Experţi militari de la Kiev explică de ce preşedintele Belarus, Alexandr Lukaşenko ezită să ordone implicarea armatei în războiul din Ucraina. Exerciţiile militare ruso-bieloruse din ianuarie au urmărit să rezolve problema unificării forţelor, iar ultima procedură ar fi ordinul lui Lukaşenko. De îndată ce este dat un astfel de ordin, susţine specialistul militar Oleg Jdanov, trupele belaruse se vor supune Statului Major al Federaţiei Ruse şi vor deveni parte a forţelor armate ale „Uniunii Statale Rusia-Belarus”, o asociere realizată din 1997 .
Jdanov crede însă că lui Lukaşenko îi este frică ia o astfel de decizie, pentru că armata este pentru el „singurul picior al scaunului pe care stă, şi care nu a fost încă tăiat”. „Acceptă să predea muniţia, acceptă să predea echipamentul din rezervele militare, dar păstrează armata”, susţine cunoscutul expert ucrainean.
Ministerul Apărării de la Kiev nu exclude însă o eventuală invazie dinspre Belarus. Ministrul adjunct, Hanna Maliar afirma ieri că ostilitatea regimului de la Minsk ar justifica o astfel de evoluţie a războiului.
Chiar şi preşedintele Volodimir Zelensky amintea recent că Ucraina este bombardată constant cu rachete lansate din Belarus şi califica drept periculoase declaraţiile lui Lukaşenko despre participarea la războiul împotriva Ucrainei, chiar dacă liderul de la Minsk a dat repetate semnale, inclusiv societăţii belaruse care sprijină Ucraina, că aceste rachete au fost trase fără voia lui. Zelenski s-a referit însă la afirmaţiile lui Lukaşenko potrivit cărora rolul Belarusul în războiul ruso-ucrainean a fost determinat cu mult timp în urmă şi că este singura ţară care îi sprijină pe ruşi în această luptă.
