Numiți repede, fără ajutorul vreunui motor de căutare, trei lideri politici israelieni din ultimii zece ani. Nu încape îndoială că Benjamin Netanyahu ar fi în top. Și asta, pentru că este. Cum a ajuns Bibi să fie politicianul care, iată, domină scena politică israeliană la vârf de mai bine de un deceniu? La prima vedere am putea spune așa: E carismatic, vorbește impecabil engleza, are o anumita eleganță, nu este coleric.
Ar fi o descriere simplistă în spatele căreia se ascunde însă o cariera construita cu dibăcie.
Patru alegeri în mai puțin de doi ani și Netanyahu continuă să câștige primul loc, să rămână la putere. Într-o lume atât de complicată, cum este Orientul Mijlociu, într-o societate atât de complexă, cum este cea israeliană, nu e deloc ușor. Și totuși, Bibi, cum îl alintă majoritatea israelienilor – sau regele Bibi pentru cei mai înfocați suporteri ai săi – a reușit chiar și atunci când toată lumea era împotriva lui. Și a devenit veteranul - și supraviețuitorul - politicii israeliene.
Veteran al politicii și veteran de război
În vara lui 2011, am avut șansa de a-l întâlni față în față pe Benjamin Netanyahu pentru un interviu. Era anul în care palestinienii cereau la ONU recunoașterea propriului stat. „Sunt un veteran ONU. Am fost ambasadorul Israelului acolo mai mulți ani și ONU e ca o suprafață lină, trece orice pe acolo”, mi-a spus Netanyahu atunci. “Sunt un veteran…”: câteva cuvinte care sintetizează faptul că Netanyahu este în politică de atât timp, încât știe pe toată lumea din toată lumea. Și asta pentru că nu a ars etape. Crescut la umbra profesorului Bentzion Netanyahu, tatăl său, un apropiat colaborator al fondatorului curentului sionist revizionist, Zeev Jabotinski, Benjamin și-a făcut studiile în Statele Unite. De fapt aici, încă din liceu, începe să învețe arta oratoriei, dându-și seama că vorbele rostite într-un anume fel pot fi o armă redutabilă. În Israel a revenit când a trebuit să facă armata în cadrul forțelor speciale ale celebrei Unități 269, sau Sayeret Matkal; este principala unitate de recunoaștere a Direcției de Informații Militare din Israel, însărcinată cu lupta împotriva terorismului. A participat sub comanda lui Ehud Barak la operațiunea Sabena – numele companiei belgiene căreia îi aparținea avionul de călători deturnat de militanții palestinieni în 1972. A ieșit din armată și s-a întors în America pentru studiile superioare. Are, printre altele, un master în științe politice obținut la Harvard. Un an mai târziu, însă, a revenit în Israel pentru a lupta în războiul de Yom Kipur. Viața politică a lui Netanyahu a început lângă tatăl său, a continuat la cele mai bune școli americane și a fost marcată profund de pierderea fratelui său mai mare. Yonathan a fost ucis în 1978 în timp ce comanda una dintre cele mai spectaculoase misiuni de comando din istorie: operațiunea de salvare, la Entebbe, a pasagerilor unei curse Air France deturnată de militanții Frontului Popular de eliberare a Palestinei. În memoria sa, este înființat institutul Yonathan dedicat cercetării terorismului, pe care Benjamin Netanyahu îl va conduce doi ani. O perioadă în care intră în liga mare a politicii israeliene. De aici, până la poziția de ambasador al Israelului nu a mai fost decât un pas. De la tribuna Națiunilor Unite a cucerit mai întâi presa cu discursurile sale mai mult decât convingătoare. Cu o asemenea experiență, la încheierea mandatului s-a întors acasă și s-a alăturat partidului de centru dreapta Likud pe care astăzi îl conduce.
Cheia longevității politice: prietenii vechi și capacitatea de adaptare
De ce v-am spus pe scurt povestea lui Benjamin Netanyahu? Poate că tocmai viața atât de densă face din el un politician de forță. Poate că așa se explică de ce atunci când toată lumea privește spre Washington așteptând ca noul președinte democrat, Joe Biden, să desfacă ce a făcut fostul președinte republican Donald Trump, premierul israelian, președintele partidului Likud, Benjamin Netanyahu privește calm, zâmbind și spune: „ Îl știu pe Joe Biden. Ne leagă o prietenie solidă de aproape 40 de ani care a început când m-am dus la Washington ca diplomat şi el era un tânăr senator de Delaware. Ne ştim. Suntem de acord cu multe lucruri şi legătura e puternică.”
Netanyahu este într-adevăr, un veteran al politicii, la fel ca mulți alți șefi de stat sau de guvern. Când ai îmbătrânit împreună cu ceilalți, cam greu să te mai surprindă ceva. În schimb, poți surprinde tu!
4 campanii electorale în numai 2 ani. 4 concepte diferite. Primele două nu au avut pe fundal pandemia, așa că mesajul electoral a fost în direcția securității statului evreu, a parteneriatelor strategice, iar sprijinul american a fost unul consistent. Nici al treilea scrutin, cel din martie 2020 nu ar fi dus către ceva dacă nu ar fi izbucnit pandemia care a ajutat la crearea unui guvern de uniune. Daca după alegerile din septembrie 2019, Benjamin Netanyahu spunea că „Israelul are nevoie de un guvern puternic, de un guvern stabil, de un guvern sionist”, acum, după un an de pandemie, același Netanyahu afirmă că Israelul are nevoie de un guvern stabil, un guvern stabil care nu ar exclude partidele arabe, mai ales acum că poartă aura celui care a făcut posibil ca Israelul să încheie acorduri de neînchipuit cu state arabe.
Supraviețuitorul politicii israeliene
Dar în acești doi ani, Netanyahu a fost contestat în stradă, mai ales după ce în noiembrie 2019, procurorul general anunța inculparea premierului pentru corupție, fraude și abuz. Primul premier în funcție din istoria Israelului, inculpat. Legea statului evreu prevede ca orice ministru urmărit penal să demisioneze, nu și premierul. Asta, însă, nu îi oferă imunitate în fața justiției. Poate rămâne în funcție, dar este cercetat în continuare. Ceea ce l-a determinat pe Netanyahu să îi ceară Knessetului, la sfârșitul anului 2019, imunitate beneficiind de un termen de grație oferit chiar de procurorul general premierului. Pentru că o posibilă acordare a imunității ar fi tulburat grav fragila coaliție, Netanyahu și-a retras cererea depusă în Knesset. Oponenții săi au transformat problemele cu legea ale liderului Likud, în temă de campanie. Dar electoratul a fost prea puțin impresionat dacă gândești după cifrele care l-au plasat în acești doi ani pe primul loc.
Din datele oficiale ale Comisiei electorale israeliene reiese clar că, orice ar fi, orice s-ar întâmpla, Benyamin Netanyahu reușește să își păstreze nucleul dur al electoratului său, o medie de un million de votanți, ceea ce nu e puțin deloc la un electorat de 6,5 milioane de persoane.
Cum reușește? Cred că prin simplul fapt că știe să se adapteze la contextual social politic atât de bine, încât, cel puțin în ultimii 10 ani, nimeni de pe scena politică israeliană nu a reușit să-I facă față. Clasa politică israeliană nu reușește să producă un lider de calibrul lui. Ultima campanie s-a desfășurat pe fondul pandemiei, cu restricții draconice, dar și cu o campanie de vaccinare care a uluit o lume întreagă. Bibi și stafful lui s-au adaptat din mers. Adunările populare au fost înlocuite cu discuții unu la unu pe facebook. Apoi, Netanyahu a străbătut țara în lung și-n lat. A râs, a mâncat alături de alegători, s-a fotografiat cu ei, le-a vorbit, i-a ascultat.
Cu toate acestea, prezența la urne de data aceasta a fost cea mai scăzută din ultimii 20 de ani. Asta favorizează partidele mici care ating ușor pragul electoral de 3,5 la sută. Criza politică peste care se suprapune cea sanitară ridică acum serioase semne de întrebare privind sistemul electoral israelian. Această criză continuă îi permite însă lui Benjamin Netanyahu să rămână la putere. Să fie acea figură paternă a nației chiar dacă bate la ușă un proces pentru acte de corupție pe care le neagă.
