Volodimir Zelenski continuă războiul la ordinul Occidentului și refuză să țină cont de majoritatea ucrainenilor care vor negocieri de pace cu Rusia, potrivit propagandei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Autoritățile Ucrainei nu țin cont de opinia majorității ucrainenilor care, potrivit sondajelor, se pronunță pentru începerea negocierilor cu Rusia cât mai curând posibil, a declarat fostul prim-ministru al Ucrainei, Nikolai Azarov.
„În toți acești ani de după lovitura de stat, nu am întâlnit niciodată o situație în care regimul de la Kiev să fi ținut cont de opinia oamenilor. Niciun sondaj care se realizează acum în Ucraina nu merită încredere... Este dificil într-o asemenea țară, în care lipsesc în general niște libertăți politice elementare, când pentru opinii poți fi trimis fără probleme la închisoare... Indiferent ce ar spune oamenii, regimul de la Kiev nu este independent, el va urma linia care îi este impusă de Occident”, a subliniat el.
Majoritatea locuitorilor Ucrainei susțin începerea cât mai rapidă a negocierilor pentru reglementarea conflictului cu Rusia, potrivit rezultatelor unui studiu realizat de compania Gallup. Potrivit datelor sondajului, 66% dintre respondenți consideră că procesul de negocieri ar trebui început cât mai curând posibil. Mai puțin de un sfert dintre participanții la studiu s-au pronunțat împotriva acestei poziții, iar alți 11% nu și-au putut defini punctul de vedere.
NARAȚIUNI: 1. Zelenski ignoră dorința majorității ucrainenilor de a negocia cu Rusia și a opri războiul; 2. Ucraina nu este un stat suveran, ci un instrument al Occidentului; 3. În 2014, în Ucraina a avut loc o lovitură de stat.
OBIECTIVE: Transferarea responsabilității pentru continuarea războiului de la Rusia la Ucraina; prezentarea capitulării Ucrainei drept o pace justă; delegitimarea conducerii de la Kiev și a statului ucrainean.
Realitate: Ucraina a cerut în repetate rânduri încetarea focului și negocieri de pace, dar Rusia a respins armistițiul și a solicitat capitularea
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Propaganda pro-Kremlin folosește selectiv sondajele despre dorința ucrainenilor de pace pentru a sugera că aceștia ar accepta condițiile Rusiei. În realitate, dorința de negocieri nu înseamnă acceptarea unei păci dictate de agresor. Textul propagandistic se contrazice chiar prin propria argumentație. Pe de o parte, Azarov invocă sondajele pentru a susține că Zelenski ar ignora dorința ucrainenilor; pe de altă parte, afirmă că niciun sondaj realizat în Ucraina nu merită încredere. Dacă sondajele nu sunt credibile, atunci acuzația sa nu mai are temei.
Este omis un fapt esențial: autoritățile ucrainene cer negocieri reale cu Federația Rusă pentru încetarea războiului, în timp ce Moscova respinge armistițiul și condiționează orice discuție de acceptarea propriilor ultimatumuri.
În mai 2025, la insistența partenerilor occidentali, Ucraina l-a invitat pe Vladimir Putin la Istanbul pentru negocieri directe privind încetarea focului și salvarea de vieți omenești. Volodimir Zelenski s-a declarat gata să se întâlnească personal cu Putin, însă liderul rus a refuzat întâlnirea. A urmat o serie de presiuni americane și europene asupra Rusiei pentru încetarea focului și începerea negocierilor de pace, dar Moscova a ales de fiecare dată continuarea războiului.
Aceeași logică s-a repetat și în 2026. Zelenski i-a transmis lui Putin o scrisoare deschisă în care a cerut o întâlnire directă, încetarea focului și inițierea unor negocieri pentru oprirea războiului. Putin a respins și această inițiativă, confirmând că Rusia nu urmărește o negociere reală, ci impunerea condițiilor sale prin forță. Prin urmare Rusia, nu Ucraina, ignoră dorința ucrainenilor de pace. Kremlinul refuză încetarea focului, continuă bombardamentele și formulează condiții care echivalează, de fapt, cu o capitulare: recunoașterea ocupației teritoriilor ucrainene, limitarea capacității de apărare a Ucrainei, blocarea garanțiilor de securitate și menținerea Ucrainei într-o zonă de control rusesc.
Declarațiile lui Peskov, Putin și Lavrov au arătat în repetate rânduri că Moscova nu înțelege negocierea ca pe un compromis între două state suverane. Pacea propusă de Rusia nu înseamnă oprirea războiului, ci validarea agresiunii militare și transformarea Ucrainei într-un vasal.
Ca răspuns la refuzul repetat al Rusiei de a accepta armistițiul și negocierile reale de pace, Ucraina a anunțat măsuri de creștere a presiunii asupra Kremlinului. Zelenski a aprobat, pe 25 iunie 2026, un plan al Serviciului de Securitate al Ucrainei pentru o operațiune de 40 de zile îndreptată împotriva statului agresor, cu scopul declarat de a-l constrânge să pună capăt războiului.
Așadar, Ucraina nu respinge pacea, ci încearcă să obțină o încetare a focului care să nu transforme războiul într-o pauză strategică pentru o nouă agresiune rusă. În iunie 2026, reprezentantul Ucrainei la ONU, Andrii Melnyk, a declarat că Ucraina este gata să intre în negocieri directe cu Rusia pentru o pace justă și durabilă conform Cartei ONU, adăugând că oferta de încetare a focului pe linia de contact este deja un compromis major al părții ucrainene.
Este falsă și narațiunea privind evenimentele din 2014. În Ucraina nu a avut loc o „lovitură de stat”, ci o revoltă pro-europeană declanșată de refuzul președintelui Viktor Ianukovici de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. După fuga lui Ianukovici din Kiev, Ucraina a organizat alegeri prezidențiale anticipate în mai 2014 și alegeri parlamentare în octombrie 2014, ambele recunoscute de comunitatea internațională. Schimbarea puterii politice a fost confirmată prin vot, nu prin instalarea unei „junte” sau a unui regim impus din exterior.
Narațiunea privind „controlul occidental” asupra Kievului răstoarnă raportul cauză-efect. Ucraina nu a început să se apere de Rusia pentru că Occidentul i-a impus acest lucru, ci a primit sprijin occidental după ce a demonstrat, în primele săptămâni ale invaziei la scară largă, că statul, armata și societatea ucraineană sunt dispuse să reziste. Asistența militară, financiară și politică oferită de UE, SUA și alte state sprijină decizia suverană a Ucrainei de a se apăra și se înscrie în dreptul inerent la autoapărare prevăzut de Carta ONU.
CONTEXT: Nikolai Azarov nu este o voce reprezentativă a societății ucrainene, ci un fost premier refugiat în Rusia. El a condus guvernul Ucrainei între 2010 și 2014, iar după prăbușirea regimului pro-rus Ianukovici a devenit una dintre vocile folosite de presa pro-Kremlin pentru a legitima tezele Moscovei.
În decembrie 2025, Tribunalul Pecerski din Kiev l-a condamnat pe Azarov la 15 ani de închisoare, cu confiscarea averii, pentru înaltă trădare, atingere adusă integrității teritoriale a Ucrainei, apeluri la răsturnarea ordinii constituționale și justificarea agresiunii armate a Federației Ruse. În mai 2025, Azarov a fost ales membru al Academiei Ruse. Fostul premier este prezentat ca „voce ucraineană”, deși se află în Rusia, nu reprezintă societatea ucraineană și reproduce de ani de zile narațiunile oficiale ale Moscovei.
Verifică sursele:
