Donează
Fotografiile care au curs pe agențiile de presă după cutremurul din zona turco-siriană arată ca și cum ar fi fost făcute de un Gaudí deopotrivă malefic și neglijent: podele ondulate, pereți aplecați, fațade lipsă, expunând interiorul așa cum l-a surprins seismul. Poate doar fotografiile Dresdei, după bombardamentul din 1945, sunt mai sugestive când e să ilustrezi un dezastru urban. Și nu e decât începutul. Sunt multe zone izolate puse la pământ și unde fotografii nu au ajuns – și nici echipele de salvare.
Până la momentul la care scriu (8 februarie, 13.00 PM), cutremurul de luni din primele ore ale zilei numără peste două mii cinci sute de victime în Siria și de cel puțin trei ori mai multe în Turcia. Din nefasta experiență de până acum a cutremurelor din zonă, numărul total al victimelor este posibil să ajungă la 20.000, după cum estima Organizația Mondială a Sănătății. Cutremurul a avut loc într-o regiune cunoscută pentru gradul mare de risc seismic. În primă fază, mișcarea telurică a înregistrat 7,8 grade pe scara Richter, fiind ulterior însoțită de mai multe replici, dintre care una tot de peste 7 grade. Zona afectată este la granița dintre Turcia și Siria, scenă a unui conflict violent care durează de mai mulți ani - și care agravează magnitudinea catastrofei naturale.
Cutremurele din Asia Mică, mai mortale decât cele din alte zone seismice
Cutremure de intensitate similară au loc și în alte zone ale globului, dar nu produc atâtea victime. De pildă, în Japonia, un cutremur de peste 7 grade a avut loc în zona Fukushima pe 16 martie 2022. Au murit patru persoane. Cu fix un an mai devreme, pe insula Honshu, un alt cutremur de peste 7 grade pe scara Richter nu a făcut nicio victimă, în vreme ce în februarie 2021, tot în regiunea Fukushima, un cutremur similar a dus la un singur deces. O altă zonă seismică celebră este California. Aici, în 1992 a fost înregistrat un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat de o serie de replici de peste 6 grade. Deși pagubele materiale au fost considerabile, nu a murit niciun om. Pe de altă parte, cutremurul din august 1999 din apropierea orașului turc Izmit, situat între Marea Marmara și Marea Neagră, cu o magnitudine de 7,6 grade pe scara Richter, a făcut peste 17.000 de victime. Sigur, contează și adâncimea seismului, dar chiar și dacă cele din zona Anatoliei ar fi mai de suprafață – ceea ce nu e mereu cazul – discrepanța efectelor produse este considerabilă. Ce anume determină ca seismele din Asia Mică să fie atât de mortale?
Dacă ne referim la cel mai recent cutremur, două aspecte au tras imediat atenția. Primul este, desigur, magnitudinea lui. În ultimii zece ani, numai două cutremure de această forță (sau mai mare) au fost înregistrate global. Ar fi apoi și ora la care el s-a produs, și anume în primele ore ale dimineții, când lumea se afla în case și dormea. Dacă s-ar fi petrecut ziua, când oamenii sunt activi și circulă, probabil că rata mortalității ar fi scăzut simțitor.
Însă în cazul particular al cutremurului din 6 februarie a mai intervenit un factor: războiul din Siria. Într-unul din orașele cele mai afectate de seism, Idlib, ultimul fief al rebelilor aflați în conflict cu guvernul de la Damasc, au murit sute de persoane. Idlib este o placă turnantă pentru milioane de refugiați din calea războiului civil sirian, oameni care trăiesc în locuințe improvizate în condiții oricum precare. Un alt oraș din zonă, Alep, al doilea ca mărime din Siria, este controlat de guvern, dar a înregistrat un număr aproximativ egal de victime ca și Idlib. Asta pentru că situația rezidențială în Alep era grav dezechilibrată de război, cu pene repetate de combustibil și curent care fac locuirea dificilă, ca să nu mai vorbim de șubrezirea locuințelor de bombardamente în timpul îndelungatei bătălii pentru oraș.
O altă regiune afectată, din nord-estul Siriei, este controlată de kurzi, dar aici apare o altă problemă: ajutoarele trebuie să treacă de autoritățile turcești, care însă îi consideră pe kurzi teroriști. Singurele rute pentru ajutorarea umanitară a acestora ar fi posibile doar prin Siria și Kurdistanul irakian.
Turcia nu pare să fi învățat prea multe din propriile tragedii
Cele mai afectate regiuni ale cutremurului din 6 februarie sunt situate în Turcia, în estul Anatoliei. Seismologii au făcut harta seismului, o serie de orașe turcești punctând acum marginile epicentrului. Pe rețelele de socializare a apărut imaginea castelului roman de la Gaziantep înainte de cutremur și apoi cea de după; în prima se distingeau zidurile înalte de câțiva metri, în cea de-a doua din acestea se mai vedeau doar mormanele de dărâmături. La Urfa, oraș din apropierea graniței cu Siria, un bloc de patru etaje rămas în picioare, aparent neafectat, s-a prăbușit la câteva ore după cutremur, prinzând noi victime între zidurile sale. În general, imaginile cu blocurile de locuințe readuse la starea de prefabricate aruncate dezordonat de forța seismului au făcut ocolul presei turcești și internaționale. Pentru Turcia, scuza războiului nu funcționează ca pentru Siria, și cu toate acestea multe clădiri turcești aflate în zona de risc s-au prăbușit. Mai mult, turcii știu deja, ca și sirienii, că hazardul i-a așezat pe placa tectonică a Asiei Mici, pe care placa tectonică a Peninsulei Arabe o împinge înspre vest. Turcia și Siria formează prin urmare o zonă seismică prin definiție, fapt care s-a văzut deja, și nu de ieri, de azi, ci de sute de ani, de pildă de la cutremurul din 1138, care a pus Alepul la pământ, până la cutremurul de la Izmit din 1999, care a făcut mii de victime.
După cutremurul de la Marea Marmara, autoritățile de la Ankara au luat o serie de măsuri privind disciplina în construcții - mai exact, din 2002, după ce puterea a fost preluată de Partidul Justiției și Dezvoltării al lui Recep Tayyip Erdoğan. Atunci s-a făcut o primă breșă în sistemul corupt și lipsit de norme al construcțiilor din Turcia, adoptându-se legi mai ferme și prevederi privind pedepsirea celor ce nu le respectă. În paralel, guvernul a demarat și o acțiune de consolidare a clădirilor cu risc seismic; în total, aproximativ trei milioane de locuințe au fost recondiționate prin acest program.
Istoria turcă în acest domeniu prezintă multe similitudini cu cea românească de după 1990, cu diferența esențială că România a fost scutită în această perioadă de testul seismelor de magnitudinea celor din Turcia. Dar ceea ce administrația Erdoğan a făcut cu o mână, a dărâmat cu cealaltă. În preajma alegerilor din 2018, guvernul a acordat o amnistie a construcțiilor ridicate fără autorizație. S-au autodenunțat atunci, și au intrat în legalitate, nouă milioane de proprietari de case. Câte din ele sunt acum puse la pământ de cutremurul din 6 februarie e greu de spus. Dar fără îndoială că și ele contribuie la bilanțul negru care continuă să crească zilele acestea.
Răspunsul autorităților la cutremur poate decide viitorul politic al lui Erdoğan
Președintele Recep Tayyip Erdoğan a vizitat sudul Turciei puternic afectat de seism și a dat asigurări că, după o serie de sincope, acum „statul își face datoria” în ce privește intervenția de după catastrofă. Au existat critici la adresa reacției guvernului, care nu ar fi acționat suficient de rapid pentru ajutorarea familiilor victimelor.
Nemulțumirea oamenilor se adaugă la cea legată de situația economică a Turciei, care a ajuns la o inflație galopantă, de 80% într-un an. Însă observatorii remarcă o diferență între cutremurele majore din 1999 și din 2023. Primul a avut loc în nord, în zona dezvoltată a Turciei, atât industrial, cât și turistic. Al doilea, dimpotrivă, s-a petrecut în cea mai săracă regiune a Turciei, în sud-est, unde efectele crizei economice nu se resimt la fel ca în nord.
Diferența ar putea juca un rol important în alegerile generale din Turcia, programate în luna mai. O mobilizare a statului pentru ajutorarea sinistraților i-ar putea consolida imaginea președintelui Erdoğan de lider național. De succesul acestei intervenții ar putea depinde harta electorală a scrutinului care se apropie.
