Donații
Veridica.md
Oligarhii ruși susțin mașinăria de război, dar încearcă să scape de sancțiuni, potrivit presei independente rusă. Aceasta scrie și despre ucrainenii pro-ruși din regiunile ocupate.
PROEKT: Câinii fricoși ai războiului. Oligarhii ruși pe timp de război
Care este rolul oligarhilor ruși în războiul împotriva Ucrainei? Ei înșiși ar fi dorit să-i convingă pe ceilalți că nu au nicio atribuție, fie păstrând tăcerea de un an și jumătate, fie încercând să scape de sancțiuni acordând interviuri confuze și plângându-se de viață. În realitate însă, bogătanii ruși au primit miliarde de dolari pentru contracte în domeniul apărării, producând inclusiv armamentul care ucide civilii în orașele ucrainene.
În ziua de 24 februarie 2022, când rachetele rusești deja atacaseră teritoriul Ucrainei, Roman Abramovici, nr. 12 în lista Forbes Rusia, zbura cu avionul său spre Moscova. El încerca să ajungă la întâlnirea organizată de Vladimir Putin cu membrii uniunii industriașilor și antreprenorilor (RSPP), de facto clubul celor mai bogați oameni de afaceri ai țării, însă nu a reușit să ajungă. […]
Versiunea privind întârzierea lui Abramovici la Kremlin poate fi însă o scuză. Oamenii de afaceri invitați la Kremlin au fost anunțați despre întâlnire cu două săptămâni înainte, data și ora exactă a fost comunicată pe 22 februarie, iar în ziua întâlnirii Putin a întârziat câteva ore – astfel, Abramovici probabil ar fi avut timp să ajungă la Moscova. Dar experimentatul oligarh, care cunoaște bine intrigile de la Kremlin, nu putea să nu înțeleagă că oricine va apărea alături de Putin în ziua declanșării războiului împotriva Ucrainei va nimeri imediat pe listele de sancțiuni ale Occidentului. […]
De altfel, atunci la Kremlin nu s-au prezentat mai mulți alți miliardari ruși, care anterior nu lipseau de la nicio întâlnire cu Putin, cum ar fi Alisher Usmanov, Iskander Makhmudov, Alexandr Abramov, Vladimir Lisin, Victor Rașnikov și alții. Cei 37 care au fost prezenți, deși au purtat măști ce le acopereau pe jumătate față, erau palizi „chiar și pe fundalul pereților albi din Sala Ekaterinei” și au refuzat gustările, relata corespondentul ziarului Kommersant al lui Usmanov. Acesta locuiește acum în Uzbekistan, tace chitic sau își permite câte o replică pacifistă timidă. În același timp, companiile sale au jucat și continuă să aibă un rol important în aprovizionarea armatei ruse în teritoriile ocupate, iar ziarul său este o verigă importantă în sistemul propagandei de război construit de Kremlin. Într-o situație similară se află foarte mulți exponenți de seamă ai businessului rusesc – de un an și jumătate aproape toți păstrează tăcerea, puțini și-au permis să facă unele declarații anti-război confuze și doar unul, Oleg Tinkov, a îndrăznit să critice acțiunile Kremlinului. În același timp, întreprinderile multor oligarhi care păstrează tăcerea continuă să livreze mărfuri și servicii complexului militar industrial, inclusiv pentru necesarul de producere a rachetelor, bombelor și munițiilor care ucid oamenii din Ucraina. Direct sau indirect, au contribuit la război și companiile unor oligarhi care au părăsit Rusia, precum Andrei Melnicenko, sau ale acelora care încearcă să-și refacă imaginea și să scape de sancțiuni, cum ar fi Mihail Fridman și alți acționari ai consorțiului Alfa-Group.
Ce puțin 81 de persoane, cele mai bogate conform revistei Forbes, au participat deschis la aprovizionarea armatei ruse și a complexului industrial militar.
80 dintre acestea se află sub sancțiuni, însă doar 14 sunt sancționate în toate jurisdicțiile din coaliția pro-ucraineană. 34 de persoane sunt sancționate doar în Ucraina. Valoarea totală a contractelor de achiziții publice pe care companiile acestor oameni de afaceri le-au semnat cu industria de apărare rusă în timpul conflictului din Ucraina (2014-2023) este uriașă – de cel puțin 220 de miliarde de ruble, sau aproximativ 3 miliarde de dolari.
Proekt a analizat contractele publice încheiate de companiile celor mai bogați oameni din Rusia cu uzine militare, Ministerul Apărării și Rosgvardia începând cu ocuparea parțială a teritoriilor Ucrainei (2014-2023). După 2017, conform amendamentelor la legislația rusească, Ministerul Apărării și uzinele militare au început să secretizeze masiv contractele, astfel încât cea mai mare parte a documentelor pe care le-am găsit țin de perioada 2014-2018, iar numărul real al oamenilor de afaceri care lucrează pentru război și sumele de bani pe care le primesc ar putea fi mult mai mari.
Suma identificată în contracte este apreciată drept mai mică și din alte considerente. Nu am putut include contribuția la război a unor businessmeni care ține de așa-numitele „teme pentru acasă”. Astfel sunt numite plățile neformale pentru diverse fonduri și organizații care au legătură cu puterea, sau direct în buzunarele unor funcționari importanți, inclusiv Putin. De asemenea, nu am luat în considerare contribuția materială a multor oameni de afaceri de succes în regimul politic al lui Putin (precum Alexandr Ponomarenko, care a executat misiuni sensibile în interesul lui Putin, sau Ruslan Baisarov, care îl aprovizionează financiar pe liderul Ceceniei, un susținător aprig al Războiului Ramzan Kadîrov, sau acționarul Fosagro, Vladimir Litvinenko, un apropiat al lui Putin). În listă nu se regăsesc nici managerii corporațiilor de stat și ai băncilor, a căror bunăstare e comparabilă cu cea a oamenilor de afaceri privați, și care participă la război „conform funcției”, companiile pe care le conduc producând armament, muniție sau finanțând armata rusă.
„[…] Aceasta nu înseamnă că ei toți sunt părtași ai războiului. Părtași, de fapt, nu există, din contră, cu toții fac pe ei de frică”, astfel a comentat unul dintre top-manageri. „Stă chitic în Emirate și așteaptă [sperând că] poate va scăpa”, spune fostul partener al unui miliardar din lista identificată de Proekt. Frica este principala cauză a tăcerii și a pasivității oligarhilor, spun sursele intervievate. De la un timp, unii businessmeni se tem să vorbească chiar și off the record: „Nu mai e de actualitate”, a răspuns unul din participanții la întâlnirea din februarie 2022, la invitația jurnaliștilor Proekt de a discuta (deși anterior acesta nu refuza să vorbească off the record cu jurnaliștii). […]
Le provoacă moartea oamenilor oligarhilor ruși aceeași teamă pe care le-o provoacă Putin? Se pare că nu. […]
Cine sunt oamenii de afaceri ruși care au ajutat la producerea [transportorului blindat de desant de ultimă generație] BMD-4M, din care au fost uciși locuitorii în Bucea
Corpul BMD-4M este construit din armură de aluminiu, elaborată la Institutul de Cercetare Stali. Această întreprindere a livrat KPB [„Biroul de proiectare a dispozitivelor” din Tula, care face parte din holdingul „Complexe de precizie” a corporației de stat „Rosteh”] detalii și elemente de protecție dinamică. Un sfert din Institutul Stali îi aparține lui Vladimir Evtușenkov, proprietarul AFK Sistema, locul 41 în lista Forbes.
Metalul este livrat de corporația VSMPO-Avisma, a lui Mihail Șelkov (locul 72 în Forbes). Compania Polema a lui Evghenii Zubițkii (locul 199) livrează componente din wolfram și tije de molibden. Țevile de oțel au fost comandate la uzina din Celeabinsk care în timpul semnării contractului îi aparținea lui Andrei Komarov (locul 102 în Forbes).
Rachetele din complexul antitanc Kornet sunt livrate de Uzina Degtearev, care îi aparține lui Igor Kesaev (locul 35 în lista Forbes).
Tranzistoarele sunt livrate de compania Angstrem, iar demaroarele de motoare de compania MEZ Uralelektro. Ambele îi aparțin companiei Sistema a lui Evtușenkov. Softul de automatizare este asigurat de compania Lanit, a lui Philip Gens (124 Forbes), iar serviciile de asigurare – compania Sogaz a lui Iurii Kovalciuk. […]
Conținutul rachetelor antitanc 9M117M1-3 Arkan este produs de Uzina Sverdlov din regiunea Nijnii Novgorod. Componentele chimice sunt asigurate de Uralchem care îi aparține lui Dmitrii Mazepin (150 în lista Forbes) – este vorba de acid azotic, azotat de amoniu și soluție de amoniac. Compania Sibur, care le aparține lui Leonid Michelson (locul 5 Forbes) și Ghenadii Timcenko (locul 6), livra uzinei 2-Ethylhexanol. Pulberea de aluminiu e procurat de la compania Rusal Ural a lui Victor Vekselberg (locul 20 Forbes) și Oleg Deripaska (locul 37). […]
Coproprietarii concernului Kalașnikov erau, până la sfârșitul anului 2017, Iskander Makhmudov (locul 19 Forbes), Andrei Bokarev (locul 59) și viceministrul Apărării, Alexei Krivoruciko. Compania Severstal a lui Alexei Mordașov livrează oțel concernului Kalașnikov, iar compania metalurgică a lui Dmitrii Pumpeanskii asigură producția de țevi. Tot acesta asigură produsele pentru compania-fiică a concernului – Uzina mecanică din Ijevsk.
[…]
CARNEGIE Politika: Copiii vitregi ai anexării. Ce loc le-a revenit elitelor din regiunile ucrainene ocupate în cadrul administrației ruse
Efortul foștilor politicieni ucraineni care activează în teritoriile ocupate ca să fie considerați drept egali în raport cu colegii lor ruși nu este foarte încurajat, iar riscurile cresc de la o zi la alta. Pe acest fundal, mai multe șanse pare să aibă integrarea individuală în sistem, când fiecare își caută de unul singur un locușor călduț în cadrul verticalei puterii rusești
Din 2014, anexând regiunile ucrainene, Rusia, odată cu noile teritorii, a incorporat în sistemul puterii sale și elita locală care a mizat pe colaborarea cu Kremlinul. Cei mai mulți din acești oameni erau afiliați vechi ai Moscovei: activiști ai partidelor proruse, agenți de influență, parteneri de afaceri ai oligarhilor ruși. Printre ei sunt însă și persoane care au nimerit întâmplător în vâltoarea evenimentelor.
Majoritatea nu au cale de întoarcere – în Ucraina sunt declarați trădători de țară sau sunt cercetați penal, iar în Occident sunt introduși în liste de sancțiuni în calitate de colaboraționiști ruși. Nu le rămâne decât să se integreze în structurile politice rusești.
Pe de altă parte, sistemul ierarhic al Federației Ruse, cu clanurile sale bine consolidate, nu-i acceptă cu bucurie în rândurile sale pe neofiți. În pofida declarațiilor privind „un singur popor”, deocamdată cei din noile teritorii sunt percepuți drept străini de către funcționarii ruși. Din această cauză, nou-veniții sunt nevoiți să se grupeze în clanuri proprii ca să-și poată promova agenda la nivel federal.
Cel mai bine îi reușește grupării din Crimeea. Odinioară legendar, clanul din Donbass, dimpotrivă, în prezent arată slăbit, inclusiv din cauza situației instabile de pe front, deși din acesta fac parte actori puternici. Cel mai greu se descurcă cei din Herson și Zaporojie, baza lor teritorială riscând în general să dispară în urma contraofensivei ucrainene.
Soarta tuturor acestor grupări depinde în totalitate de succesele armatei ruse. În cazul eșecului Kremlinului, pe toți îi așteaptă un final dizgrațios; de aceea logica evenimentelor îi transformă în susținători ai politicii belicoase și ai „războiului până la victoria finală”.
În același timp, ei sunt susținătorii cei mai aprigi ai înăspririi regimului în interiorul Rusiei, întrucât orice schimbare este periculoasă pentru situația lor actuală, în multe privințe dependentă de loialitatea lor față de Vladimir Putin. Le este greu să-și găsească alți aliați în interiorul regimului rusesc: pentru tehnocrații moderați ei reprezintă cea mai agresivă expresie a putinismului, iar pentru ultrapatrioți – nu sunt de încredere pentru că au trădat deja o dată.
Aceste tendințe sunt mai pronunțate în cazul grupării din Crimeea. Acolo au rămas la conducere interlocutorii direcți ai Moscovei din Ucraina – reprezentanții structurilor locale ai Partidului Regiunilor, aripa rusofilă a acestuia, precum și activul organizațiilor radicale locale proruse.
Imediat după anexarea peninsulei, grupările elitei locale au fost integrate în structurile conducerii ruse, au obținut reprezentativitate la nivelul Consiliului Federației și Dumei de Stat. […] Simbolul acestei grupări rămâne liderul regiunii Serghei Axionov, care și-a păstrat postul din 2014. […]
Situația elitelor din Donbass se deosebește radical de a celor din Crimeea [...] Liderii din Donbass au împărțit între ei activele locale, s-au arestat, s-au răsturnat de la putere unii pe alții, s-au ucis între ei, iar canale de interacțiune cu Rusia au avut puține – persoane temporare și aventurieri, care și-au obținut mandatele de la „supraveghetorii Donbassului”. […]
Cu timpul, în regiune au apărut administratori ruși, în rol de manageri de criză. După declanșarea războiului și anexarea oficială, acest proces s-a accelerat și mai mult. Donbassul a devenit o rampă de lansare în carieră pentru funcționarii ruși. […]
Cea mai complicată este situația elitelor locale din sudul Ucrainei, din teritoriile ocupate de armata rusă în 2022. Este o zonă limitrofă liniei frontului, unde acționează grupurile de diversioniști ucraineni, iar atentate la adresa angajaților administrației ocupante au loc cu regularitate.
Elitele locale din Crimeea și Donbass, trecând de partea Moscovei, au mizat pe sentimentele proruse ale populației. Activiștii pro-Kremlin din regiunile Zaporojie și Herson, însă, pot conta doar pe baionetele rusești. Sorții în război sunt schimbători, după cum arată „decizia dificilă” a Kremlinului de a părăsi Hersonul. Pe de altă parte, statutul de zonă de război fortifică rolul militarilor și al FSB-ului, care sunt adevărații stăpâni ai situației de acolo. […]
Odată cu schimbarea priorităților Rusiei se schimbă și rolul colaboraționiștilor ucraineni, care în cazul unor succese pe câmpul de luptă sunt văzuți ca banali „ispravnici și polițai” pe timpul administrației de ocupație, iar când norocul trădează armata rusă, apar argumente precum „o altă Ucraină” și o elită prorusă de alternativă.
Acest model nu poate fi atrăgător. […]
