Donații
Veridica.md
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dus lumea în pragul unui dezastru nuclear, pe măsură ce trupele ruse au ocupat centralele nucleare ucrainene – uneori în urma unor lupte și schimburi de focuri chiar în proximitatea lor – iar rachete lansate de forțele Moscovei au trecut periculos de aproape de acestea. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a avut însă o reacție oarecum reținută la aceste riscuri și continuă să colaboreze îndeaproape cu rușii, spre exasperarea ucrainenilor.
Momentul dinaintea catastrofei
A fost nevoie de câteva ore pentru ca forțele ruse să pună stăpânire pe un teritoriu la fel de mare ca suprafața Luxemburgului. Au trebuit să facă doar două lucruri. Primul, să elimine prin focuri de artilerie trase din Belarus poliția de frontieră, înarmată doar cu arme automate. Al doilea, pur și simplu să trimită o coloană uriașă de tancuri la atac, printr-o pădure părăsită, spre po rțile centralei atomice de la Cernobîl, care era păzită de vreo 150 de militari înarmați ușor din cadrul Gărzii Naționale.
Centrala nu este un loc unde ar trebui să se desfășoare ostilități. Acolo sunt depozitate 2.500 de tone de combustibil radioactiv – de 12 ori mai mult ca în 1986, anul în care a explodat unul din reactoare, provocând cel mai grav dezastru nuclear civil din istorie. Acesta este motivul pentru care militarii din Garda Națională au fost nevoiți să se predea fără să lupte. În definitiv, dacă tancurile ruse ar fi început să tragă, un singur proiectil care și-ar fi ratat ținta ar fi putut declanșa o catastrofă mondială.
Forțele ruse au încearcat să avanseze către capitala ucraineană folosind ruta cea mai scurtă și mai periculoasă – tranzitând zona contaminată de la Cernobîl. Foto: Energoatom
Faptul că centrala nucleară a scăpat neatinsă poate fi considerat un miracol. Armata rusă a folosit-o pe post de instituție militară timp de 36 de zile. Ignorând toate reglementările și obligațiile care decurg din dreptul internațional, rușii au început să sape tranșee adânci în jurul perimetrului zonei de excludere, construind fortificații pentru tancuri și artilerie. A fost ridicat și un post de comandă lângă al patrulea reactor, care a explodat în 1986.
Energoatom a publicat fotografii realizate cu drona în care apar obiecte care seamănă cu fortificații militare și tranșee în Pădurea Roșie, unul din sectoarele cu cel mai ridicat grad de radiație din zona de excludere. Foto: Energoatom.
Timp de peste o lună, centrala nucleară de la Cenobîl a fost folosită pe post de depozit de muniție, iar zona din jurul centralei pe post de câmp de luptă, fiind expusă la tiruri constante de artilerie, distrugere, presiune asupra populației și crime.
Pe 9 martie, în toiul luptelor, rușii au avariat sursa de curent a centralei nucleare de la Cernobîl și a depozitului, unde este înmagazinat suficient combustibil nuclear uzat pentru a alimenta 13 reactoare nucleare. Compania ucraineană Energoatom a avertizat că întreruperile prelungite în alimentarea cu curent electric a complexului nuclear pot duce la supraîncălzirea și evaporarea substanțelor radioactive. În consecință, radiația ar putea contamina nu doar Ucraina, ci întreaga Europă, precum și Belarusul și Rusia.
Raport privind incidentul din 9 martie, 2022, când a fost întreruptă alimentarea electrică a centralei nucleare de la Cernobîl. Sursă foto: Energoatom
Când a fost capturată centrala nucleară, aproximativ 2.400 de angajați au fost luați ostatici de forțele de ocupație. Acești oameni erau singurii capabili să mențină nivelul de radioactivitate în marja de siguranță, atât cât le permitea contextul. Inginerul Valeri Semenov își aduce aminte cum în timpul penei de curent, a încercat să găsească combustibil pentru a menține generatorul în funcțiune – și și-a riscat propria viață furându-l de la ruși. Din fericire, patru zile mai târziu Ucraina a restabilit alimentarea cu curent electric.
Cu ocazia aniversării a 36 de ani de la tragedia de la Cernobîl, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, le-a oferit distincții de stat angajaților centralei nucleare de la Cernobîl care au asigurat funcționarea centralei în condiții de siguranță, lucrând 600 de ore neîntrerupt, fără odihnă și sub amenințarea armelor. Foto: Biroul președinției Ucrainei
Refuzul total al Federației Ruse de a lua în calcul consecințele unei posibile catastrofe nucleare se poate observa în lipsa de interes a armatei ruse pentru propria siguranță: militarii nu au folosit îmbrăcămintea adecvată, dozimetre sau vreun echipament de protecție personală. Pe perioada ocupației, sute de vehicule militare au trecut prin zonele de contaminare radioactivă. În același timp, forțele de ocupație s-au deplasat folosind rute care sunt interzise din cauza nivelului ridicat de radiație, iar în anumite zone au declanșat ostilități la scară largă.
Înregistrare video cu forțele de ocupație la Centrala Nucleară de la Cernobîl
“Nu s-a efectuat niciun control al nivelului de radiație în cazul vehiculelor și militarilor” spune Anatoli Nosovski, directorul Institutului de Siguranță Nucleară al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei. “Iar vehiculele nu se deplasau doar pe drumuri asfaltate, ci și pe suprafețe de teren, ridicând în aer nori de praf radioactiv. Astfel, după ce s-au retras, rușii au dus înapoi la bazele lor militare echipamente contaminate cu radiație”.
Energoatom a comentat mult-așteptata retragere a trupelor ruse de la Cernobîl nu doar cu bucurie, dar și cu sarcasm: „Convoaiele au părăsit în mod organizat Centrala Nucleară de la Cernobîl și orașul-satelit Slavutici. Doar invadatorii cei mai „rezistenți” au rămas. Cei mai lacomi, mai precis. Cei care, în timp record, au făcut tot ce-au putut în timpul lor liber pentru a pune mâna pe orice obiect de valoare. Era un fel de comportament tipic pentru ‘operațiunea specială’.”
Maxim Sevciuc, șeful Agenției Naționale a Ucrainei pentru Administrarea Zonei de Excludere, spune că jafurile erau la ordinea zilei pentru forțele de ocupație: „Rușii aveau un program bine definit: zilnic, între 10.00 și 14.00, căutau să prăduiască tot ce le ieșea în cale. În cele 35 de zile de ocupație, ei au scotocit clădirile de mai multe ori.
Anatoli Nosovski arată ce-au lăsat în urma lor trupele de ocupație în laboratoarele sale de la Cernobîl: uși dărâmate, ferestre sparte, seifuri de metal sparte și jefuite. „Iar aici e o debara goală, în care era un server care monitoriza nivelul de radiație”, explică Nosovski. „A fost furat. Tot echipamentul de laborator a fost furat sau distrus. Au furat până și cardurile de memorie de la coputere”.
În timp ce-și fac ordine prin laboratoare și birouri, cercetătorii constată că, în afara echipamentului de birou, trupele ruse au distrus documente și arhive pe care specialiștii le colectaseră timp de zeci de ani.
Ce-au lăsat în urma lor trupele rusești la Centrala Nucleară de la Cernobîl. Foto: Energoatom
Celelalte clădiri din incinta Centralei Nucleare de la Cernobîl arată la fel. Din cauza bombardamentelor, birourile și dormitoarele de la Cernobîl s-au transformat într-un morman de moloz. Toată infrastructura este avariată, inclusiv podurile, drumurile și rețeaua de comunicare. Rușii au furat peste 200 autospeciale, inclusiv cele folosite pentru transportarea deșeurilor radioactive și pentru stingerea incendiilor de vegetație.
Conform estimărilor făcute de Energoatom, armata rusă a provocat daune în valoare de zeci de miliarde de grivne în luna de ocupație la centrala de la Cernobîl. În plus, au lăsat în urma lor multe zone minate.
Cum e să lucrezi în timp ce pe deasupra ta șuieră rachetele
Decizia de a expune lumea întreagă la o posibilă catastrofă nucleară a fost luată la cel mai înalt nivel la Moscova. Astfel, ordinul de a bombarda cea mai mare centrală nucleară din Europa, Centrala Nucleară de la Zaporojie, a fost dat de generalul-maior Aleksei Dombrovski, șeful adjunct al Gărzii Naționale a Federației Ruse în ținutul Krasnodar. Parchetul General al Ucrainei l-a pus deja sub acuzare in absentia pentru încălcarea legislației internaționale în vreme de război și crime de război.
„În calitate de șef al armatei, Dombrovski a participat la capturarea orașului și a centralei nucleare împreună cu două batalioane tactice ale Forțelor Armate și Gărzii Naționale a Rusiei. În urma atacului forțelor inamice, patru cetățeni ucraineni au fost omorâți și au fost distruse rețele de comunicare de importanță strategică”, informează Parchetul General al Ucrainei.
Generalul-maior rus Aleksei Dombrovski a supervizat operațiunea de capturare a orașului Energodar, unde se află Centrala Nucleară Zaporojie. Foto: colaj din arhiva personală a autoarei
În timpul bombardamentelor, angajații centralei nucleare au încercat să „comunice” cu invadatorii prin intermediul unei boxe și a sistemului intern de comunicare: „Încetați imediat focul asupra centralei nucleare! Puneți în pericol siguranța lumii întregi!” Însă armata rusă nu a ținut cont de aceste avertizări: în jur de 50 de obuze au lovit unitățile de alimentare ale centralei și clădirile adiacente, însă, din fericire, nu au explodat. Mai multe cădiri au fost însă complet distruse. Printre ele, Centrul de Instruire și Educație din cadrul Centralei de la Zaporojie și Atomenergomash, o divizie care în trecut fabrica și repara echipamentul folosit în administrarea centralei.
„Ca urmare a invaziei și a bombardamentelor, a apărut o amenințare externă la adresa angajaților de la Centrala Zaporojie”, spune Danilo Lavrenov, secretarul Societății Nucleare Ucrainene, una dintre cele mai mari organizații de profil din Europa. Acesta a mai adăugat că echipamentul, clădirile și elementele de infrastructură au suferit avarii substanțiale, și că toate aceste elemente au mărit considerabil riscul de producere al unui accident nuclear.
Pe 2 aprilie 2022, trupele rusești au avariat liniile de înaltă tensiune de la Centrala Nucleară de la Zaporojie. Din acest motiv, centrala funcționează la capacitate minimă – producând electricitate doar pentru propriul necesar de consum. Sursă foto - Google Maps
“Autorizația de operare a unei centrale atomice este eliberată în baza unui aviz de siguranță, care precizează foarte clar condițiile în care centrala poate funcționa. Însă aceste condiții de siguranță nu există la ora actuală, și totuși centrala funcționează”, este de părere Mikola Șteinberg, specialist în energie nucleară, care mulți ani a lucrat în centralele nucleare ucrainene. „Cu alte cuvinte, Centrala Nucleară de la Zaporojie funcționează în afara cadrului legal. Nu avem acorduri internaționale, tratate sau convenții care să reglementeze funcționarea centralelor nucleare pe timp de război. Cadrul internațional de securitate nucleară lipsește sau a fost distrus. Este o chestiune care trebuie soluționată în întreaga lume.”
Capturarea riscantă a centralei nucleare de la Zaporojie a șocat întreaga societate ucraineană. Președintele Ucrainei, miniștrii și parlamentarii au făcut apel la parteneri și organizații internaționale pentru a pune capăt actelor de „terorism nuclear” din Ucraina și pentru a desemna Federația Rusă stat terorist nuclear.
„Modul în care centrala de la Zaporojie a fost capturată a fost pur și simplu o revelație, un act de terorism nuclear la adevărata sa valoare”, explică Ministrul ucrainean al Energiei, German Galușcenko. „Forțele de ocupație au tras cu tancuri și mortiere. Apoi au adunat obuzele care nu au explodat și le-au dus în afara perimetrului centralei pentru a fi detonate în clădirea de instruire, ceea ce este o nebunie din punct de vedere al siguranței nucleare. Nu poate exista siguranță nucleară atâta timp cât explodează obuze lângă reactoarele nucleare!”
În prezent, la centrala nucleară de la Zaporojie se află reprezentanți ai companiei de stat pentru energie nucleară a Rusiei, Rosatom, trupe din cadrul Gărzii Naționale și agenți FSB. Directorul Companiei Naționale Nucleare Energoatom, Petro Kotin, spune că în ziua în care a fost cucerită centrala, reprezentanții așa-zisei administrații militar-civile au venit la sediul centralei, au chemat toți responsabilii și le-au spus că de-acum centrala intră în subordinea Rosatom și nu mai aparține Ucrainei. I-au informat că prezența lor este una pe termen lung și că centrala nucleară trebuie să funcționeze în conformitate cu dispozițiile Rosatom.
La intrarea în centrală, toți angajații sunt verificați cu atenție de militari înarmați și le sunt confiscate telefoanele. Kotin spune că există 11 angajați Rosatom: „Lucrează în centrul de criză și aproape că nu părăsesc niciodată clădirea. Nu se implică în administrarea centralei și practic se ocupă doar de studiul documentelor și al regulamentelor. Apropo, simpla prezență a rușilor în acest centru de criză reprezintă o încălcare a protocolului. În fond, centrul de criză este folosit doar în caz de urgență, când întreaga conducere a centralei se mută aici pentru a gestiona funcționarea centralei.”
Iar urgențe pot apărea în orice moment: ostilitățile din regiunea Zaporojie încă mai continuă, iar obuzele rusești zboară în permanență pe deasupra centralei. Regimentele rusești sunt de-acum conduse de șeful Forțelor de Protecție Radiologică, Chimică și Biologică din cadrul Armatei Federației Ruse, generalul-maior Valeri Vasiliev. Acesta, împreună cu câteva sute de alți militari ruși, stă frecvent la centrală; în incintă se află, de asemenea, zeci de vehicule militare și multă muniție. Iar Andrei Gorbunov, inginerul-șef al Centralei Nucleare Rostov din Rusia, s-a autoproclamat directorul centralei de la Zaporojie.
Angajații de la centrala Zaporojie lucrează sub o presiune uriașă. Nu li se dă voie să părăsească orașul, sunt interogați, li se spune constant că acțiunile Forțelor Armate ale Federației Ruse în Ucraina sunt de autoapărare. Forța de ocupație a anunțat că va anula toate datoriile bancare, facturile la utilități, iar prețul gazelor și al agentului termic vor scădea până la nivelul din Rusia. Oamenilor li se cere să nu participe la demonstrații, iar atunci când o fac, rușii deschid focul asupra mulțimii. Sunt răspândite broșuri în tot orașul în care se scrie „Scopul nostru este să organizăm un referendum și să creăm condițiile necesare pentru unirea Federației Ruse cu Ucraina, două popoare înfrățite”.
Autoritățile ruse încearcă să instaleze conducători-marionetă în funcții cheie. Astfel, inginerul Andrei Șevciuc de la centrala Zaporojie s-a autoproclamat președintele nou-înființatului Consiliu Civic pentru Autodeterminare Municipală, care urma să îndeplinească atribuțiile unui consiliul local în cooperare cu ocupanții ruși. Ulterior, Parchetul regiunii Zaporojie l-a acuzat de acte de trădare.
Locuitorii orașului Energodar încearcă să blocheze intrarea forțelor de ocupație: mii de oameni au blocat accesul vehiculelor rusești. Ulterior, rușii au deschis focul asupra mulțimii și în cele din urmă au capturat orașul. În ciuda faptului că forțele de ocupație au rescris numele de pe indicatorul de la intrarea în oraș în culorile drapelului Rusiei, locuitorii orașului desenează inscripții patriotice în albastru și galben, ca semn al rezistenței față de ocupanții ruși. Foto: contul de Telegram „Energodar”.
Pe durata maratonului online „Provocări pentru energia nucleară a Ucrainei în vreme de război”, Iaroslav Iemelianenko, reprezentantul Asociației de Turism Cernobîl, a citit un apel din partea locuitorilor orașului Energodar către lume: „Noi, locuitori ai orașului Energodar, venim la muncă pentru că centrala trebuie să funcționeze. Însă muncim cu pușca și mitraliera la tâmplă. Ne afectează foarte mult moralul. Oamenii nu riscă să organizeze proteste din cauza amenințării cu atacuri teroriste la centrala Zaporojie. Este în joc nu doar siguranța oamenilor, ci a lumii întregi. Orcii trebuie să părăsească orașul. Aștepăm ca restul lumii să reacționeze”.
Cercetătorii ucraineni din cadrul Centrului de Prevenție a Accidentelor Nucleare din cadrul Agenției Naționale Hidrometeorologice calculează traiectoria norilor radioactivi în eventualitatea unui accident nuclear la Centrala de la Zaporojie. Radiația se poate răspândi pe o rază de mii de kilometri în direcția maselor de aer care se deplasează în ziua accidentului. Foto: Liubov Veliciko
Lumea paralelă a lui Grossi
În cele trei luni de război în Ucraina, rachetele rusești au zburat pe deasupra celor patru centrale nucleare din Ucraina: Cernobîl, Zaporojie, Hmelnițki și Ucraina Sud. În ultimele săptămâni, Rusia a folosit rachete de mică precizie în bombardamente. Ca urmare, rachetele în valoare de milioane de dolari au lovit râuri, locuri de joacă și toalete publice în locul obiectivelor militare.
Astfel, probabilitatea ca o rachetă să lovească „din întâmplare” un reactor nuclear este foarte mare.
În termenii folosiți de Consiliul de Securitate ONU, situația pare să reprezinte „o amenințare globală la adresa siguranței nucleare”. Cu alte cuvinte, lumea este în pragul unei castrofe nucleare.
„Este pentru prima dată în istorie când o țară care folosește energia nucleară este supusă unei astfel de agresiuni. Este un act de terorism nuclear, atunci când forțele de ocupație ne bombardează unitățile nucleare. Nu s-a mai întâmplat așa ceva până acum, și nici nu se aștepta cineva să se întâmple vreodată”, explică Petro Kotin, directorul general al Centralei Zaporojia.
Federația Rusă și Ucraina sunt state semnatare ale Convenției Internaționale privind Reprimarea Actelor de Terorism Nuclear și ale Convenției privind Protecția Fizică a Materialelor Nucleare. Cele două documente precizează că este interzisă folosirea sau distrugerea unei centrale nucleare de așa natură încât să pună în pericol eliberarea materialelor radioactive.
Autoritatea mondială care reglementează domeniul siguranței nucleare este Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Inspectorii AIEA trebuie să stabilească dacă centralele nucleare sunt sau nu sunt folosite în scop militar. Această organizație ar trebui să fie prima care să avertizeze asupra riscului producerii unui dezastru nuclear global din cauza bombardării centralelor nucleare ucrainene de către armata rusă, iar apoi să informeze imediat Consiliul de Securitate ONU. Sau cel puțin așa scrie în statutul Agenției.
Consiliul de Securitate ONU este o organizație permanentă a Națiunilor Unite cu atribuții de menținere a păcii și securității la nivel mondial. Concret, Consiliul de Securitate poate: 1) să aplice sancțiuni pentru încălcarea suveranității unui alt stat, 2) să întreprindă operațiuni militare împotriva statului agresor, 3) să trimită unități de menținere a păcii în zonele de conflict. În același timp, rezoluțiile Consiliului de Securitate se aplică tuturor țărilor membre ONU.
Cu toate acestea, AIEA nu a apelat la Consiliul de Securitate ONU. Monitorizând zilnic evenimentele din Ucraina, președintele AIEA, Rafael Grossi, a descris situația de la centralele nucleare ucrainene drept una „stabilă”. Referindu-se la rachetele care zboară pe deasupra centralei Zaporojia, Grossi a spus jurnaliștilor că „urmează să investigăm. Trebuie să fim sută la sută siguri”.
Președintele AIEA, Rafael Grossi, spune că situația centralelor nucleare ucrainene este una stabilă, dând asigurări: „Zaporojie este prima pe lista mea de preocupări când vine vorba de siguranța centralelor nucleare ale Ucrainei”. Foto: Liubov Veliciko
Ucraina nu poate solicita o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate ONU pentru că nu este membră permanentă a acestui. Autoritățile ucrainene au lansat însă un apel public către AIEA și alte organizații internaționale, cerând catalogarea activităților Federației Ruse drept un act de terorism nuclear și solicitând înființarea unei zone demilitarizate în jurul centralelor nucleare, fără tancuri, soldați sau depozite de muniții. De asemenea, ucrainenii au mai cerut și să nu mai fie lansate rachete pe deasupra centralelor nucleare.
AIEA nu primește doar solicitări oficiale din partea Ucrainei privind situația catastrofală din centralele ucrainene în urma invaziei Rusiei. Diverși utilizatori lasă sute de comentarii la fiecare postare pe pagina de Facebook a președintelui AIEA, Rafael Grossi, cerând ca Ucraina să fie protejată de actele de terorism nuclear ale Federației Ruse. Grossi nu răspunde la aceste comentarii. Foto: Liubov Veliciko
„I-am spus lui Grossi că pentru noi, mesajele politice ale AIEA sunt importante – în război nu există poziții de neutralitate”, explică Ministrul ucrainean al Energiei, German Galușcenko. „Am insistat asupra faptului că principalul element al siguranței nucleare îl reprezintă retragerea trupelor rusești din instalațiile noastre nucleare. Nu putem vorbi de siguranță nucleară atâta timp cât centralele încă se mai află sub ocupația forțelor ruse”.
Cu toate acestea, atitudinea AIEA este una optimistă. În timp vizitei sale în Ucraina, Grossi le-a mulțumit angajaților din centralele nucleare ucrainene pentru „răbdarea și tăria de care au dat dovadă în aceste vremuri grele”, și le-a oferi dozimetre și acumulatori.
Rafael Grossi în timpul vizitei la Centrala Nucleară de la Cernobîl, aprilie 2022. Președintele AIEA a oferit dozimetre cadou. Sursă foto: Energoatom
Ulterior, AIEA a anunțat public că urmează să sprijine Ucraina prin livrarea de echipamente pentru centralele nucleare, instrumente de măsurare a nivelului de radiații, materiale de protecție și generatoare Diesel. Iar Ministrul ucrainean al Sănătății a declarat că AIEA a solicitat un raport privind impactul acțiunilor trupelor rusești în centralele nucleare pentru a ajuta autoritățile ucrainene să găsească fonduri pentru a plăti despăgubiri pentru pagubele produse. Două săptămâni mai târziu, în cadrul unei reuniuni comune a Comisiei de Afaceri Externe și a Subcomisiei pentru Securitate și Apărare din Parlamentul European, Grossi a dat asigurări încă o dată: „Am ajuns la concluzia că nivelul de risc a crescut un pic, deși este încă departe de pragul de pericol.”
Este ciudat să-l auzi pe Grossi spunând asta. Până la urmă, el înțelege cât de periculoase sunt armele și instalațiile nucleare. În anii săi de studenție, a vizitat orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki, unde au căzut bombe atomice. Într-un interviu pentru presa japoneză, el și-aduce aminte că a fost șocat să întâlnească supraviețuitori ai acelor explozii: „Am fost impresionat de această experiență...”
Prin urmare, de ce nu a condamnat deja AIEA invadarea Ucrainei de către Rusia și continuă să colaboreze cu Rosatom?
Oamenii rușilor în AIEA
AIEA este o organizație uriașă care are 2.600 de angajați din peste o sută de țări.
Începând cu 2019, organizația este condusă de argentinianul Rafael Grossi. Printre cei șase adjuncți ai lui se numără și Mihail Ciudakov din Federația Rusă. Acest absolvent de inginerie nucleară a deținut în trecut mai multe funcții executive în cadrul întreprinderii ruse Rosenergoatom și a lucrat în centrale nucleare în diferite calități. În prezent este directorul unei subdiviziuni cheie a AIEA, Departamentul de Energie Nucleară. Misiunea Departamentului este să sprijine programele nucleare actuale și în curs de dezvoltare din toată lumea.
AIEA păstrează relații cordiale cu reprezentanții Rosatom după ce trupele rusești au capturat centralele nucleare ucrainene. În imaginea din stânga – Rafael Grossi împreună cu reprezentantul Federației Ruse în cadrul AIEA, Mihail Ulianov (în stânga); în imaginea din dreapta – Rafael Grossi (în dreapta) împreună cu Ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov. Încadrat cu roșu este președintele adjunct al AIEA, rusul Mihail Ciudakov. Foto: AIEA
În afară de Ciudakov, mai există și alți ruși în funcții de conducere la AIEA care influențează procesul decizional al organizației, susține Petro Kotin. De asemenea, în timpul întâlnirii cu Grossi, delegația ucraineană a cerut cu insistență ca AIEA să le ceară reprezentanților Rosatom să părăsească imediat centralele nucleare ucrainene, iar cetățenii Federației Ruse să nu mai ia parte la procesul decizional și misiunile internaționale în Ucraina.
În schimb, Grossi nu doar că a omis să-i supende pe ruși din orice activitate în Ucraina, ba din contră, a căzut de acord cu Rosatom să „coopereze pentru a asigura siguranța maximă a instalațiilor nucleare din Ucraina.”
Inspectoratul de Stat pentru Reglementare Nucleară al Ucrainei a fost scandalizat de această decizie: „Actele de terorism nuclear comise de Rusia pe teritoriul Ucrainei sunt incompatibile cu standardele de siguranță, iar un stat agresor nu poate vorbi la modul general de siguranță, cu atât mai puțin de siguranța nucleară și a nivelului de radiații.”
Cu toate acestea, AIEA nu pare prea îngrijorată de criticile aduse de cercetătorii nucleari ucraineni. În timp ce rachetele trase de ruși zburau pe deasupra centralelor nucleare din Ucraina, Rafael Grossi a avut mai multe întrevederi cu reprezentanții Federației Ruse, fără participarea unei delegații ucrainene. Iar după fiecare reuniune, AIEA nu și-a exprimat nemulțumirea față de acțiunile armatei ruse și nu a solicitat Rusiei să sisteze bombardamentele în proximitatea instalațiilor nucleare.
Pe 9 martie, în cadrul unei întâlniri cu comitetul director al AIEA, Mihail Ulianov, reprezentantul permanent al Federației Ruse în cadrul organizației, a încercat să justifice episoadele de luptă din preajma Centralei Zaporojie, spunând că „unitățile militare ruse care păzeau perimetrul centralei au fost atacate de sabotori ucraineni și au fost nevoite să îi îndepărteze ripostând cu focuri de armă. Cu toate acestea, oficialul rus nu a furnizat nicio dovadă privind existența acestor sabotori.
Pe 1 aprilie, la Kaliningrad, Grossi s-a întâlnit cu directorul Rosatom, Aleksei Lihaciov. Cei doi au discutat despre siguranța centralelor nucleare ale Ucrainei. La finalul întâlnirii, Grossi nu doar că nu a cerut Rusiei să părăsească centralele atomice ucrainene, dimpotrivă, i-a mulțumit lui Lihaciov pentru „cooperarea eficientă”: „Pot spune că situația este în general sub control, deși sunt câteva aspecte care trebuie lămurite. Agenția face demersuri pentru a clarifica și analiza situația”, a spus Grossi.
Pe 4 mai, Grossi s-a întâlnit cu Lihaciov, de data aceasta la Istanbul. Pe parcursul întrevederii, reprezentantul AIEA le-a cerut rușilor să organizeze o misiune tehnică la centrala nucleară Zaporojie pentru specialiștii agenției. Ca și cum Rusia ar fi deținut centrala.
Dând dovadă de bunăvoință față de Rusia, în ciuda actelor de agresiune, AIEA continuă să invite reprezentanți ai unei instituții cu rol cheie în reglementarea instalațiilor nucleare – Serviciul Federal pentru Ecologie, Tehnologie și Control Nuclear (Rostehnadzor) – pentru a participa la conferințele pe care le organizează și grupurile sale de lucru.
Astfel, pe 11 aprilie, Rostehnadzor a discutat cu AIEA propunerile de amendamente pentru actualizarea Convenției privind Protecția Fizică a Materialelor și Instalațiilor Nucleare.
Pe 13 aprilie, Rostehnadzor a venit cu propriile propuneri privind siguranța nucleară în timpul unei întruniri a comitetului director și grupurilor de lucru ale Forumului AIEA privind Reactoarele Modulare de Mici Dimensiuni.
Pe 22 aprilie, Rostehnadzor a participat la a 51-a reuniune a Comisiei AIEA de Standarde de Siguranță. În aceeași zi, cercetătorii ruși au prezentat 70 de rapoarte în cadrul Conferinței AIEA FR22 privind reactoarele rapide cu neutroni.
Între 4-6 mai 2022, AIEA a găzduit a Patra Întâlnire Extraordinară a Țărilor Semnatare a Convenției Comune privind Managementul în Siguranţă al Combustibilului Uzat şi Managementul în Siguranţă al Deşeurilor Radioactive. Reprezentații Federației Ruse au luat și ei parte la această întâlnire. Foto: www.atomic-energy.ru/
Pe 21 mai, directorii Rostehnadzor și AIEA au organizat o reuniune privind inițiativa internațională de „armonizare și standardizare în domeniul energiei nucleare”. La vremea respectivă, Rafael Grossi a evidențiat faptul că „participarea Rusiei, o țară implicată activ în dezvoltarea sectorului energiei nucleare, este extrem de importantă pentru realizarea cu succes a acestui obiectiv.”
Iranul este mult mai important
Analizând declarațiile și acțiunile AIEA, este evident că problema cea mai mare pentru organizație la ora actuală nu este Ucraina, ci Iranul, care se apropie din ce în ce mai mult de dezvoltarea de arme nucleare. Iranul produce uraniu – principalul element constitutiv al unei bombe atomice. În uzinele sale, Iranul produce uraniu cu nivel de îmbogățire de 20%. În același timp, reprezentantul Organizației pentru Energie Atomică a Iranului, Behruza Kamalvandi, susține că Iranul poate duce „cu ușurință” nivelul de îmbogățire a uraniului la 90%. Pentru a putea crea o bombă atomică, conținutul de uraniu trebuie să fie la un nivel de cel puțin 80%.
AIEA este hotărâtă să împiedice Iranul să dezvolte arme nucleare. Și se pare că pentru a-și îndeplini misiunea, AIEA este dispusă să facă orice.
Artboard: Veridica/Iulian Preda
Rafael Grossi nu este un expert în energie nucleară, ci un diplomat de carieră. Din diferitele funcții pe care le-a deținut de-a lungul anilor, a făcut eforturi mari pentru a rezolva „chestiunea iraniană”. În calitate de director adjunct al AIEA în perioada 2010-2013, Grossi nu a reușit să convingă Iranul să-și închidă controversatul program nuclear.
Așadar, în prezent, are șansa să-și demonstreze eficiența în această privință.
Iranul și șase mediatori internaționali (SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța, China și Germania) încearcă de luni de zile să-și rezolve diferendele privind dosarul nuclear iranian, prin crearea unui Plan Comun și Cuprinzător de Acțiune (JCPOA). În 2022, AIEA intenționează să verifice dacă Iranul îndeplinește angajamentele față de Consiliul de Securitate al ONU de a nu dezvolta arme nucleare. Într-un final, toate țările participante au reușit să ajungă la un consens: au introdus restricții importante în dosarul nuclear și au eliminat sancțiunile economice împotriva Iranului.
Pentru a funcționa, toate țările participante trebuie să semneze acordul. În mod special, documentul trebuie să conțină semnătura unui reprezentant al Federației Ruse – un partener și aliat de încredere al Iranului. Însă întrebarea este, va fi de acord Rusia să semneze Planul dacă AIEA o critică în mod public și îi revocă reprezentanții din cadrul organizației din cauza actelor de agresiune care au vizat centralele nucleare ucrainene?
Mai mult decât atât, AIEA înțelege foarte bine că Rusia poate influența capriciile Iranului așa cum nu o poate face nicio altă țară. În definitiv, Rusia și Iranul sunt parteneri vechi în domeniul energiei nucleare. Rosatom a construit prima și singura centrală nucleară din Iran la ora actuală. Iar în prezent Iranul depinde în totalitate de livrările de combustibil nuclear din Rusia pentru această centrală. În plus, doar Rosatom poate oferi asistență tehnică pentru operarea în condiții de siguranță a instalațiilor nucleare existente.
Totodată, Rusiei îi revine sarcina de a verifica surplusul de uraniu îmbogățit al Iranului și de a transforma uzina de îmbogățire a uraniului de la Fordow într-un centru de cercetare. Cu alte cuvinte, Rusia se asigură cu iranienii nu dezvoltă arme nucleare sub pretextul cercetării științifice.
Ceremonia de începere a lucrărilor de construcție la reactorul 2 al centralei nucleare Bushehr cu participarea Rusiei, Iran 2016. Foto: Rosatom
De aceea, în cadrul reuniunilor dintre conducerea Rosatom și Grossi, se scoate în evidență faptul că tonul conversației a fost „ca de obicei, unul prietenos, calculat și foarte serios. Rusia și AIEA sunt parteneri de lungă durată”.
AIEA continuă să se întâlnească cu liderii ruși pentru a discuta dosarul nuclear al Iranului, chiar și în timpul actelor de agresiune ale Rusiei în Ucraina. Din acest motiv, AIEA nu răspunde solicitării Ucrainei de a exclude reprezentanții Rusiei din structurile de conducere ale organizației.
În schimb, Grossi s-a întâlnit cu reprezentantul Rusiei în AIEA, Mihail Ulianov, la câteva zile după ce trupele rusești au bombardat cea mai mare instalație nucleară din Europa, centrala nucleară de la Zaporojie. Chestiunea iraniană este aparent mai importantă pentru AIEA la ora actuală decât un eventual dezastru nuclear.
