Avansul Rusiei în cursa inovării dronelor, incapacitatea ONU de a proteja civilii, tergiversarea reformelor de aderare la Uniunea Europeană sunt câteva dintre problemele notate de presa ucraineană. Aceasta arată și cum evită unii ucraineni mobilizarea, de ce convorbirile de pace cu Rusia nu pot duce, deocamdată, nicăieri, dar și cât de mult va costa reconstrucția.
Rusia exclude pacea fără concesii teritoriale, Ucraina vrea garanții occidentale de securitate
Ukrainska Pravda (Adevărul ucrainean) scrie că autoritățile ucrainene încearcă să schimbe cadrul negocierilor cu Rusia, dominat până acum de cererea Moscovei privind retragerea trupelor ucrainene din Donbas. Unul dintre interlocutorii publicației, implicat în pregătirea negocierilor, consideră că „războiul a început să controleze părțile beligerante, și nu invers”.
Discuțiile din prima jumătate a anului s-au concentrat asupra unei posibile zone demilitarizate în Donbas, denumite neoficial „Donnyland”, dar s-au blocat din cauza neînțelegerilor privind controlul asupra teritoriului. În echipa ucraineană există abordări diferite: șeful Administrației Prezidențiale, Kirilo Budanov, caută o soluție acceptabilă pentru ambele părți, în timp ce David Arahamia, liderul fracțiunii parlamentare prezidențiale, propune mutarea discuției spre viitoarea arhitectură de securitate a Europei.
„Ce se va întâmpla după aceea? Cum va arăta pacea?”, se întreabă publicația. Ucraina nu poate accepta concesii teritoriale doar în schimbul unor promisiuni vagi. O eventuală înțelegere trebuie să ofere garanții credibile, inclusiv locuitorilor din Harkov și Dnipro, ale căror regiuni ar putea deveni următoarele ținte ale expansiunii ruse.
Kievul încearcă să-i implice și pe europeni în negocieri, deși Moscova se opune participării lor. În paralel, emisarii americani Steve Witkoff și Jared Kushner discută separat cu Rusia despre cooperarea economică, inclusiv despre motorina rusească și posibila revenire a gazului rusesc pe piața europeană. Aceste contacte provoacă nemulțumire la Kiev, deși sursele publicației recunosc rolul lui Witkoff în reluarea dialogului.
Următoarea rundă trilaterală este planificată la Abu Dhabi, în noiembrie. Kievul și Washingtonul încearcă să devanseze întâlnirea cu aproximativ o săptămână, temându-se că Rusia va folosi iarna pentru a intensifica presiunea asupra Ucrainei. Perspectivele unui acord de încetare a focului rămân însă îndepărtate.
Armata are nevoie de oameni, iar industria nu-și permite să-i piardă
Guvernul ucrainean modifică din nou regulile prin care angajații întreprinderilor strategice pot fi exceptați temporar de la mobilizare. O analiză publicată de Babel arată că autoritățile încearcă să împace nevoile armatei cu cele ale economiei, în condițiile în care industria de apărare și infrastructura energetică nu pot funcționa fără specialiști.
La sfârșitul lunii septembrie, aproximativ 1,4 milioane de persoane beneficiau de exceptări de la mobilizare, numărul lor crescând lunar cu zeci de mii. Potrivit unei surse din Ministerul Economiei, în prezent se acordă mai multe exceptări decât sunt mobilizate persoane. Guvernul invocă numeroase abuzuri. „Au existat companii înființate special pentru exceptări de la mobilizare, iar asta a devenit o afacere”, explică premierul Serhii Korețki, citat de Babel. Publicația arată că unele întreprinderi își măreau artificial personalul pentru a obține exceptări pentru unele persoane, uneori contra cost. Asemenea aranjamente puteau costa până la 5.000 de dolari.
Noile reguli stabilesc o cotă de 95% pentru întreprinderile din industria de apărare și energie, mențin 75% pentru serviciile comunale și 50% pentru celelalte companii. Angajații implicați direct în producția militară trebuie protejați integral. Ministerul Apărării ar fi preferat exceptarea tuturor lucrătorilor din industria de apărare, pentru a nu afecta producția de armament.
Problema este complicată de existența a cel puțin 50 de criterii diferite prin care ministerele și administrațiile regionale stabilesc importanța întreprinderilor. Guvernul creează un centru de coordonare pentru armonizarea acestora și combaterea abuzurilor, dar noua structură va avea doar atribuții consultative. Autoritățile pregătesc un mecanism prin care companiile care trimit periodic angajați voluntari în armată să poată obține exceptarea de la mobilizare a întregului personal rămas.
În războiul dronelor, avantajul tehnologic este temporar
O analiză publicată de Texty urmărește evoluția războiului aerian din ianuarie până în octombrie 2026, comparând numărul dronelor rusești lansate cu cel al aparatelor neutralizate de apărarea ucraineană. Publicația arată cât de repede se schimbă avantajul tehnologic și de ce soluțiile militare pot deveni insuficiente după numai câteva luni.
La începutul anului, Rusia și-a extins producția de drone, inclusiv la uzinele din Alabuga, în Tatarstan. Ucraina a accelerat, la rândul ei, dezvoltarea dronelor-interceptor. În martie, numărul misiunilor acestora a crescut cu aproape 55% față de februarie, iar în mai interceptoarele ucrainene au distrus peste 3.500 de aparate de diferite tipuri.
Luna mai a adus o confruntare intensă între dronele rusești și sistemele ucrainene de interceptare. Numai în săptămâna 11–17 mai, Rusia a lansat aproximativ 2.500 de drone, însă apărarea ucraineană a reușit să neutralizeze o parte importantă dintre acestea. Eficiența interceptoarelor s-a făcut simțită în perioada următoare, când intensitatea atacurilor rusești s-a redus considerabil. Avantajul Ucrainei avea însă să fie de scurtă durată.
Rusia pregătea deja un răspuns tehnologic. În iunie, Moscova a lansat aproximativ 350 de drone cu propulsie reactivă, iar în iulie numărul acestora a crescut la 1.500. Noile aparate, mult mai rapide, au început să depășească posibilitățile unor interceptoare ucrainene. Din iunie, diferența dintre numărul dronelor lansate și cel al aparatelor doborâte a început din nou să crească, semnalând pierderea unei părți din avantajul câștigat în primăvară.
Texty critică faptul că autoritățile ucrainene nu au anticipat această evoluție, iar „Rusia s-a dovedit cu un pas înainte în războiul tehnologic”. Ucraina dezvoltă acum interceptoare adaptate noilor amenințări, dar acestea trebuie produse în cantități mari și introduse rapid în luptă.
Publicația avertizează că asemenea schimbări se produc rapid: imediat ce Ucraina reușește să contracareze un tip de amenințare, „Rusia schimbă caracteristicile dronelor și tactica folosirii lor”. Succesul depinde tot mai mult de capacitatea de a anticipa următoarea inovație a adversarului, nu doar de găsirea unui răspuns la amenințările existente.
Ucraina se apropie de UE, dar reformele au început să stagneze
Un raport independent privind pregătirea Ucrainei pentru aderarea la UE prezintă o imagine mai puțin optimistă decât mesajele oficiale de la Kiev. Într-o analiză publicată de Evropeiska Pravda (Adevărul European), publicația arată că reformele din justiție, combaterea corupției și funcționarea instituțiilor democratice au stagnat în ultimul an.
Documentul, pregătit de o coaliție de organizații independente sub coordonarea Laboratorului de Inițiative Legislative, cuprinde aproximativ 1.300 de pagini dedicate unor domenii fundamentale ale integrării europene. Concluziile sunt îngrijorătoare: cele mai multe capitole încep cu aprecieri precum „în ultimul an, progresul a fost practic inexistent” sau „progresul a fost limitat”.
În justiție, progresele înregistrate între septembrie 2025 și august 2026 provin în mare parte din reforme începute anterior. Strategia de dezvoltare a sistemului judiciar nu a fost aprobată, iar reforma procuraturii rămâne incompletă. Nici rezultatele din combaterea corupției nu au fost însoțite de schimbări legislative consistente. „Presiunile asupra angajaților instituțiilor anticorupție nu au încetat pe parcursul întregii perioade evaluate”, avertizează raportul.
Aceste constatări pun Comisia Europeană într-o situație delicată. Bruxellesul ține seama de dificultatea realizării reformelor în timpul războiului, dar și de faptul că unele progrese anterioare nu au fost reflectate suficient în evaluările oficiale.
Guvernul ucrainean speră că reformele reluate în septembrie vor influența favorabil evaluarea Comisiei Europene, așteptată la începutul lunii noiembrie. Chiar și în scenariul optimist, „va fi vorba despre un progres limitat, nu mai mult”, constată Evropeiska Pravda. Restanțele rămân considerabil mai mari decât progresele realizate.
Va rămâne Kievul fără apă la iarnă?
Atacurile rusești asupra infrastructurii energetice au scos la iveală o vulnerabilitate a capitalei Ucrainei: fără electricitate, pompele nu mai pot alimenta cu apă locuințele. O investigație publicată de Babel explică de ce generatoarele obișnuite nu sunt suficiente pentru marile stații de pompare. „Ele consumă atâta electricitate cât un întreg cartier”, explică un specialist consultat de publicație.
Pentru ca alimentarea cu apă să funcționeze și în timpul întreruperilor de curent, Kievul are nevoie de investiții de aproximativ 40 de milioane de euro în instalații de rezervă. Autoritățile municipale promit finalizarea lucrărilor până la sfârșitul anului, însă problemele de finanțare și întârzierile administrative au încetinit proiectul.
Chiar și după instalarea noilor capacități, întreruperile nu vor dispărea complet. Trecerea la alimentarea de rezervă se face adesea manual, iar deficitul de electricieni întârzie intervențiile. „Oprirea pompei pentru o oră poate lăsa locuințele fără apă cinci-șase ore”, explică specialistul citat de Babel. Apa se retrage din conducte în timpul întreruperilor, iar restabilirea presiunii necesită timp.
Investigația arată că responsabilitatea nu revine exclusiv administrației municipale conduse de Vitali Kliciko. Înghețarea tarifelor la apă, inclusiv în urma intervenției conducerii politice centrale, a contribuit la acumularea pierderilor financiare și la plecarea specialiștilor. Situația canalizării este ceva mai bună: aproximativ 75% dintre pompele de evacuare a apelor uzate dispun de generatoare. Totuși, întreruperile prelungite pot provoca acumularea apelor reziduale, iar autoritățile ar putea fi nevoite să oprească temporar alimentarea cu apă pentru a preveni revărsarea acestora. Babel arată astfel că rezistența Kievului în fața bombardamentelor depinde nu doar de apărarea antiaeriană.
„Nu avem mandat”. De ce ONU nu poate salva civilii din teritoriile ocupate
„Ce puteți face pentru oamenii care mor acum la Oleșkî?”, i-a întrebat Hromadske pe reprezentanții mai multor structuri ONU de la Geneva. Orașul din regiunea Herson, ocupat de Rusia, se confruntă cu o criză umanitară. Aproximativ 2.000 de locuitori, majoritatea vârstnici, trăiesc fără electricitate și alimentare centralizată cu apă, iar din luna mai aprovizionarea cu alimente și medicamente este blocată.
Ucraina este pregătită să organizeze evacuarea civililor, iar Comitetul Internațional al Crucii Roșii dispune de resursele necesare pentru a participa. Obstacolul este refuzul Rusiei de a permite deschiderea unui coridor umanitar.
Hromadske s-a adresat Comisiei internaționale independente de anchetă privind Ucraina, dar reprezentanții acesteia au explicat că informațiile despre tragedia din Oleșkî vor putea fi incluse într-un raport abia în martie 2027. „Dar oamenii mor chiar acum”, a insistat publicația. Comisia poate documenta crimele și transmite probe pentru viitoarele procese, însă nu are competența de a organiza evacuări.
Nici Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului nu poate interveni direct. Reprezentanții instituției au explicat că atribuțiile lor se limitează la documentarea încălcărilor și întocmirea rapoartelor. Pentru ajutor umanitar au recomandat contactarea unei alte structuri, Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA), care însă nu răspunsese solicitării Hromadske.
Publicația consideră că situația din Oleșkî demonstrează necesitatea unei ample reforme ONU. „Organizația funcționează bine în gestionarea consecințelor catastrofelor”, recunoaște Hromadske, amintind rolul acesteia în documentarea crimelor de război și acordarea ajutorului internațional. Însă „această structură uriașă nu are în prezent capacitatea de a preveni conflictele armate și de a le opri”. Problema este agravată de faptul că Rusia rămâne membru permanent al Consiliului de Securitate, cu drept de veto. Astfel, statul care poartă războiul împotriva Ucrainei poate bloca deciziile obligatorii ale principalului organism responsabil de menținerea păcii și securității internaționale.
Viitorul pierdut al Ucrainei, dincolo de costurile reconstrucției
Reconstrucția Ucrainei nu poate fi redusă la refacerea infrastructurii distruse, potrivit Dzerkalo Tyjnia (Oglinda săptămânii). Publicația propune evaluarea unor pierderi mult mai greu de cuantificat: copiii care nu s-au născut, specialiștii plecați din țară, cercetările abandonate și întreprinderile care nu vor mai funcționa.
Potrivit evaluărilor internaționale din februarie 2026, distrugerile materiale directe provocate de război ajunseseră la 195 de miliarde de dolari, iar necesitățile de reconstrucție erau estimate la 588 de miliarde. Calculele unor cercetători ucraineni ridică această estimare spre 680 de miliarde de dolari. „Este doar bilanțul a ceea ce a fost distrus. Aceste estimări nu țin cont de viitorul pierdut”, avertizează Dzerkalo Tyjnia.
Publicația oferă exemplul unei cercetătoare din Harkov care, după avarierea institutului său, a plecat în Germania și își continuă cariera acolo. Este un caz care ilustrează pierderea nu doar a unui specialist, ci și a cercetărilor, brevetelor și generațiilor de studenți pe care acesta i-ar fi putut forma în Ucraina.
Dimensiunea demografică este și mai gravă. Potrivit estimărilor citate, pierderile demografice cumulate, care includ emigrarea și natalitatea pierdută, se situează între 9,5 și 11,3 milioane de persoane. O parte dintre aceste pierderi sunt ireversibile, dar altele pot fi diminuate prin revenirea specialiștilor, investiții în educație și automatizarea economiei.
Publicația consideră că reconstrucția trebuie să urmărească și creșterea productivității muncii, nu doar refacerea infrastructurii. Exemplul unei fabrici distruse, care poate fi reconstruită în forma veche sau transformată într-o unitate modernă, automatizată, ilustrează diferența dintre cele două abordări. „Prima variantă reface trecutul. A doua construiește viitorul”, concluzionează Dzerkalo Tyjnia.
