Statele Unite s-ar afla în spatele fenomenului terorismului islamic încă din anii '80 și vor să îl revigoreze acum, potrivit unei narațiuni false promovate de Evenimentul Zilei. Publicația reia, în mare măsură teorii ale conspirației mai vechi, care sunt combinate cu speculații privind presupuse semnificații ascunse ale unor evenimente recente.
Știre: „Alegerea lui Joe Biden în funcția de președinte al Statelor Unite înseamnă nu numai întoarcerea la putere a arhitecților "Primăverii Arabe", ci și a celor care au încercat de 11 ori în ultimele decenii să se folosească de terorismul islamic pentru a promova interesele americane.
[…]Noua strategie americană în Siria pare să se bazeze, printre alții, pe Muhammad al-Julani, fost comandant al Statul Islamic în Irak. Jihadistul a fost inclus în 2013, când era deja arestat de americani, pe lista neagră a terorismului internațional chiar de Departamentul de Stat al SUA. Cu toate astea, Muhammad al-Julani a fost eliberat.”
[…]În operațiunea de spălare a imaginii teroriștilor e implicat și sistemul public de radiodifuziune. Gazda programului „Frontline”, Martin Smith, a călătorit în zona Idlib pentru a-i lua un lung interviu liderului jihadist pe capul căruia există încî o recompensă de 10 milioane de dolari .
[…] Încercarea Washingtonului de a se folosi de islamiști datează din epoca invaziei sovietice în Afganistan (1979-89). CIA a creat, înarmat și instruit așa-numiții „mujahideen” pentru a-i trimite la luptă împotriva Moscovei.
Mulți dintre acești așa-ziși luptători pentru libertate veneau din Arabia Saudită, Iordania, Egipt, Tunisia, Maroc, Algeria. Ei sunt cei care la sfârșitul războiului din Afghanistan au fondat Al-Qaeda. Cei care s-au întors în țările de origine au declanșat jihadul intern (Gamaa al-Islamiyya în Egipt, GSPC în Tunisia și GIA în Algeria) declanșând o serie de atacuri sângeroase.
Washingtonul a încercat să-i folosească din nou trimițându-i în Bosnia în timpul conflictului cu sârbii (1991-95). Tot americanii i-au îndreptat și spre Cecenia, unde jihadiștii au comis crime inimaginabile, scrie ziarul italian Il Giornale.”
NARAȚIUNI: 1. Statele Unite vor revigora terorismul islamic pentru a ataca interesele Rusiei. 2. Statele Unite au format grupările jihadiste pentru a-și atinge obiectivele încă din timpul războiului sovietic din Afghanistan.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Încă din perioada Războiului Rece sunt în circulație narațiuni cu privire la imperialismul Statelor Unite și eforturile acestora de a-și aduce sub control o parte cât mai mare din lume, folosindu-se fie de serviciile secrete – CIA – fie atacând direct, cu armata. Aceste narațiuni (unele bazate pe sprijinul real al Washingtonului pentru guverne sau forțe de opoziție prietene și chiar pe intervenționismul american în unele state) stau și la baza unor teorii ale conspirației cu privire la tot felul de obiective pe care le-ar avea americanii, forțele care stau în spatele lor, sau influența și forța lor reală – iar în acest ultim caz, CIA-ul capătă uneori o forță de-a dreptul mitică, fiindu-i atribuită o forță semnificativă de a se infiltra și de a controla evenimente și politicieni, dar și de a manipula sau distorsiona faptele. Tipul acesta de narațiuni a fost folosit și după Războiul Rece, iar o categorie specifică este cea a presupuselor legături dintre SUA/CIA și extremismul musulman, care merg de la afirmații privind fondarea Al Qaida (și, mai târziu, a Statului Islamic) cu sprijinul americanilor la teoriile conspirației care spun că o cabală de la Washington ar fi fost chiar și în spatele atentatelor de la 11 septembrie 2001. Teoriile sunt bazate pe faptul că, într-o anumită etapă, exponenți ai jihadului global sau organizații care ulterior au avut legături cu acesta au fost implicate în eforturile anti-sovietice din Afghanistan, iar cum Statele Unite au sprijinit aceste eforturi, au existat anumite contacte. Nu există vreo dovadă că grupările jihadiste ar fi fost paravane ale CIA-ului sau altor organizații americane, ori că jihadul global a fost declanșat din ordinul americanilor.
Astfel de teorii sunt specifice Orientului Mijlociu, unde suspiciunile față de americani sunt alimentate de parteneriatul Statelor Unite cu Israelul și cu unele regimuri arabe autoritare, dar și de prezența militară americană în regiune și de războiul purtat cu grupări extremiste, care recurg și la o campanie propagandistică. Narațiunile americane au fost promovate de-a lungul timpului – și sunt și în continuare – de regimuri ostile Statelor Unite, cum este cel iranian.
În afara Orientului, astfel de teorii au fost revigorate de Rusia, iar în țări ca România au prins acolo unde substratul anti-american creat de anii de propagandă din perioada comunistă (perpetuată de unele personaje publice și publicații și după Revoluție) era suficient de puternic.
Unul dintre argumentele folosite frecvent în ultima perioadă pentru a proba o presupusă legătură între terorismul musulman și Statele Unite este o scădere a numărului de atacuri teroriste împotriva unor ținte occidentale în ultimii ani și, mai ales, în perioada pandemiei. Această teorie ignoră, însă, trei aspecte esențiale: 1) pandemia a limitat libertatea de mișcare peste tot în lume, atât în Occident cât și în Orient. 2) grupările jihadiste puternice ca Al Qaida și Statul Islamic au suferit pierderi importante în urma războaielor din ultimii ani din Orient. 3) astfel de grupări sunt supuse unei presiuni internaționale de zeci de ani, iar diversele state caută constant să își îmbunătățească securitatea, astfel încât măsurile anti-tero nu au cum, într-o perioadă atât de îndelungată să dea și rezultate. Faptul că fenomenul jihadist rămâne unul de actualitate este demonstrat de faptul că atacurile jihadiștilor continuă, chiar dacă cu o intensitate și o frecvență mai redusă, în zonele tradiționale și se extind în regiuni, în special Africa, aflate până de curând în plan secund.
OBIECTIV: Subminarea imaginii Statelor Unite, principala putere a parteneriatului euro-atlantic.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Sovieticii au intervenit în Afghanistan pentru a impune un guvern loial într-un moment în care țara era deja marcată de un conflict civil și de revolta a numeroase grupări care se declarau islamiste (dar e un islamism fundamental diferit de cel al grupărilor jihadiste de mai târziu), ai căror luptători, pentru că participau la un război care din punctul lor de vedere avea o tentă religioasă, erau denumiți „mujahedini”, „cei care luptă în jihad”. În contextul Războiului Rece, Statele Unite au sprijinit insurgenții afghani și au sprijinit, de asemenea, o mobilizare la nivelul lumii musulmane în sprijinul acestora; războiul a fost vândut ca jihad în lumea musulmană întrucât jihadul reprezintă o obligație religioasă, iar un bun credincios trebuie să îl sprijine ori luptând el însuși, ori oferindu-le suport luptătorilor (de pildă cu bani). Statele Unite au pus la dispoziție fonduri (dublate de saudiți) și armament, însă banii au fost în general direcționați de serviciile pakistaneze de informații. Acestea au avut, într-adevăr, o preferință pentru grupări islamiste mai radicale, ca aceea a lui Gulbudin Hekmatyar – a cărui grupare este însă distinctă de Al Qaida sau de cea a talibanilor. SUA nu a avut însă un control direct asupra celor care au luptat în războiul din Afghanistan. Unele elemente mai radicale au participat, într-adevăr, la atacuri jihadiste după război (de pildă în Egipt) dar vizau interesele unor aliați ai Statelor Unite, așa că speculația că în spatele lor s-ar fi aflat Washingtonul e absurdă.
Al Qaida nici nu exista în timpul războiului sovietic din Afghanistan. Exista o organizație numita Maktab al-Khidamat, condusă de ideologul palestinian al jihadului global Abdullah Azzam și finanțată parțial de Osama bin-Laden, care opera ca un fel de ONG (îi era permis să aibă birouri pentru a colecta donații și în Statele Unite) care direcționa fonduri pentru efortul de război, încerca să îl susțină logistic și a facilitat și transferul unui număr limitat de luptători arabi. Contribuția Maktab al-Khidamat la efortul general al războiului a fost, însă, una minoră și a reprezentat un efort privat, nu unul guvernamental. După Afghnistan, Azzam a fost asasinat pentru că era considerat prea moderat, iar Maktab al-Khidamat s-a transformat în Al Qaida, conducerea fiind preluată integral de Osama bin-Laden. Luptători islamiști, inclusiv din Al Qaida, au fost prezenți și în războiul din Bosnia, alături de forțele musulmane, dar din nou, această implicare ține de ideologia din spatele jihadului: oriunde se află unii musulmani în pericol/conflict, datoria comunității este să intervină; așa se explică, de altfel, și prezența unor luptători străini în Cecenia. La câțiva ani după războiul din Afghanistan Al Qaida a declarat război Occidentului și Statelor Unite pentru perceputa lor agresiune asupra musulmanilor, inclusiv prin prezența pe teritoriul musulman al Arabiei Saudite, unde militarii americani fuseseră aduși cu prilejul Războiului din Golf. Al Qaida și diferite francize ale acesteia, precum și grupări desprinse din ea, ca Statul Islamic, au lansat constant atacuri împotriva intereselor SUA sau ale aliaților acestora în ultimii 25 de ani, ceea ce, din nou, contrazice teoria conspirației privind subordonarea față de Washington.
Rusia (sau URSS înaintea sa) a intrat în conflict cu elemente islamiste în urma agresiunilor sale – în Afghanistan, în anii '80, în Cecenia, în anii '90 și, mai recent, în Siria – iar cel de-al doilea dintre aceste războaie, cel din Cecenia, a expus Rusia și la atacuri teroriste ale unor grupări radicale, însă acestea nu au luat naștere pe fondul unor divergențe cu Statele Unite și nu a fost probată vreodată vreo legătură cu americanii.
PBS nu este o platformă de comunicare a guvernului american, iar Frontline, emisiunea care a realizat interviul cu Muhammad al-Julani, are o veche tradiție de realizare documentare (câteva sute în ultimele patru decenii) și numeroase premii. Acuzarea jurnaliștilor că nu discută „cu cine trebuie” ține de arsenalul regimurilor totalitare, atunci când nu este vorba de invidie profesională. Și alte personaje căutate de Statele Unite (inclusiv Osama bin Laden), au fost intervievate de-a lungul timpului de presă, însă asta nu înseamnă că exista vreo legătură cu politica Washingtonului. De altfel, confuzia cu privire la rolul presei sau statutul PBS nu este singura care apare în articolul din Evenimentul Zilei; publicația dă greutate afirmației unui fost oficial al administrației Trump, care nu doar că nu este reprezentativ în actualul context, când politica americană este decisă de administrația Biden, dar e și cunoscut pentru afirmații controversate făcute anterior. În plus, James Jeffrey a spus doar că, în contextul actual, organizația lui Julani ar putea reprezenta răul cel mai mic și un „instrument util” (asset) – ceea ce e departe de însemna că jihadistul este „omul americanilor”.
Verifică sursele:
