentru februarie, anunțate recent.

Kremlinul, se pare, pornește de la premisa că rezultatul negocierilor, care au avut loc la Geneva, Bruxelles și Viena, este suficient pentru a-și păstra imaginea favorabilă în fața comunității internaționale din perspectiva următoarelor acțiuni ale autorităților ruse. Dacă se va recurge la o combinație a opțiunilor descrise mai sus sau vor fi făcuți anumiți pași în spiritul „acțiunilor asimetrice”, vom vedea în următoarele săptămâni.

Trebuie să luăm în calcul și disponibilitatea Kremlinului să renunțe la pretențiile sale în cazul unor propuneri atrăgătoare din partea Occidentului în domeniul controlului armelor. Toate acestea, strict în spiritul culturii ruse al negocierilor. Adică, autoritățile ruse pot substitui amenințările și „zgomotul tancurilor” de-a lungul frontierelor cu noi înțelegeri în domeniul rachetelor și al armelor nucleare.

În fine, Kremlinul percepe Occidentul ca fiind slăbit și demoralizat de problemele politice și economice interne. Aceasta înseamnă că, ipotetic, se va reveni la agenda dezarmării convenabilă Moscovei, ceea ce îi va întări statutul pe plan internațional, fără a i se impune cedări substanțiale. 

Citește articolul integral pe The Insider.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news




Urmareste-ne si pe Google News

Timp de citire: 5 min
Polonia: încă o anchetă contra unei rețele rusești de spionaj
Polonia: încă o anchetă contra unei rețele rusești de spionaj

Obiectivul acesteia ar fi fost „realizarea obiectivelor de politică externă ale Kremlinului, în special slăbirea poziției Poloniei pe scena internațională, discreditarea Ucrainei și a imaginii instituțiilor Uniunii Europene”.

Veridica News
Veridica News
28 Mar 2024
Ministrul de Externe al Letoniei, Krisjanis Karins, demisionează, după ce a risipit bani publici
Ministrul de Externe al Letoniei, Krisjanis Karins, demisionează, după ce a risipit bani publici

E urmărit penal fiindcă, pe vremea când era premier, a zburat cu companii private, transferând costurile către contribuabilii letoni și europeni.

Veridica News
Veridica News
28 Mar 2024
Autoritățile de la Bișkek avertizează că grupări militante vor să recruteze kîrgîzi din Rusia
Autoritățile de la Bișkek avertizează că grupări militante vor să recruteze kîrgîzi din Rusia

Acolo lucrează sute de mii de oameni din republica ex-sovietică din Asia Centrală, cu populație majoritar musulmană.

Veridica News
Veridica News
28 Mar 2024
Colegii săi afirmă că starea de sănătate a militantului rus antirăzboi Oleg Orlov se degradeză în închisoare
Colegii săi afirmă că starea de sănătate a militantului rus antirăzboi Oleg Orlov se degradeză în închisoare

Bărbatului de 70 de ani i s-ar fi cerut să semneze un formular care indică disponibilitatea sa de a lupta în Ucraina invadată de trupele Moscovei.

Veridica News
Veridica News
28 Mar 2024