Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Analize

Noua politică istorică a Kremlinului – o provocare pentru Europa

Holocaust

Speculațiile cu trimitere la memoria istorică au devenit principala armă folosită de Rusia în confruntarea de tip hibrid cu țările europene. Ele au ca țintă atât țări membre UE, cât și țările din Parteneriatul Estic.

Noua politică istorică a Kremlinului

În decembrie 2019, președintele Vladimir Putin a lansat două atacuri hibride. Primul a fost declarația președintelui despre „teritoriile istorice rusești acordate Ucrainei” și despre „contele Potoțki care i-a inventat pe ucrainieni”. Din păcate, niciun demnitar de la Kiev nu a oferit un răspuns pe măsură. Al doilea atac al lui Putin a avut o țintă diferită: memoria istorică a Poloniei, acuzând poporul polonez de anti-semitism și a Doua Republică Poloneză de colaborare cu regimul nazist.

Rusia dispune de o mulțime de documente în arhiva sa, nu toate legate de istoria Rusiei sau a URSS. Nu este, însă, deloc ușor să obții acces la aceste documente, de exemplu în scop de cercetare sau documentare istorică. Fără îndoială, liderii ruși țin neapărat să folosească aceste documente din arhiva personală a Rusiei pentru a-și urmări propriile interese. Și mai au la dispoziție și mașinăria de propagandă a Moscovei, care poate transmite mesaje oriunde în lume oricât de repede este nevoie.

Astfel, putem vorbi despre apariția unei Noi Politici Istorice a Kremlinului la sfârșitul lui 2019. Implementarea ei dorește să atingă obiectele geopolitice ale Rusiei de subminare a UE din interior și de a distruge perspectivele ei de dezvoltare.

Lui Putin nu i-a picat deloc bine celebra rezoluție inițiată în Parlamentul European de Traian Băsescu și Radosław Sikorski cu privire la răspunderea ce îi revine Uniunii Sovietice în declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia este din punct de vedere legal succesorul URSS, dar nu e interesată să etaleze această moștenire decât atunci când promovează proiecte și idei de succes, sau pentru a-și întări o poziție de putere. Asumarea răspunderii pentru al Doilea Război Mondial nu se înscrie în aceeași categorie. Memoria celei de-a doua conflagrații mondiale (sau, cum este ea numită în discursul oficial al Rusiei, „Marele Război pentru Apărarea Patriei”) este o componentă esențială a ideologiei statale a Federației Ruse. „Victoria” (indiferent cum a fost ea obținută cu decenii în urmă) poate masca eșecurile actuale în materie de politică publică și poate contribui la consolidarea națiunii. „Victoria glorioasă” din 1945 dă legimitate conducerii de la Kremlin chiar și în 2021. Astfel, Rusia nu face rabat de la nimic pentru a revitaliza, moderniza și răspândi mesajele acestei narațiuni cu impact deosebit de puternic.

Când victimele sunt transformate în agresori. Cazurile Ucrainei și Poloniei

Cazul Ucrainei merită o atenție deosebită în acest context. Voi descrie un singur episod: în 2016 a fost lansat proiectul Centrului Memorial al Holocaustului Babân Iar (Babân Iar este o râpă în Kiev unde forțele naziste au săvârșit probabil cel mai mare masacru din URSS). Printre fondatorii Centrului Memorial se numără și oligarhii ruși Mikhail Fridman și Herman Khan.

Încă de la înființarea centrului, societatea ucraineană a fost martora unei „confruntări a narațiunilor”, două viziuni diferite asupra viitorului muzeu al Holocaustului și tragediei de la Babân Iar. Prima narațiune a fost promovată de către Centru, scopul central fiind comemorarea tragediei Holocaustului. Muzeul ar trebui să beneficieze de finanțare privată, inclusiv capital rusesc. În viziunea fondatorilor, această instituție privată ar trebui să disemineze narațiunile Kremlinului referitoare la Holocaust într-o țară unde evreii au fost exterminați în masă. Cu toate acestea, au existat multe cazuri de romi și ucrainieni (de pildă cei care sufereau de boli psihice) care au fost masacrați în timpul ocupiației naziste în Kiev. Narațiunea Centrului nu face însă nicio referire la aceste victime.

A doua viziune e bazată pe ideea că centrul ar trebui să prezinte toate episoadele și tragediile care au avut loc aici în timpul celui de-al doilea război mondial. Institutul Național de Istorie al Ucrainei (Academia Națională de Științe) a dezvoltat propriul său proiect pentru un centru memorial Babân Iar, bine fundamentat din punct de vedere științific și mai aproape de interesele Ucrainei. Șansele ca acesta să devină realitate sunt însă mici (cel puțin în viitorul apropiat).

Începând cu toamna lui 2019, regizorul de film rus Ilia Khrjanovski a fost numit director artistic al Centrului. Maniera în care a abordat un subiect atât de delicat precum memoria Holocaustului este oarecum controversată. Unii zic că metodele lui sunt mai degrabă un experiment social decât un proces de aducere aminte. În 2019-2020, pericolul înființării unui muzeu privat în Kiev a devenit realitate. Autoritățile par dispuse să susțină un astfel de proiect. Lucrările de construcție au început deja. Viitorii vizitatori ai muzeului ar putea deduce, citind printre rânduri, că ucrainienii au colaborat cu regimul nazist și trebuie învinuiți pentru Holocaust. Discuțiile continuă la nesfârșit.

Manipulările istoriei în cazul Ucrainei sunt lesne de înțeles: aici războiul hibrid a început în 2014. Dar cum a ajuns Polonia epicentrul așa-ziselor noi dezvăluiri istorice ale lui Putin?

Situația a fost favorizată de evoluția relațiilor ruso-poloneze începând cu 2010 (când o aeronavă de tip Tu-134 care transporta 90 de membri ai delegației guvernamentale poloneze și a statului major s-a prăbușit lângă Smolensk în Federația Rusă). Tragedia a tensionat relațiile Varșoviei cu Moscova, iar șansele ca ele să se îmbunătățească pe viitor rămân mici. Acuzând conducerea interbelică poloneză de colaborare cu Hitler, Putin dorește să exonereze Uniunea Sovietică (și Rusia) de orice responsabilitate pentru pactul Molotov-Ribbentrop și protocoalele sale secrete. Mai există însă și un alt subiect delicat, binecunoscut Rusiei: colaborarea ocazională dintre poporul polonez și naziști în chestiunea exterminării evreilor din Polonia și alte acțiuni anti-semitice ale Poloniei. Tragedii precum cea din orașul Jedwabne, unde evreii din localitate au fost omorâți de vecinii lor polonezi, la care se adaugă pogromurile de după război împotriva evreilor din Cracovia și Kielce, sunt capitole sumbre din istoria Poloniei. Cu toate acestea, Polonia rămâne totuși o victimă în al doilea război mondial – chiar prima victimă – fiind atacată atât de Germania Nazistă, cât și de Uniunea Sovietică. Astfel, insistența cu care Rusia îi prezintă pe polonezi ca agresori a stârnit mânia oficialilor polonezi la cel mai înalt nivel, iar Prim-Ministrul Mateusz Morawiecki și-a asumat formularea unui răspuns oficial; a mai fost înființat și un centrul special însărcinat cu combaterea tentativelor Rusiei de denigrare a istoriei poloneze.

De dragul propagandei, Kremlinul e gata să uite crimele naziștilor

Pe 27 ianuarie 2020, participanții la Forumul Mondial dedicat Comemorării Holocaustului s-au adunat la Muzeul Yad Vashem. În discursul său, Vladimir Putin a insistat că exterminarea evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost realizată nu doar de către naziști, ci și de locuitorii teritoriilor ocupate, aceștia fiind complicii naziștilor. „Cei mai mulți evrei au fost omorâți în teritoriile ocupate ale Uniunii Sovietice, unde acești criminali operau de fapt. Astfel, aproximativ 1,4 milioane de evrei au fost omorâți în Ucraina, iar 220.000 de oameni au fost uciși în Lituania. Atenție, dragi prieteni, cifra reprezintă 95% din populația evreiască din această țară dinainte de război. În Letonia, 77.000 de evrei au fost omorâți. Doar câteva sute de evrei letoni au supraviețuit Holocaustului”, a mai adăugat Putin. Discursul e de așa natură încât sugerează foarte clar că răspunderea genocidului revine integral populației locale, deși naziștii sunt principalii vinovați. Masacrele din Ucraina, de exemplu, au fost în mare parte săvârșite de grupările naziste Einsatzgruppen, fapt pe care, desigur, Putin l-a „omis”, dar care nu diminuează cu nimic participarea populației locale la Holocaust sau actele lor oribile: pur și simplu arată cum, în demersul său de a altera discursul istoric în așa fel încât să-i deservească obiectivele politice actuale, Putin a mers până într-acolo încât să „uite” adevăratul rol al naziștilor în Holocaust. Trebuie spus că în februarie 2020, Muzeul Yad Vashem și-a cerut scuze public pentru difuzarea discursului înregistrat al lui Putin în care era distorsionată memoria istorică.

Putin și mașinăria de propagandă rusească se pricep de minune să folosească și să combine mai mulți factori. În primul rând, numărul uriaș de victime ale Holocaustului trebuie supus unui proces constant de reflecție, proces care încă mai continuă în foste țări socialiste. În al doilea rând, scara la care s-a realizat exterminarea tragică a evreilor în Europa include mai multe țări, permițând Kremlinului să manipuleze cu pricepere nuanțele istoriilor naționale și aproape să-i absolve pe naziști de orice răspundere privind genocidul evreilor, aruncând vina asupra populației teritoriilor ocupate. În al treilea rând, se încearcă scoaterea în evidență și exagerarea rolului jucat de Rusia la înfrângerea nazismului.

Istoricul american Timothy Synder numește o bună parte din Europa „teritorii însângerate” din cauza evenimentelor tragice din secolul 20. Sute de milioane de oameni și zeci de națiuni de pe-o suprafață de mii de kilometri pătrați au trecut prin două conflagrații mondiale, represiuni, genociduri și foamete. Astăzi, Putin încearcă să adapteze istoria celui de-al doilea război mondial pentru a promova „măreția Rusiei”, folosindu-se de absența unor dezbateri și abordări rezonabile a narațiunilor istorice. Unele acțiuni în această direcției sunt uneori atât de magnifice, încât pot fi interpretate drept propagandă. De exemplu, macarea a 75 de ani de la eliberarea Varșoviei de sub ocupația nazistă în ianuarie 2020 la Moscova a avut un aer de propagandă. În același timp, Ministerul rus al Apărării a ținut să „marcheze” evenimentul în manieră personală, prin publicarea unei colecții selective de documente cu scopul de a discredita revolta de la Varșovia din 1944. Nu poate fi concepută o mai mare insultă la adresa memoriei participanților la acele evenimente.

Istoria ca armă în arsenalul războiului hibrid

Noua politică istorică a Kremlinului e fundamentată pe logica provocării de tensiuni suplimentare în relațiile dintre țările membre UE. Politica partidului de la guvernare din Polonia a atras deja criticile mai multor oficiali europeni, iar bombardarea progresivă a spațiului public european cu diferitele narațiuni venite dinspre Rusia ar trebui să-i consolideze poziția. Rusia mizează pe discreditarea intenționată a Poloniei, Ucrainei și a Țărilor Baltice în cercurile evreiești din Statele Unite și Europa de Vest și pe trasarea de noi subiecte de diviziune în interiorul Uniunii Europene. Hibridizarea la scară largă a Holocaustului poate dura ani de zile, un pericol ce poate duce la apariția unor noi forme de postmemorie.

Cooperarea cu regimul nazist poate fi folosită de Rusia drept pârghie pentru a influența mai mulți lideri europeni, fiind o problemă ce a afectat multe țări europene. Relațile ruso-belaruse, dificile în ultima vreme, pot la rândul lor declanșa un val de speculații privind cooperarea populației belaruse cu regimul nazist. În mod evident, evenimentele tragice din al doilea război mondial pot fi folosite pentru a destabiliza și situația din Balcani.

Cu toate acestea, Kremlinul se folosește nu doar de evenimentele tragice din Al Doilea Război Mondial și de interpretarea lor. În iunie 2020 s-au comemorat 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon cu Puterile Aliate de către Ungaria. La Budapesta evenimentul încă mai marchează o tragedie națională. E ușor de intuit că Putin, aflat în relații amiabile cu Prim-Ministrul maghiar, Viktor Orban, nu va rata ocazia să sporească tensiunile în relațiile maghiaro-ucrainene. Ucraina, astfel, trebuie să-și pregătească suficiente argumente și dovezi în dialogul cu Budapesta, care rămâne în continuare dificil.

La ora actuală, Ucraina stă sub amenințarea unor tentative de manipulare de amploare pe teme legate de al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, societatea noastră cu greu se poate lăuda cu o percepție omogenă asupra evenimentelor de acum 75 de ani, care să consolideze evaluarea realizărilor Armatei Insurecționale sau eforturile efective de deconstrucție a tragicelor evenimente. Ucraina are nevoie de aliați în această bătălie pentru memoria istorică (în primul rând Polonia, în ciuda unei relații complicate cu această țară în domeniul memoriei istorice) și de acțiuni bine conturate din partea oficialilor de la Kiev, întrucât distrugerea memoriei istorice poate aduce cu sine declinul întregii națiuni.

Poate fi oare combătută noua politică istorică a Kremlinului, promovată de Vladimir Putin însuși cu sprijinul unei puternice mașinării propagandistice? Șansele există, însă acest efort va presupune un dialog deschis pe teme dureroase pentru multe țări europene, readucând în discuție piederi și tragedii care au lăsat răni adânci și greu de vindecat în mentalul acestor țări. Totuși, capacitatea de a contracara tentativele Kremlimului de manipulare a istoriei reprezintă, în ansamblul ei, un test al maturității și sustenabilității valorilor europene comune. Dar, ca să spunem lucrurilor pe nume, este și o garanție a dezvoltării Uniunii Europene pe care narațiunile Rusiei doresc să o distrugă.

Vă invităm la un Centenar Regal! Pe 25 octombrie se împlinesc 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai I
Alte articole
Zarurile au fost aruncate: actori, poziționări și șanse în alegerile parlamentare de la Chișinău

Zarurile au fost aruncate: actori, poziționări și șanse în alegerile parlamentare de la Chișinău

A face prognoze înaintea unor alegeri în Republica Moldova înseamnă a te hazarda. O astfel de acțiune presupune nu numai cunoștințe și intuiție, dar și mult noroc și un fler aparte în a anticipa cumva jocurile de culise de pe ultima sută de metri. Dar s-a intrat oficial în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate ce vor avea loc pe 11 iulie și, pe baza unor date actuale și a unor tendințe, vom analiza cine sunt actorii și ce șanse au ei în acest moment. Se anunță o campanie electorală murdară dinspre zona de stânga, care pare să fie gata să arunce în joc resurse incomparabile cu cele pe care le are la dispoziție dreapta.

Când trecutul nu vrea să moară: evenimente istorice care influențează militantismul islamic contemporan

Când trecutul nu vrea să moară: evenimente istorice care influențează militantismul islamic contemporan

De la martiriul lui Hussein la Războiul din Golf, șase evenimente care au definit Orientul și încă influențează acțiunile principalilor actori.

Între reunificare istorică și ocupare cinică. Cum este văzută, după 7 ani, anexarea Crimeii în Rusia și Ucraina.

Între reunificare istorică și ocupare cinică. Cum este văzută, după 7 ani, anexarea Crimeii în Rusia și Ucraina.

În martie, 2014, așa-numiții „omuleți verzi” – militari ruși care nu purtau însemnele naționale de identificare – ocupau această peninsulă din componența Ucrainei. A urmat organizarea unui referendum privind alipirea la Rusia, nerecunoscut de comunitatea internațională, iar la 21 martie, 2014, președintele Vladimir Putin a semnat legea care oficializa integrarea Crimeii în Federația Rusă. Evenimentele care au avut loc acum 7 ani sunt însă văzute în mod diferit în Ucraina și Rusia.

Yevhen Mahda

26 Feb 2021
Yevhen Mahda

Timp de citire: 10 min
  • Speculațiile cu trimitere la memoria istorică au devenit principala armă folosită de Rusia în confruntarea de tip hibrid cu țările europene. Ele au ca țintă atât țări membre UE, cât și țările din Parteneriatul Estic. Astfel, putem vorbi despre apariția unei Noi Politici Istorice a Kremlinului la sfârșitul lui 2019. Implementarea ei dorește să atingă obiectele geopolitice ale Rusiei de subminare a UE din interior și de a distruge perspectivele ei de dezvoltare.
  • Putin și mașinăria de propagandă rusească se pricep de minune să folosească și să combine mai mulți factori. În primul rând, numărul uriaș de victime ale Holocaustului trebuie supus unui proces constant de reflecție, proces care încă mai continuă în foste țări socialiste. În al doilea rând, scara la care s-a realizat exterminarea tragică a evreilor în Europa include mai multe țări, permițând Kremlinului să manipuleze cu pricepere nuanțele istoriilor naționale și aproape să-i absolve pe naziști de orice răspundere privind genocidul evreilor, aruncând vina asupra populației teritoriilor ocupate. În al treilea rând, se încearcă scoaterea în evidență și exagerarea rolului jucat de Rusia la înfrângerea nazismului.
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei

Acest război între extremiști musulmani poate părea bizar. Ideologiile lor sunt extrem de similare. Cea mai mare parte a luptătorilor provin din aceeași regiune și au aceeași cultură și etnie. Principalul lor inamic este Occidentul, personificat de Statele Unite – a căror retragere din Afghanistan este percepută de mulți drept o înfrângere. Rivalitatea e dată însă de unele diferențe de nuanță între modul în care văd lumea și interpretează religia și jihadul. Este și o chestiune de politică, o dispută pentru întâietate și pentru prestigiu. Este, în sfârșit, o rivalitate care o reflectă pe cea, mai veche, dintre Al Qaida și Statul Islamic.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
08 Oct 2021
Arestarea procurorului general al Moldovei: un pas spre reformă, sau o etapă a luptei pentru instituții?
Arestarea procurorului general al Moldovei: un pas spre reformă, sau o etapă a luptei pentru instituții?

Procurorul general al Republicii Moldova a fost arestat pe 5 octombrie pentru corupție. Este ultimul dintr-o serie de scandaluri legate de această instituție. Va marca el adevăratul debut al reformei în justiție, sau avem de-a face cu o nouă etapă a războiului care se poartă pentru controlul unei instituții vitale?

Mariana Vasilache
Mariana Vasilache
06 Oct 2021
Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică
Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică

De la Lenin încoace, o mulțime de lideri comuniști au încercat să practice și să promoveze șahul. De cele mai multe ori, acești lideri erau jucători patetici, care nu erau în stare să facă față unui turneu de șahiști de forță medie sau chiar de amatori; cu excepția, poate, a unuia organizat numai între ei, eveniment care însă n-a avut loc niciodată, cu toată prietenia socialistă dintre popoare. Ceea ce însă nu i-a împiedicat pe aceiași lideri comuniști ca în timpul Războiului Rece să facă din șah un puternic instrument de propagandă.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
01 Oct 2021
De ce va rămâne la putere președintele Bulgariei, Rumen Radev
De ce va rămâne la putere președintele Bulgariei, Rumen Radev

Cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, Radev este singurul candidat înscris în cursă. Cu o cotă de popularitate de peste 65%, are șanse foarte mari de a fi reales. Susținut de partidele care se opun status quo-ului de pe scena politică locală, Radev încearcă să-și construiască o reputație mai bună și o prezență pe termen lung în viața politică din Bulgaria.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
21 Sep 2021