PKK renunță la lupta armată, dar vrea recunoașterea minorității kurde. Dacă Erdoğan acceptă, Turcia își poate salva democrația și relua apropierea de UE, iar schimbarea de politică ar avea și implicații regionale.
După 40 de ani de luptă împotriva statului truc, Partidul muncitorilor din Kurdistan, PKK, își anunță dizolvarea.
Asaltul regimului de la Ankara asupra opoziției a continuat cu arestarea primarului Istanbulului, Ekrem Imamoğlu, pe 18 martie, împreună cu alți peste o sută de oameni. Evenimentul a venit la o zi după ce Universitatea din Istanbul îi anulase lui Imamoğlu diploma de licență, ceea ce îl făcea incompatibil, conform Constituției, pentru a candida la alegerile prezidențiale din 2028. Este vorba despre o campanie mai veche și mai largă a regimului de la Ankara împotriva celor două partide principale de opoziție, CHP și partidul pro-kurd-DEM Parti. Acuzațiile merg de la corupție, mai ales în cazul primarilor aleși ai celor două partide, până la „colaborare cu organizația teroristă”. Eufemismul se referea mereu la PKK, dar acum este asociat și cu orice formațiune politică reprezentând minoritatea kurdă sau colaborând cu o astfel de formațiune.
Arestarea liderului opoziției turce și o serie de atacuri împotriva militanților kurzi sugerează că, pentru regimul Erdoğan, păstrarea puterii e mai importantă decât credibilitatea în plan extern.
Gherilă separatistă kurdă, aflată în luptă armată de decenii împotriva puterii centrale, PKK este clasificată drept organizație teroristă de Turcia, precum și de Statele Unite, Uniunea Europeană și Regatul Unit.
Autoritățile de la Ankara ripostează astfel la un atac nerevendicat din capitala turcă, soldat cu cinci morți.