Donează
Mulţi sârbi încă mai nutresc simpatii pentru Rusia. La urma urmei, Rusia este totuşi o superputere care a sprijinit de la bun început revendicările Serbiei în privinţa Kosovo, iar liderii sârbi manipulează de multe ori informaţiile din presă pentru a crea o imagine negativă a UE. Chiar și-așa, mulţi sârbi vor ca ţara lor să se alăture UE, iar asta este și dorința conducătorilor ţării şi principalelor partide politice.
Guvernul dă tonul presei
În articol precedent pentru Veridica, vorbeam despre apariţia unei naraţiuni pro-ruse în presa din Serbia şi despre modul în care sunt abordate relaţiile sârbo-ruse. Ori de câte ori se scrie despre Rusia, de fiecare dată este menţionată şi Uniunea Europeană, precum şi întreaga naraţiune vehiculată în presa din Serbia despre relaţia dintre Belgrad şi Occident.
Un subiect de interes este aportul jurnaliştilor şi publiciştilor din Serbia la elaborarea unei naraţiuni pro-Rusia şi anti-Occident în presa cotidiană din Serbia. Poate fi vorba de un efort individual? Sau preşedintele Aleksandar Vučić este cel care trage sforile din culise? Pentru a putea înţelege mai bine modul în care sunt create anumite naraţiuni, am abordat acest subiect împreună cu redactori şi jurnalişti care lucrează pentru diferite cotidiene şi publicaţii online, precum şi cu foşti corespondenţi la Bruxelles şi Moscova.
Când vine vorba de investiţii străine în mass-media din Serbia, răspunsul predominant formulat de persoanele pe care le-am intervievat a fost că banii provin din fonduri europene. Potrivit unui fost corespondent la Moscova, în trecut s-a investit mult mai mult în presa din Serbia, mulţi dintre jurnaliştii cu care am discutat spunând că mulţi colegi de breaslă n-ar mai fi avut astăzi un loc de muncă dacă n-ar fi venit fonduri din afară.
Redactorul unui ziar de scandal apropiat partidului de la guvernare, în birourile căruia atârnă tablouri cu preşedintele Vladimir Putin pe pereţi, este de părere că Occidentul deţine monopolul aupra presei sârbe prin intermediul misiunilor sale diplomatice. Afirmația e în ton cu narațiunea vehiculată de ziarul unde lucrează, potrivit căreia Occidentul impune cu uşurinţă reglementări în presa din Serbia, ceea ce este fals.
Cu toate acestea, o jurnalistă TV şi realizatoare de emisiuni de dezbatere politică este de părere că presa sârbă este influențată tocmai de la vârful guvernului, folosindu-se atât presiuni de ordin financiar, cât şi presiuni directe. Ea crede că Rusia nu ar putea aduce in dezbatere publică un subject anume, chiar dacă ar plăti pentru publicarea acestuia, atâta timp cât subiectul contravine viziunii guvernului. Asta dovedeşte, spune jurnalista în cauză, absenţa influenţei externe, fie că e vorba de Rusia sau de Occident.
Presa are o atitudine foarte diferită faţă de UE, spre deosebire de tonul binevoitor, pozitiv şi cu iz de senzaţional folosit la adresa Rusiei. UE aproape că nu este niciodată menţionată în presa scrisă din Serbia într-un context pozitiv. În articolele unde este subiect de analiză, UE pare că șantajează Serbia și o pune în postura de a alege “între Uniunea Europeană sau Rusia”. Totodată, UE este înfăţişată şi ca o sursă de disensiuni în Estul Europei, acolo unde nu s-a împotrivit aşa-numitului proiect “Albania Mare”.
Jurnaliştii cu care am stat de vorbă spun că reportajele despre UE sunt mereu prezentate prin prisma integrării europene şi negocierilor pentru aderare, în timp ce jurnalista realizatoare de rubrici politice spune că atitudinea presei vizavi de UE e condiţionată de relaţiile bune sau rele pe care le are cu Serbia la momentul respectiv. Ea mai crede că în Serbia există și o neînțelegere a mecanismelor europene, astfel încât orice orice subiect referitor la UE se rezumă în ultimă instanţă la capitolele de negociere.
Astfel, redactorul unui portal de ştiri pro-Rusia spune că presa sârbă are atitudini mixte vizavi de UE, o parte a presei având mereu cuvinte de laudă la adresa Uniunii, în timp ce cealaltă parte considerând că toate acţiunile sale sunt rele. Redactorul unui alt cotidian crede că atitudinea presei în privinţa UE este corelată cu atitudinea autorităţilor. Atunci când se discută despre deschiderea capitolelor de negociere, UE are parte de o mediatizare pozitivă, dar de îndată ce sunt aduse aduce în discuţie normalizarea relaţiilor cu Kosovo sau aniversarea bombardamentelor NATO din Yugoslavia, atunci presa va avea o abordare negativă, din ordinul preşedintelui Vučić.
Kosovo: chestiunea fără prea multă importanță care fundamentează mediatizarea negativă
Unul din principalele motive care explică atitudinea presei cotidiene la adresa Rusiei şi UE poate fi interpretat din punctul de vedere al sprijinului pe care Rusia îl acordă Serbiei în dosarul Kosovo. Pe lângă faptul că poate influenţa opinia publică, redactorul de coditian amintit spune că o astfel de atitudine a Rusiei a contribuit şi la înrădăcinarea simpatiilor rusofile în rândul publiciştilor din presa locală. Deşi actualul guvern susţine în mod public aderarea Serbiei la Uniunea Europeană, ai impresia că Serbia este de fapt mult mai apropiată de Rusia, iar aceasta este chiar strategia guvernului care, beneficiind de sprijinul electoratului, se axează pe politici favorabile Rusiei pentru a căpăta mai multă vizibilitate în presă.
Pe de altă parte, niciun partid pro-rus sau vreunul al cărui program de guvernare a neglijat aderarea la UE nu a câştigat vreodată alegerile în Serbia, iar asta dă un semnal destul de puternic cu privire la realizările reale ale Rusiei în materie de politici şi strategie în Serbia. Mai mult decât atât, UE exercită o atracţie mai puternică decât Rusia: deşi mulţi sârbi văd în Rusia un prieten apropiat şi un protector, când vine vorba de o viaţă și o educație mai bune, atunci oamenii aleg Occidentul.
Studii de cercetare realizate de Ministerul Integrării Europene arată că susţinerea în rândul populaţiei pentru aderarea Serbiei la UE a crescut constant timp de 2 ani şi jumătate, reprezentând la ora actuală 55% din părerile exprimate în sondaj, cel mai înalt nivel semnalat în ultimii 8 ani.
25% din populaţia Serbiei se opune aderării Serbiei la blocul comunitar, dar, foarte interesant, doar 1% dintre aceştia îşi motivează opţiunea indicând pierderea Kosovo, iar 2% spun că “UE se destramă”.
*Dacă mâine ar fi organizat un referendum și ar trebui să-ți exprimi opţiunea de susţinere a candidaturii Serbiei pentru aderarea la UE, cum ai vota?
Aş vota da
Aş vota nu
NU aş vota
Nu este cazul
În ceea ce priveşte atitudinea vizavi de UE, statisticile din Serbia seamănă izbitor de mult cu cele din ţările membre. 42% din sârbi au o impresie bună sau foarte bună despre UE, în comparaţie cu 43% din europeni. Este şi cel mai ridicat nivel al popularităţii UE în rândul cetăţenilor Serbiei din ultimii 10 ani. Opinia publică în Serbia nu percepe UE separat de oamenii care trăiesc în Uniune, fără a ține cont de calitatea vieții mult inferioară.
xistă o disonanță evidentă în atitudinea cetățenilor pe care mass-media cu siguranță va continua să o exploateze, fie din motive comerciale sau politice, în timp ce guvernul va continua abuzurile în rândul populației doar pentru a rămâne la putere și pentru a dezorienta și mai mult opinia publică.
UE ar trebui să-și asume rolul de unică perspectivă pentru Serbia și Balcanii de Vest
Procesele de integrare europeană au început în Balcanii de Vest cu foarte mult timp în urmă, iar de atunci Europa însăși s-a schimbat radical. Acum regiunea pare să nu se mai afle în aceeași situație de la începutul anilor 2000, când s-au lansat perspectivele de aderare la UE pentru întreaga regiune (acestea fiind spuse, trebuie menționat că unele reforme cerute de UE au fost realizate, majoritatea țărilor din regiune au primit statutul oficial de țară candidat și au început negocierile; Croația chiar a încheiat procesul de aderare și s-a alăturat spațiului comunitar). Oboseala acumulată de ambele părți este rezultatul politicilor locale șovăielnice și iresponsabile, cochetării cu naționalismul, conflictelor înghețate din anii ’90, precum și a refuzului de a rezolva problemele trecutului, ceea ce a încetinit atât procesul de integrare europeană, cât și reformele din aceste state.
Balcanii de Vest este o regiune care aparține Europei din toate punctele de vedere – geografic, economic și cultural, iar singura perspectivă a acestei regiuni este cea europeană.
În prezent, UE nu pare să arate prea mult interes strategic pentru Balcanii de Vest, iar același lucru se poate spune și despre statele membre. În caz contrar, nu am mai fi asistat la toate aceste amânări. Totuși, asta nu înseamnă că am fost abandonați, sau că ar trebui să renunțăm la valorile și reformele europene care ar putea asigura un trai mai bun pe viitor pentru cetățenii acestei regiuni. Una din concepțiile greșite care ne-au adus în situația actuală este că fiecare guvern a abordat procesul de reformă ca pe o cerință pentru apartenența la UE, nu ca pe o modalitate de a îmbunătăți nivelul de trai și de a aduce bunăstare în țările din această regiune.
Există multe voci îm spațiul public local care spun că vom fi lăsați de izbeliște dacă Europa renunță la această regiune, iar regimurile autoritare vor căpăta mai multă putere. Realitatea este că aparținem continentului european și că suntem legați de Europa atât economic, cât și uman, în așa fel încât posibilitatea de a fi abandonați sau izolați de Europa este nulă. Pe de altă parte, interesul scăzut al Europei pentru regiunea noastră nu are neapărat de-a face cu consolidarea suplimentară a tendințelor autoritariste, chiar dacă stadiul actual al democrației și statului de drept s-a deteriorat de la an la an, iar Bruxellesul a tolerat, rând pe rând, lideri și regimuri cu tendințe autoritariste.
Mai există și un pericol evident ca angajamentul redus al țărilor UE și al Uniunii înseși să deschidă noi posibilități de asumare a unei poziții mai puternice pentru actori precum Turcia, Rusia sau China. Vestea că negocierile de aderare cu Macedonia de Nord și Albania nu vor fi deschise a dat un semnal pozitiv acestor actori pentru a-și întări prezența în regiune, iar președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a punctat deja că acest lucru confirmă politica sa de consolidare a cooperării cu Rusia și China.
În acest context, Europa ar trebui să conștientizeze consecințele pe care deciziile sale le pot avea asupra Balcanilor de Vest, care nu este o vecinătate europeană, ci o parte din Europa. În ce măsură vor afecta aceste decizii nu doar Balcanii de Vest, ci Uniunea Europeană însăși și credibilitatea sa în regiune și la nivel global?
Citește și: Deși Serbia s-a angajat pe traseul european, Vucic creează la Belgrad o narațiune pro-rusă
