
Ineficiența relativă a sancțiunilor poate fi atribuită în mare măsură abordărilor diferite adoptate de UE și Rusia. Factorii politici europeni, conduși de raționalitate economică și pragmatism, s-au concentrat asupra daunelor imediate și pe termen lung aduse economiei Rusiei, așteptându-se ca această presiune să ducă la soluționarea conflictului. În schimb, conducerea Rusiei operează într-un cadru diferit, în care păstrarea puterii elitei conducătoare are prioritate față de consecințele economice pentru populație în general.
Atâta vreme cât guvernul rus are resursele pentru a-și menține puterea, costurile viitoare pentru economia și societatea sa sunt pe locul doi. În acest context, sancțiunile care vizează mai degrabă elita decât economia în ansamblu sunt probabil cele mai dureroase și eficiente. Implementarea și aplicarea lentă a acestor sancțiuni au redus semnificativ eficacitatea acestora, calea pentru UE și aliații săi fiind una lungă și dificilă. În timp ce se străduiesc să slăbească fundația economică a Rusiei, scopul final rămâne îndepărtat: încheierea războiului din Ucraina.
Podcast generat cu ajutorul AI