Kievul blochează orice negocieri de pace, fiind susținut de UE, iar Rusia este nevoită să continue „operațiunea militară specială”, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Rusia este atașată tuturor acordurilor privind soluționarea politico-diplomatică a crizei ucrainene, a declarat șeful Ministerului rus de Externe, Serghei Lavrov. Regimul de la Kiev nu este dispus să rezolve conflictul pe cale diplomatică, de aceea Rusia își va atinge obiectivele „operațiunii militare speciale”.
Rusia rămâne fidelă tuturor acordurilor, în timp ce Kievul este cel care le sabotează: „Din păcate, aceste acorduri, față de care Rusia a rămas angajată din 2022 până în prezent, sunt sabotate de partea ucraineană […] Președintele Putin a confirmat în repetate rânduri că suntem pe deplin angajați în soluționarea prin negocieri. Dar, deoarece regimul de la Kiev nu este pregătit, vom atinge obiectivele operațiunii militare speciale pe teren, ceea ce se și întâmplă în prezent”.
Țările europene intenționează să mențină regimul nazist de la Kiev în orice situație, „indiferent ce teritoriu va rămâne Ucrainei”. Sprijinul acordat lui Volodimir Zelenski de către autoritățile UE demonstrează persistența nazismului în „mințile europene”. UE s-a compromis în totalitate, iar poziția sa nu conține nimic constructiv.
NARAȚIUNI: 1. Kievul sabotează negocierile și respinge soluțiile diplomatice. 2. Rusia este nevoită să continue războiul din cauza poziției Ucrainei. 3. UE menține la putere în Ucraina un „regim nazist” pentru că liderii europeni au o mentalitate de tip nazist.
OBIECTIVE: Justificarea continuării războiului și transferarea vinei asupra victimei; redefinirea păcii ca acceptare a condițiilor impuse de Moscova; compromiterea UE ca actor internațional; legitimarea agresiunii ruse în fața publicului intern și extern.
Moscova e cea care prelungește războiul solicitând capitularea de facto a Ucrainei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Rusia se prezintă drept apărătoare a păcii, dar din 2022 poartă un război care a provocat în Europa cele mai mari distrugeri și cele mai multe victime de după Al Doilea Război Mondial. De fapt, victima este acuzată de Lavrov că nu vrea pace și că se opune agresiunii.
În realitate, Ucraina a acceptat, în primăvara anului 2025, propunerea UE și SUA de încetare necondiționată a focului. Occidentul i-a cerut și Rusiei să accepte un armistițiu imediat, deplin și necondiționat și să intre în negocieri. Kremlinul a răspuns nu prin oprirea focului, ci prin noi condiții: sistarea ajutorului militar occidental pentru Ucraina, oprirea mobilizării și menținerea avantajului militar rus. Dmitri Peskov a declarat în repetate rânduri că fără aceste condiții un armistițiu ar avantaja Ucraina. Așadar, nu Kievul, ci Moscova respinge încetarea focului și dialogul diplomatic.
Lavrov vorbește despre fidelitatea Rusiei față de „toate acordurile” de soluționare pașnică a conflictului din Ucraina, dar nu indică niciun document concret care să fi ajuns la faza semnării și să fi fost blocat de Kiev. Dimpotrivă, Volodimir Zelenski i-a propus lui Vladimir Putin o întâlnire în Turcia pentru a discuta un armistițiu și oprirea pierderilor de vieți omenești, însă Kremlinul a respins această formulă. Ulterior, Moscova l-a invitat pe Zelenski la Moscova, mutând simbolic negocierea pe terenul agresorului și promovând ideea că liderul ucrainean trebuie să vină la Kremlin pentru a-și cere iertare.
De fapt, propaganda rusă resemantizează cuvântul „negociere”. În logica Kremlinului, „negociere” nu înseamnă un compromis reciproc prin încetarea focului, ci acceptarea de către Ucraina a cerințelor rusești: cedări teritoriale, limitarea ajutorului militar occidental și reducerea capacității de apărare. Rusia nu consideră ca fiind negocieri discuțiile în care partea ucraineană nu acceptă capitularea. Refuzul capitulării devine un element de justificare a continuării războiului de către armata rusă.
Ceea ce Rusia numește „operațiunea militară specială” este război la scară largă și un act de agresiune împotriva Ucrainei. Diverse organisme internaționale și experți independenți au documentat crime de război comise de autoritățile ruse: tortură sistematică, transfer forțat al populației, inclusiv al copiilor, abuzuri și atacuri împotriva civililor. Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele lui Vladimir Putin și al altor oficiali ruși în dosarul deportării copiilor ucraineni. La rândul său, Parlamentul European a recunoscut Rusia drept stat sponsor al terorismului.
Lavrov reia și teza despre nazismul ucrainean și cel european. Ucraina a adoptat încă din 2015 o lege care condamnă regimurile totalitare comunist și național-socialist) și interzice propaganda simbolurilor acestora. Volodimir Zelenski este primul președinte etnic evreu al Ucrainei, iar o mare parte din familia bunicului său a fost ucisă în al Doilea Război Mondial în luptele purtate împotriva forțelor hitleriste. Existența unor grupuri radicale marginale în Ucraina nu transformă statul ucrainean într-un „stat nazist”.
Atacul propagandistic la adresa UE este, la fel, contrazis de fapte. Liderii UE i-au tot cerut Rusiei să înceteze focul. Încă din 2014, UE contribuie la eforturile de pace din Ucraina. Franța și Germania au acționat ca mediatori în formatul Normandia pentru implementarea acordurilor de la Minsk, contribuind la salvarea de vieți omenești. Timp de opt ani, războiul a fost localizat datorită efortului european
UE nu protejează nazismul, ci a fost construită tocmai pentru a împiedica revenirea lui. Arhitectura juridică UE, precum și legislațiile statelor membre, tratează ideologiile și manifestările de tip nazist, fascist, rasist și xenofob ca pericole ce trebuie prevenite și sancționate, nu ca opțiuni politice legitime. Parlamentul European a cerut în mod explicit interzicerea grupurilor neo-fasciste și neo-naziste, iar instituțiile europene funcționează în baza unor familii politice democratice, nu a unor platforme care se revendică de la nazism. A prezenta UE drept un spațiu „nazist” înseamnă a ignora atât rațiunea istorică a apariției sale după al Doilea Război Mondial, cât și realitatea juridică și instituțională a Europei de azi.
Nici în UE, nici în Ucraina nu există lideri aleși care să se revendice oficial de la nazism și nici partide cu ideologie nazistă asumată care să fie recunoscute ca parte legitimă a ordinii politice. Din contră, atât legislația europeană, cât și cea ucraineană condamnă nazismul.
CONTEXT: Declarația lui Lavrov a fost făcută la o conferință de presă de după întâlnirea de la Moscova cu ministrul de Externe al Keniei, Musalia Mudavadi. Presa internațională a scris despre contextul bilateral al întâlnirii, care a inclus scandalul recrutării cetățenilor kenyeni în armata rusă și tema cooperării economice dintre cele două state. Totuși, această apariție publică a lui Lavrov a fost folosită pentru a distribui mai multe linii propagandistice despre indisponibilitatea Kievului pentru negocieri, despre Iran și chiar despre Serbia. Diplomația rusă și presa de stat folosesc adesea întâlnirile cu reprezentanții unor state africane sau asiatice ca pretext pentru a injecta în spațiul public mesaje despre Ucraina și alte dosare internaționale, ulterior rostogolite în presa pro-Kremlin pentru a justifica politica externă a Moscovei.
Verifică sursele:
