Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Editoriale

Republica Moldova: Războiul anticipatelor

parlament
©parlament.md  |

În Republica Moldova au eșuat două tentative de a se învesti un nou guvern și au trecut mai mult de trei luni de la demisia precedentului, astfel încă, teoretic, s-au întrunit circumstanțele pentru a dizolva Parlamentul și a declanșa alegeri anticipate, pe care toate partidele din legislativ au spus că le doresc. Însă, ca de obicei, în Republica Moldova niciodată negrul nu e doar negru, iar albul - alb de tot.

Anticipatele, necesare după ce Parlamentul și-a pierdut legitimitatea

Primul pas către anticipate a fost făcut de premierul susținut de socialiști, Ion Chicu, care pe 23 decembrie, cu o zi înainte ca Maia Sandu să își preia mandatul de președinte, și-a anunțat demisia. Chicu era însoțit de liderii socialiști: Igor Dodon, aflat în ultima zi de mandat în fruntea țării, și Zinaida Greceanîi, președintele Parlamentului și liderul nominal al socialiștilor cât timp Dodon a fost șef al statului. Împreună, cei trei au explicat că scopul demisiei lui Chicu era exact convocarea anticipatelor.

Motivul principal pentru care majoritatea actorilor politici importanți de la Chișinău spun că vor alegeri ține de pierderea legitimității Parlamentului. În primul rând, actualul legislativ a rezultat în urma unor manevre ale oligarhului Vlad Plahotniuc (fugit între timp din țară, dar la vremea respectivă cel mai puternic om din Moldova), care a impus un sistem electoral mixt menit să avantajeze Partidul Democrat. În al doilea rând, structura politică a Parlamentului s-a schimbat mult față de cea inițială. Trei concurenți electorali au reușit să depășească pragul de intrare în legislativ, însă acesta este divizat acum în șase grupuri parlamentare. În primul rând, Blocul ACUM, format din Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) al Maiei Sandu și Platforma DA, condusă de Andrei Năstase, s-a divizat în două fracțiuni distincte care, de obicei, votează în comun, ceea ce nu le împiedică să fie și rivale. Apoi, Partidul Democrat, după fuga lui Plahotniuc, în iunie 2019, a rămas cu doar 11 deputați din 30, câți au intrat inițial în Parlament. O parte din cei plecați au format Partidul Pro-Moldova, iar alt grup a format alături de Partidul Șor (condus de politicianul figar Ilan Șor, principalul bănuit în dosarul jafului bancar), Platforma parlamentară „Pentru Moldova”.  Au existat multe suspiciuni că deputații au fost mituiți (de Plahotniuc și Șor) să plece de la PDM.

Un alt motiv – despre care unii politicieni ar prefera să nu prea vorbească – este că raportul de forțe s-a schimbat mult față de acum doi ani, când au avut loc alegerile parlamentare. Victoria Maiei Sandu la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020 a ridicat mult ratingul PAS care, potrivit unor sondaje, ar fi capabil să obțină singur majoritatea parlamentară.

În ciuda declarațiilor pro-anticipate, acestea sunt dorite doar de PAS

În ultimii doi ani au existat câteva coaliții în Parlament. În prezent, după ce PDM a părăsit guvernarea în noiembrie 2020, există o majoritate formată de  socialiști cu Platforma „Pentru Moldova”și Partidul Șor. Este o alianță destul de toxică pentru socialiști, dată fiind asocierea lor cu reprezentanții celor doi oligarhi-fugari.  Dodon are însă nevoie de cele două formațiuni pentru a putea să-și mențină controlul asupra Parlamentului, Guvernului și a unor instituții.

PAS-ul Maiei Sandu are 15 deputați din 101 în Parlament care practic s-au izolat de toate celelalte partide prin insistența de a provoca anticipatele. Astfel, Maia Sandu se confruntă în prezent cu un Parlament care îi este aproape în totalitate ostil, un Guvern demisionari cu puteri și atribuții reduse care este, oricum, controlat de socialiști. În ceea ce privește instituțiile statului, majoritatea au fie șefi propuși de socialiști, fie unii rămași din timpul guvernării PDM. E normal să vrei alegeri anticipate în această situație. Și e normal ca toți ceilalți să se opună.

Acest lucru s-a observat imediat după demisia Guvernului Chicu. Rând pe rând, toate celelalte partide au făcut câte un pas înapoi, iar discursul predominant acum este să fie votat un Guvern cu puteri depline, să fie scoasă Republica Moldova din criză (ceea ce s-a dovedit a fi o misiune imposibilă în ultimii 30 de ani), să fie vaccinată populația, după care să fie organizate anticipatele.

Chiar și Igor Dodon, care la 23 decembrie, alături de Ion Chicu, vorbea despre anticipate, după doar două săptămâni a început să caute soluții pentru ca acestea să nu fie convocate.

De ce a mai demisionat guvernul Chicu dacă Dodon nu vrea anticipate? Nu este prea clar. Un scenariu ar fi că Dodon l-a scăpat pe Chicu de sub control: demisia a fost decizia personală a premierului, luată din cauza crizei și a lipsei banilor din buget. Un al doilea scenariu spune că socialiștii vor să o determine pe Maia Sandu să fie singura responsabilă de convocarea anticipatelor în condiții de epidemie și criză economică, astfel încât aceasta să piardă din sprijinul pe care i-l acordă electoratul.  

Jocuri la Curtea Constituțională

Curtea Constituțională a Republicii Moldova este o instituție care s-a discreditat mult în perioada guvernării PDM, adoptând hotărâri controversate, care conveneau regimului Plahotniuc; unele au fost de-a dreptul hilare, ca acea interpretare potrivit căreia trei luni înseamnă 90 de zile. După debarcarea democraților, membrii Curții au demisionat și au fost înlocuiți cu persoane apropiate de PSRM, PAS și Platforma DA. PSRM a fost forța dominantă o perioadă, dar după demiterea președintelui Curții, Vladimir Țurcan, în mai 2020, Curtea Constituțională a devenit prima instituție care a ieșit de sub controlul socialiștilor, care au dat, astfel, un prim un semn de slăbiciunea socialiștilor. Instanța este, în prezent, divizată.

Această Curtea divizată a fost principalul teren de luptă în ultimele luni. Ambele tabere i s-au adresat cu sesizări; în unele au avut câștig de cauză pro-europenii, în altele socialiștii și aliații lor.

După demisia Guvernului Chicu, Maia Sandu a desemnat-o pe Natalia Gavriliță, membră a echipei sale și fost ministru al Finanțelor, pentru funcția de premier. Mesajul Maiei Sandu către Parlament a fost să nu voteze guvernul și, într-adevăr, acesta nu a obținut niciun vot. În aceeași zi însă, socialiștii și aliații lor au propus candidatura Marianei Durleșteanu, de asemenea o fostă ministră a Finanțelor în anii 2008-2009.

Conform unei hotărâri mai vechi a Curții Constituționale, președintele este obligat să desemneze candidatul la funcția de premier care se bucură de susținerea unei majorități parlamentare. Cu toate acestea, Maia Sandu a refuzat să o numească pe Durleșteanu, invocând probleme de integritate în cazul mai multor deputați semnatari ai propunerii și a desemnat-o din nou pe Natalia Gavriliță. Socialiștii s-au plâns la Curte, care le-a dat dreptate.

Se părea că Maia Sandu nu are decât două variante - fie încalcă legea fundamentală, fie cedează. Soluția a venit chiar de la Mariana Durleșteanu, care a anunțat pe facebook că nu mai vrea să candideze. Vestea pare să-l fi prins pe nepregătite chiar și pe Dodon, care nu a știut ce să răspundă. Peste puțin timp, Maia Sandu l-a desemnat pe Igor Grosu, președintele interimar al PAS, pentru funcția de premier.

Evident, socialiștii au contestat și de această dată decretul la Curte, doar că judecătorii au considerat că norma constituțională a fost respectată. Socialiștii tot nu au cedat: după ce au denunțat presupuse presiuni la care ar fi fost supusă Mariana Durleșteanu, au anunțat că au o nouă propunere – fostul deputat PSRM, Vladimir Golovatiuc, în prezent ambasador la Moscova, care practic nu vorbește limba română.

Tentativa de desemnare a Guvernului Grosu a picat, după ce majoritatea parlamentară a boicotat ședința. Vineri și luni, Maia Sandu a purtat din nou consultări cu grupurile parlamentare, care, cu excepția celor de la PAS, sunt împotriva anticipatelor. Ba mai mult, vineri a fost adoptată și o declarație politică a Parlamentului care se pronunță împotriva dizolvării sale. Cu toate acestea, Maia Sandu a anunțat luni seara că, în opinia sa, s-au întrunit circumstanțele legale pentru dizolvarea Parlamentului și a sesizat Curtea Constituțională în acest sens.

Cum în Republica Moldova niciodată negrul nu e doar negru, iar albul, alb de tot, lucrurile se pot complica și în acest moment, chiar dacă teoretic, deja s-a intrat în etapa de procedură iar până la anticipate n-ar mai trebui să fie decât un pas. Totul pornește de la o interpretare recentă a aceleiași Curți Constituționale, potrivit căreia majoritatea parlamentară poate aborda subiectul numirii unui nou guvern chiar și în timpul consultărilor cu șeful statului privind dizolvarea Parlamentului.

În opinia socialiștilor, asta înseamnă că din moment ce în parlament există o majoritate care susține formarea unui guvern, nu există temei ca acesta să fie dizolvat, chiar dacă a fost depășit termenul în care putea fi învestit un nou executiv.

Spectrul unui război politic de uzură

Socialiștii par să fi intrat într-o logică a confruntării. O acuză pe Maia Sandu, acuză Curtea, insistă pe candidatura lui Vladimir Golovatiuc, spun că nu acceptă alegeri dacă nu vor fi vaccinate câteva sute de mii de persoane – în condițiile în care Igor Dodon s-a arătat, ca președinte, sceptic în privința pandemiei, iar guvernul Chicu nu a căutat să asigure vaccinuri sau bani pentru ele, astfel încât Republica Moldova a fost ultima țară din Europa în care a început campania de vaccinare, iar până acum nu au fost imunizați nici măcar toți medicii.

O altă amenințare a socialiștilor este că vor bloca alocarea banilor pentru organizarea alegerilor, aproximativ 6 milioane de dolari, sumă care trebuie să fie aprobată de parlament.  

Teoretic, alegerile ar putea fi organizate la două luni după ce Curtea declară că s-au întrunit circumstanțele. Conform sondajelor din ultimele luni, PAS este favorit, dar nu e sigur că va obține și majoritatea parlamentară și nici nu se știe dacă va avea cu cine face coaliție. Platforma DA, care ar fi cel mai natural aliat al PAS, e puțin probabil să mai acceadă în Parlament, unde ar intra în schimb PSRM, Partidul Șor și eventual Partidul Nostru, condus de controversatul politician Renato Usatîi, primarul de Bălți, cu conexiuni în Federația Rusă și, așa cum a scris presa, chiar și în lumea interlopă rusă. În turul doi al alegerilor prezidențiale, Usatîi și-a îndemnat alegătorii să voteze pentru Maia Sandu și probabil că acest îndemn a avut un rol important în victoria acesteia. Totuși, o eventuală alianță politică de guvernare între cele două partide, care ar lovi în ratingul ambelor, chiar dacă se va forma, e puțin probabil să fie una de durată.

Cel mai probabil, va continua războiul de tranșee. Chiar dacă judecătorii Curții Constituționale vor decide că s-au întrunit condițiile de dizolvare a Parlamentului, socialiștii vor pune bețe în roate și vor încerca amânarea alegerilor pentru a câștiga timp și a reduce din popularitatea Maiei Sandu și, respectiv a PAS. Instituirea stării de urgență de către Parlament se înscrie perfect în această logică. În perioada stării de urgență, Parlamentul nu poate fi dizolvat, iar administrarea treburilor statului cade în responsabilitatea unei Comisii pentru Situații Excepționale, în care partea leului le revine reprezentanților Guvernului. Starea de urgență, declarată pe un termen de până la 60 de zile, poate fi prelungită. Astfel, în câțiva pași, anticipatele pot fi amânate până la toamnă, așa cum își propune Igor Dodon.

Între timp, socialiștii au depus și un demers la Curtea Constituțională în care susțin că nu există motive pentru a dizolva Parlamentul.  Este însă de așteptat ca Maia Sandu să refuze desemnarea candidatului PSRM la funcția de premier, chiar în condițiile în care Curtea va decide că trebuie să continue consultările cu majoritatea parlamentară. Maia Sandu poate fi suspendată de Parlament pentru refuzul său, dar pentru asta trebuie două treimi din voturi. Suspendarea ar trebui urmată și de un referendum, la care, așa cum sunt condițiile în prezent, e puțin probabil ca Maia Sandu să fie demisă.

Se poate ajunge și la manifestații în stradă, organizate de o tabără sau alta. Sau de ambele concomitent...

Este posibil ca toate astea să dureze încă cel puțin o jumătate de an sau, în funcție de situația politică și de fluctuațiile din parlament și din sondaje, să se prelungească chiar și până în 2023, când oricum trebuie să aibă loc alegeri. Nu ar mai mira pe mulți această situație într-o țară care a stat doi ani jumătate fără președinte, tot din cauza confruntărilor politice și în care politicienii, atunci când și-au conjugat eforturile, au reușit să fure a opta parte din PIB în doar câteva săptămâni.

 

Vă invităm la un Centenar Regal! Pe 25 octombrie se împlinesc 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai I
Alte articole
Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Cimitirul imperiilor înghite Statele Unite și NATO

Americanii se vor retrage din Afghanistan la aproape 20 de ani de când au intervenit în acea țară. Președintele Joe Biden a decis ca retragerea să se încheie până pe 11 septembrie, cu patru luni mai târziu decât data care fusese stabilită de administrația Trump. Talibanii percep plecarea americanilor drept o victorie. Rămâne de văzut dacă li se va părea suficientă sau dacă vor încerca să obțină totul și vor continua războiul contra guvernului de la Kabul.

Umilirea Europei și machismul lui Putin

Umilirea Europei și machismul lui Putin

În timp ce șeful diplomației europene se afla la Moscova, într-o vizită nu lipsită de controverse, Rusia a anunțat expulzarea a trei diplomați europeni. A fost o umilință publică, care i-a înfuriat pe mulți.

La zece ani de la izbucnirea primului război al Primăverii arabe, Libia este un stat eșuat

La zece ani de la izbucnirea primului război al Primăverii arabe, Libia este un stat eșuat

Libienii care au ieșit în stradă pe 17 februarie 2011 fuseseră chemați la o „zi a furiei”. Ceva mai târziu, revolta împotriva lui Muammar Gaddafi – care la vremea respectivă era cel mai longeviv, dar și cel mai excentric tiran al lumii arabe – avea să fie numită „Revoluția din 17 februarie”. Retrospectiv, acela e momentul în care Primăvara arabă s-a transformat în marele război pentru lumea arabă.

Cornel Ciobanu

31 Mar 2021
Cornel Ciobanu

Timp de citire: 10 min
  • În Republica Moldova au eșuat două tentative de a se învesti un nou guvern și au trecut mai mult de trei luni de la demisia precedentului, astfel încă, teoretic, s-au întrunit circumstanțele pentru a dizolva Parlamentul și a declanșa alegeri anticipate, pe care toate partidele din legislativ au spus că le doresc. Însă, ca de obicei, în Republica Moldova niciodată negrul nu e doar negru, iar albul - alb de tot.
  • Motivul principal pentru care majoritatea actorilor politici importanți de la Chișinău spun că vor alegeri ține de pierderea legitimității Parlamentului. În primul rând, actualul legislativ a rezultat în urma unor manevre ale oligarhului Vlad Plahotniuc (fugit între timp din țară, dar la vremea respectivă cel mai puternic om din Moldova), care a impus un sistem electoral mixt menit să avantajeze Partidul Democrat. În al doilea rând, structura politică a Parlamentului s-a schimbat mult față de cea inițială.
  • Cel mai probabil, va continua războiul de tranșee. Chiar dacă judecătorii Curții Constituționale vor decide că s-au întrunit condițiile de dizolvare a Parlamentului, socialiștii vor pune bețe în roate și vor încerca amânarea alegerilor pentru a câștiga timp și a reduce din popularitatea Maiei Sandu și, respectiv a PAS. Instituirea stării de urgență de către Parlament se înscrie perfect în această logică.
Fenta lui Dodon: dezertarea aparentă din politica internă și „defectarea” la Moscova
Fenta lui Dodon: dezertarea aparentă din politica internă și „defectarea” la Moscova

Anunțul brusc al lui Igor Dodon că se va retrage din politică și se va lansa în afaceri, la începutul săptămânii trecute, a ridicat mai multe semne de întrebare despre jocul pe care fostul președinte pro-rus de la Chișinău dorește să-l facă pentru viitor.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
25 Oct 2021
Surprize în Republica Cehă: Împreună cu Pirații, fără comuniști și populiști
Surprize în Republica Cehă: Împreună cu Pirații, fără comuniști și populiști

Recentele alegeri parlamentare au redesenat harta politică a Republicii Cehe. Actualul prim-ministru, Andrej Babiš, a pierdut puterea, guvernarea va fi asigurată cel mai probabil de o coaliție de cinci partide, iar partidele tradiționale de stânga nu au reușit să intre în Parlament. Situația de după alegeri este și mai tare complicată de faptul că Președintele Miloš Zeman este foarte bolnav și, conform informațiilor furnizate de spitalul în care se află, se află în incapacitatea de a-și exercita atribuțiile. Președinția păstrează însă tăcerea cu privire la starea lui Zeman.

Michael Švec
Michael Švec
21 Oct 2021
Mitropolia Moldovei și jocurile Moscovei la Chișinău
Mitropolia Moldovei și jocurile Moscovei la Chișinău

Mitropolia Moldovei este unul din instrumentele pe care Rusia le are la dispoziție pentru a-și păstra influența la Chișinău. De la sprijinirea politicienilor pro-ruși în campanii electorale la blocarea unor legi care ar apropia Moldova de Europa, Mitropolia a arătat constant că religia nu este, nici pe departe, singura sa preocupare.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
20 Oct 2021
Bulgaria și Dosarele Pandora: nimic șocant într-o țară obișnuită cu corupția
Bulgaria și Dosarele Pandora: nimic șocant într-o țară obișnuită cu corupția

Dosarele Pandora nu au adus surprize foarte mari în Bulgaria, o țară obișnuită cu scandalurile de corupție. E de văzut și cât de mare va fi impactul lor; deocamdată, unul dintre cei care apar în dezvăluiri, controversatul oligarh Delyan Peevski, în loc să se ascundă s-a întors din Dubai în Bulgaria și și-a anunțat revenirea pe scena politică.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
19 Oct 2021