Rusia s-a declarat, joi, îngrijorată de speculaţiile privind aşa-numita foaie de parcurs a aderării Ucrainei la NATO. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a calificat subiectul acordării Kievului a unui Membership Action Plan – MAP drept una dintre "liniile roşii" stabilite de Rusia, pe care occidentalii n-ar avea voie să le treacă. Declaraţiile lui Peskov survin la o zi după ce şeful lui, preşedintele Vladimir Putin, s-a întânit, faţă în faţă, cu omologul său american, Joe Biden, care declarase că orice discuţie despre apropierea Ucrainei de Alianţa Nord-Atlantică trebuie precedată o mai viguroasă combatere a corupţiei. În aprilie, Statele Unite au criticat destituirea de către guvernul ucrainean a șefului grupului energetic național Naftogaz, Andrii Koboliev, cotat drept un reformator și un vârf de lance în așa-numitul război al gazelor purtat contra gigantului rus Gazprom. Odată cu el, a fost concediat întregul consiliu de administrație al concernului. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price, citat de agențiile de presă, a spus că Washingtonul e profund neliniștit de această decizie, care ar trăda dispreț față de practicile unei guvernanțe echitabile și transparente. Price a mai spus că plecarea lui Koboliev pune în pericol progresele cu greu obținute în domeniu. Statele Unite, a adăugat el, vor continua să sprijine reformarea instituțiilor ucrainene, dar a insistat că și decidenții de la Kiev trebuie să se implice.
Considerat un protejat al americanilor, Koboliev a fost numit în fruntea Naftogaz în 2014, imediat după anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea și cu puțin înainte de declanșarea rebeliunii separatiste pro-ruse din estul țării. Experții spun că s-a luptat cu succes pentru a reduce dependența Ucrainei de livrările de gaz rusesc și că a reușit să reformeze concernul, până atunci măcinat de corupție, căruia i-a imprimat transparență și rentabilitate. Cotat drept cel mai important partener și protector al Ucrainei, Washingtonul și-a exprimat permanent susținerea față de suveranitatea și integritatea sa teritorială, periodic amenințate de Rusia. Luni, președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și-a reiterat apelul ca țara lui să fie admisă în NATO. Într-un interviu pentru trei agenții internaționale de presă, Zelenski a afirmat că Ucraina dovedește, în fiecare zi, că e pregătită pentru admiterea în Alianța Nord-Atlantică, în condițiile în care, de șapte ani, se află în război – referire la rebeliunea secesionistă pro-rusă izbucnită, în 2014, în regiunea numită, generic, Donbas, din estul țării. La începutul lunii, Biden l-a invitat pe Zelenski la Casa Albă și, în context, și-a reafirmat susținerea fermă pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei. Pentagonul a anunțat, la rândul său, că mai livrează Kievului o tranșă de asistență militară în valoare de 150 milioane de dolari.
Admiterea Ucrainei în NATO rămâne, însă, un dosar foarte spinos, așa cum dovedește un editorial veridica.ro. De formație actor de comedie, calitate în care a devenit foarte popular printre compatrioții săi înainte de a intra în politică, Zelenski dramatizează pentru public, spun comentatorii, relațiile cu omologii săi. La scurt timp după instalarea, în ianuarie, a lui Biden la Casa Albă, preşedintele ucrainean mărturisea că prima sa întrebare pentru noul său omolog american va fi despre integrarea ţării lui în Alianţa Nord-Atlantică. Într-o reacție imediată la declarațiile sale, Kremlinul a apreciat că un astfel de demers ar agrava conflictul din Donbas. Analiștii amintesc că Rusia n-a obosit să califice extinderea spre Est a NATO, alianță dominată de americani, drept o amenințare la adresa securității sale. În aprilie, Zelensk i-a cerut lui Putin să discute despre ecaladarea conflictului armat din estul țării, dar n-a primit niciun răspuns – le declara agențiilor de presă purtătoarea de cuvânt a președinției de la Kiev, Iulia Mendel. Din Polonia, la nord, în Bulgaria, la sud, toți foștii sateliți comuniști ai Moscovei din Europa Centrală și de Est sunt, astăzi, membri ai Alianței, la fel ca și cele trei republici ex-sovietice de la Marea Baltică, Estonia, Letonia și Lituania. Ucraina și Georgia au sperat să fie admise la summit-ul Alianței organizat, în 2008, la București. Reticența mai multor țări occidentale și, în primul rând, a Franței și Germaniei, care voiau să menajeze Rusia, a amânat o decizie. Trei luni mai târziu, rușii au invadat Georgia și au scos de sub controlul autorităților de la Tbilisi regiunile secesioniste pro-moscovite Osetia de Sud și Abhazia, iar în 2014 au declanșat războiul hibrid, cu consecințe devastatoare, contra Ucrainei. În timp, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a exclus eventualitatea unui război contra republicii slave ex-sovietică vecină, pe care, potrivit experților, rușii încă o consideră parte a sferei lor de influență. La rându-i, Ucraina a exclus orice plan de ofensivă militară împotriva separatiștilor pro-ruși din Donbas. Într-un limbaj specific comunicatelor oficiale ale Kievului, șeful armatei, generalul Ruslan Homciak, precizează că eliberarea cu forța a teritoriilor temporar ocupate s-ar solda cu numeroase victime, ceea ce e inadmisibil pentru Ucraina. El a repetat că autoritățile ucrainene susțin o soluție politică și diplomatică pentru a recupera teritoriile ieșite de sub controlul lor în 2014. Donbasul, termen generic pentru regiunile estice Donețk și Lugansk, situate în apropierea frontierei comune, are cea mai mare densitate de populație rusofonă și rusofilă din Ucraina.
