FAKE NEWS: Maia Sandu forțează aderarea Moldovei la NATO pentru a o implica în conflicte regionale

Maia Sandu și guvernarea sa pregătesc aderarea Republicii Moldova la NATO, pentru a o implica în conflicte externe, și alimentează în același timp conflicte inter-etnice interne prin reținerea procurorului general Alexandr Stoianoglo. Narațiunile, promovate de data aceasta de publicația rusă Komsomoliskaya Pravda, circulă de mai mult timp. Adepții teoriei NATO nu explică însă și cum ar putea adera la Alianță un stat cu un buget militar minuscul, un conflict înghețat și un contingent militar rus pe teritoriul său.

ȘTIRE:   „Anume statutul de neutralitate, recunoscut pe arena internațională ar putea deveni baza unificării Republicii Moldova și a fortificării stabilității interne. Dar, se pare, Maia Sandu a sărit calul în privința acestei chestiuni. Dorința pe care nici nu și-o mai ascunde deja de a adera la NATO (dacă nu ca stat independent, atunci ca parte a României) dezbină tot mai adânc societatea. [...]

 Rusofobia Maiei Sandu nu mai are nevoie de dovezi suplimentare. Doar participarea la „Platforma Crimeii” cât înseamnă, dar și un șir întreg de vizite și negocieri, printre care, însă, nu s-au regăsit și negocierile cu Rusia privind livrarea gazelor în Moldova. Se creează impresia că actuala guvernare de la Chișinău, în persoana președintelui Maia Sandu și a echipei sale, pur și simplu vrea să fie atrasă într-un conflict, confruntare, sau rivalitate regională. Pentru aceasta și are nevoie de aderarea la NATO. [...]

 Nu de ajuns că Moldova se divizează între adepții și adversarii aderării la NATO și la UE, dar actuala guvernare, sub conducerea Maiei Sandu este gata să taie țara în bucăți și pentru alte chestiuni. De aproape un an de când este președinte, Maia Sandu nu s-a întâlnit niciodată cu conducerea regiunilor. Nu a purtat negocieri cu Transnistria, nerecunoscută de Chișinău și nici măcar nu a fost în Găgăuzia. Iar ultimele acțiuni al puterii centrale  privind deschiderea unui dosar penal pe numele procurorului general, Alexandr Stoianoglo și arestarea acestuia, împreună cu soția ar putea să nu se răsfrângă prea bine asupra statalității moldovenești”.

Komsomoliskaya Pravda mai scrie și că Alexandr Stoianoglo este găgăuz, „iar [arestarea sa]  pare a represiune asupra găgăuzilor. Este foarte posibil că nu doar pare, dar așa și este”.

NARAȚIUNI: 1. Maia Sandu și guvernarea de la Chișinău vor să ducă Republica Moldova în NATO și să o antreneze în conflicte armate. 2. Guvernarea pro-europeană de la Chișinău a început represalii împotriva minorităților naționale. 3. Maia Sandu vrea să unească Republica Moldova cu România

CONTEXT/ETOS LOCAL: Republica Moldova este stat neutru, potrivit Constituției adoptate în 1994, la doi ani după izbucnirea unui conflict armat cu regiunea separatistă transnistreană, la care a participat și armata rusă. În 1994 elitele politice considerau că statuarea neutralității va contribui la reglementarea pașnică a conflictului, lucru care nu s-a întâmplat în cei aproape 30 de ani care au urmat. 

NATO a devenit însă o sperietoare pentru o bună parte dintre cetățenii Republicii Moldova. Este o reminiscență din perioada sovietică, alimentată și în prezent de unii politicieni și de presa în limba rusă. 

Narațiunile despre „pericolul” aderării Republicii Moldova la NATO și implicarea acesteia în conflicte militare, în special împotriva Rusiei, s-au întețit după victoria pro-europenei Maia Sandu la alegerile prezidențiale de acum un an, urmate de cea a formațiunii sale la parlamentarele din iulie anul curent.

Și subiectul unei posibili uniri a Republicii Moldova cu România, menționat tangențial în articol, este unul de dezbateri. În Republica Moldova există politicieni, dar și un număr tot mai mare de cetățeni, care o consideră ca parte a spațiului românesc și optează pentru unirea celor două state, dar există și o opoziție puternică împotriva unei astfel de opțiuni. 

OBIECTIV: Să realimenteze fobiile față de NATO și fricile în privință unui conflict militar în care va fi aruncată Republica Moldova. Să întărâte minoritățile naționale împotriva guvernării pro-europene.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Republica Moldova a început colaborarea cu NATO încă din anii 90, în diferite programe, o mare parte non-militare, precum evacuarea pesticidelor din perioada sovietică, care reprezentau un pericol pentru poluarea mediului și otrăvirea solului și apelor.

Toate guvernările de la Chișinău au discutat și au întreținut relații și au continuat programele cu NATO. Chiar și fostul președinte, socialistul Igor Dodon, un apropiat al Moscovei și critic la adresa Occidentului, a avut în timpul mandatului său de președinte mai multe discuții oficiale cu conducerea organizației, care a anunțat în repetate rânduri că respectă statutul de neutralitate al Republicii Moldova.

Nici Maia Sandu și nici guvernarea de la Chișinău nu și-au manifestat vreodată ideea de a începe discuțiile pentru aderarea Republicii Moldova la NATO, care oricum nu ar fi posibilă fără modificarea Constituției. Sandu și formațiunea sa, PAS, nu dispun de majoritate parlamentară constituțională, iar în cazul unui referendum, majoritatea populației s-ar pronunța împotrivă, după cum arată toate sondajele de opinie.

Chiar dacă Republica Moldova și-ar dori să renunțe la neutralitate și să ceară să adere la NATO, e puțin probabil să fie acceptată cu un conflict teritorial nerezolvat, cu prezență militară străină pe teritoriul său  și cu unul din cele mai mici bugete de apărare din lume, de mai puțin de 0,4% din PIB.

Potrivit Constituției Republicii Moldova, decizii precum „caracterul suveran, independent şi unitar al statului”, adică inclusiv o eventuală unire cu România, pot fi luate doar prin referendum. În pofida discuțiilor în anumite cercuri, a marșurilor și altor acțiuni unioniste, subiectul unirii Republicii  Moldova cu România nu a fost pus niciodată oficial în discuție.

Articolul conține și alte falsuri, de exemplu că Maia Sandu nu ar fi vizitat niciodată regiunea autonomă găgăuză. În realitate, ea a fost la Comrat și în perioada în care a deținut funcția de premier, în 2019, și în calitate de președinte, în iulie anul curent.

Soția lui Alexandr Stoianoglo nu a fost arestată, așa cum este menționat în articol. 

În plus, transformarea dosarului procurorului general Stoianoglo într-un dosar etnic este cusută cu ață albă, neavând nicio argumentare logică. Procurorul general este o figură importantă în Republica Moldova și politicienii au încercat constant să îl influențeze sau să îl demită. Curățarea procuraturii și a justiției de persoane incompetente și corupte a fost una dintre prioritățile menționate de PAS pe parcursul mai multor ani. De aceea, demersurile privind demiterea lui Stoianoglo nu au nimic în comun cu naționalitatea sa și fac parte cel mult din lupta politică.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Guvernarea de la Chișinău, la fel ca majoritatea celor precedente, optează pentru o bună colaborare cu NATO, similară cu a altor state europene neutre precum Austria, Finlanda, Suedia, dar nu este pusă în discuție problema aderării Republicii Moldova la Alianță.

CUI SERVESC NARAȚIUNILE: Moscovei, Blocului comuniștilor și socialiștilor.