Legea Vexler va șterge identitatea și istoria românilor, interzicând genii ca Eminescu și Kogălniceanu, afirmă propaganda suveranistă, care reia cu acest prilej discursul anti-semit, negaționist și conspiraționist. În realitate, legea doar combate extremismul de tip nazist și neo-legionar.
ȘTIRE: [...] românii au putut afla de pe rețelele sociale că în Ajunul Nașterii Domnului s-a decretat ștergerea oficială a identății și istoriei lor naționale reale, la fel ca acum 80 de ani, la invadarea și ocuparea României de hoardele bolșevice. Cenzura totală. Anihilarea ființei naționale prin punerea la zia a unor mari clasici ai culturii române, între care „antisemiții” Nicolae Iorga și Mihai Eminescu.
[...] așa-zisa Lege „Vexler” - în fapt Legea dușmanilor României și românilor și a anihilării oricărei forme de opoziție și liberă exprimare - a intrat în vigoare, pe șest, chiar de Ajunul Nașterii Domnului, constituindu-se într-un „cadou” ocult, diabolic, pentru poporul român, la fel ca asasinarea ritualică satanistă a cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu, în urmă cu exact 36 de ani.
Desigur, de toate acestea Istoria va ține cont iar responsabilitatea cade pe umerii tuturor. Așa cum spunea și generalul Ion Antonescu, unul dintre artizanii Marii Unirii, la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1940:
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovați, și vinovați suntem cu toții: unii, pentru că am tăcut; alții, pentru că am greșit, cu toții, pentru că am suportat.”
În 1953, CIA semnala că în România are loc o operațiune masivă de ardere a cărților din librării și biblioteci, între care se numără lucrări ale „celor mai de seamă autori români”, ca Liviu Rebreanu, Octavian Goga și Brătescu-Voinești. De asemenea, între multe alte titluri interzise timp de aproape o jumătate de secol, Operele Politice ale lui Eminescu și poezia Doina. La acestea se adaugă azi până și... colindele!
Comuniștii și naziștii, la fel ca urmașii lor useriști de azi, știau că Adevărul pus pe rug înseamnă Libertate, ceea ce se afla în orice carte a Marilor Români, ca cei pe care Wexler i-a rupt în patru în plenul Parlamentului României cu aprobarea celor 173 de PSD-iști, PNL-iști, USR-iști, UDMR-iști și minoritari care i-au votat „legea”: Eminescu, Alecsandri, Eliade, Goga, Hașdeu, Iorga, Kogălniceanu, Paulescu, Slavici, Xenopol, Vulcănescu, doar câteva dintre geniile României care urmează să fie „eradicate” din spațiul public românesc. [...]
NARAȚIUNI: 1. Legea Vexler șterge identitatea națională a românilor. 2. Legea introduce cenzura și autocenzura.
Legea Vexler nu are legătură cu identitatea națională sau cenzura, scopul său fiind doar combaterea extremismului și a propagandei în favoarea unui regim criminal
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În proiectul de lege adoptat nu este menționat nici măcar o dată cuvântul „identitate”, iar „național/ă” apare o singură dată, asociat cu ura („ura națională”, în Art. 1 - pag. 2). Așadar, textul de lege nu vizează noțiunea de identitate națională a românilor, nici măcar nu o amintește, ci face referire strict la înăsprirea pedepselor pentru infracțiuni legiferate încă de-acum mai bine de 20 de ani. Mai mult, legea urmărește să pedepsească exclusiv promovarea și amplificarea unor fenomene și a unui regim criminal, care a făcut zeci de milioane de victime la nivel mondial, inclusiv victimele războiului declanșat de Germania nazistă a lui Hitler.
Fascismul, nazismul și legionarismul au consolidat și susținut regimuri criminale care au ucis din ură de rasă, credință sau diferențe de cultură și ideologie și, în prezent, cunosc niveluri alarmant de ridicate în mai multe state din UE, inclusiv Germania, în SUA, dar și în Rusia.
În ceea ce privește așa-zisa „cenzură”, legea exceptează de la pedepse actele artistice, culturale, de dezbatere sau științifice, deci nu poate fi vorba de cenzură în sensul înțeles într-un regim autoritar.
Legea Vexler nici măcar nu este prima care sancționează propaganda legionară și antisemită, ci doar mărește pedepsele pentru astfel de infracțiuni care sunt interzise încă din 2002, Legea Vexler modifică OUG 31/2002 și Legea 157/2018 care interziceau deja propaganda xenofobă, doar că autoritățile au aplicat legile respective foarte rar și doar în cazuri izolate, în timp ce judecătorii au clasat spețele în cele mai multe dintre situații.
În pofida legislației existente, ani de zile statul român a ignorat și/sau a tratat cu îngăduință manifestările anti-semite
CONTEXT: Singura condamnare cunoscută pentru antisemitism în ultimii 20 de ani (cu excepția ultimilor doi ani de când autoritățile au început să aplice legea, după ce pro-rusul cu discurs neolegionar Călin Georgescu a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2025) este cea a fostului colonel SRI Vasile Zărnescu.
Zărnescu, care susține public că Holocaustul nu a existat, că nu au fost găsite camere de gazare la Auschwitz și că acestea au fost construite după război (de altfel acestea nu sunt singurele falsuri toxice pe care fostul colonel le promovează; de pildă el neagă și dreptul la existență al Ucrainei), a fost condamnat de Tribunalul București, în 2021, la 13 luni închisoare cu amânarea pedepsei pentru negarea Holocaustului. În 2022, însă, Curtea de Apel a redus sentința la avertisment. Este cel mai „răsunător” dosar de combatere a propagandei antisemite în ultimii două decenii, în România.
Ulterior condamnării, Zărnescu a recidivat cu o înregistrare de 30 de minute în care vorbește despre lagărul Birkenau „care era un lagăr-spital, care vindeca oamenii”, și doar „jidanii” l-au numit lagăr al morții, despre cum nu există urme de gazare pe pereții lagărelor, dar și despre cum evreii nu aduc nici o dovadă că Hitler sau guvernul nazist ar fi dat ordine ca ”jidanii să fie omorâți doar pentru că sunt jidani”. Înregistrarea a fost rostogolită masiv pe rețelele de socializare, unul dintre vectorii de propagare fiind contul X (în prezent inactivat) AURMania2.
În realitate, peste 6 milioane de evrei au fost exterminați în regimul nazist al lui Adolf Hitler, iar România se află printre țările care au comis Holocaust, în timpul regimului dictatorului militar mareșal Ion Antonescu. Cifrele oficiale arată că statul român a ucis între 280.000 și 380.000 de evrei doar pentru că erau evrei, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Nici propaganda legionară și cultul criminalilor de război nu au fost pedepsite corespunzător din 2002 în prezent, ba chiar au fost tolerate. Un exemplu în acest sens sunt pelerinajele din 30 noiembrie de la Tâncăbești, locul-simbol al asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mișcării criminale legionare, care a ucis cu sânge rece de la evrei și personalități politice și culturale până la premieri în funcție.
Alte exemple de ignorare a legilor în vigoare de două decenii sunt străzile, piețele, instituțiile de învățământ și alte edificii publice care poartă numele unor criminali de război condamnați pentru crime de război la finalul anilor ‘40, dar pentru care instanțele de după Revoluție, deci din democrație, au menținut condamnările pentru crime de război: Ion Antonescu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și alții.
Legea interzicea și până acum ca spațiile și instituțiile publice să poarte numele unor criminali de război, însă autoritățile nu au luat măsuri în acest sens, ba dimpotrivă, în tot acest timp au denumit străzi din cartiere noi sau alte spații după numele lor.
Am semnalat în nenumărate rânduri necesitatea schimbării numelor edificiilor publice care poartă numele unor criminali de război, însă în doar foarte puține cazuri articolele publicate au avut efect: În Constanța, Costinești și Sectorul 4 din București. În Sectorul 1, 2 și Cluj-Napoca spre exemplu, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr continuă să aibă bust sau să dea nume de stradă, sub pretextul eronat la cel din urmă că a fost condamnat pentru o poezie.
Așadar, legile existau, dar nu au fost aplicate, iar prin Legea Vexler acestea sunt doar înăsprite pentru anumite prevederi, iar alte prevederi noi extind aria de pedepsire a propagandei extremiste.
