NARAȚIUNE: Politica fostului președinte pro-moscovit, Igor Dodon, în privința problemei transnistrene a fost corectă, fiind la un pas de a duce la reglementarea conflictului. Maia Sandu poate provoca escaladarea conflictului.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Diferendul transnistrean, izbucnit cu trei decenii în urmă, rămâne unul din principalele subiecte de pe agenda moldo-rusă, în contextul în care Moscova și-a exprimat deschis interesul față de regiune, făcând trimitere la cei aproximativ două sute de mii de persoane care dețin și cetățenia rusă.
Diferendul transnistrean a degenerat în 1992 într-un conflict armat de câteva luni, încheiat cu un acord de pace între Republica Moldova și Federația Rusă. Un contingent militar rus și un depozit de muniție din perioada sovietică rămân în continuare pe teritoriul regiunii, în pofida angajamentelor Rusiei de la sfârșitul anilor 90 de a le retrage.
Mai multe planuri de reglementare a conflictului și formate de negocieri au eșuat, iar negocierile în așa-numitul format 5+2 (din care fac parte Chișinăul, Tiraspolul, Rusia, Ucraina, OSCE, și UE și SUA în calitate de observatori) trenează. Din 2005, când au fost lansate, discuțiile s-au purtat cu mari întreruperi, iar părțile nu au ajuns la cel mai sensibil subiect de pe agendă - reglementarea politică a conflictului. În general, pe agenda discuțiilor figurează subiecte precum accesul liber al mărfurilor și al cetățenilor, recunoașterea diplomelor de studii, conectarea telefonică.
Tiraspolul insistă pe recunoașterea independenței regiunii, Rusia a sprijinit în mai multe rânduri planuri de reglementare care presupuneau federalizarea Republicii Moldova, în care Tiraspolul ar fi avut un cuvânt greu de spus, în timp ce Chișinăul optează pentru acordarea unui statut special regiunii din stânga Nistrului.
OBIECTIV: Să-l prezinte pe fostul președinte Igor Dodon, apropiat de Moscova, ca pe un lider care ar fi fost pe punctul de a reuși să reglementeze conflictul transnistrean. În același timp, să o prezinte pe pro-europeana Maia Sandu ca pe o persoană care poate cauza escaladarea conflictului.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Locuitorii din stânga Nistrului, care dețin și cetățenia Republicii Moldova au putut vota mereu la alegerile din Republica Moldova. Pentru ei sunt create secții speciale în localitățile din dreapta Nistrului.
Numărul alegătorilor din stânga Nistrului a crescut constant în ultimul deceniu. De la ceva mai mult de 2000 la alegerile parlamentare din 2010, la peste 16.000 la turul doi al alegerilor prezidențiale din 2016 și au atins apogeul la alegerile parlamentare din 2019 - peste 37.000. Și la alegerile prezidențiale din 2020 au participat în număr mare - peste 14.000 la primul tur și aproape 32.000 la turul II.
Însă, începând cu 2016, când a crescut brusc numărul de alegători, au fost reclamate multiple fraude precum transportarea organizată a alegătorilor și cumpărarea voturilor. La alegerile parlamentare din 2019, chiar un apropiat al lui Igor Dodon a fost acuzat că ar fi mituit alegătorii.
De asemenea, mai multe incidente au avut loc și la prezidențialele din 2020.
Nici afirmația că pe timpul mandatului lui Igor Dodon conflictul transnistrean s-ar fi apropiat semnificativ de reglementarea sa nu are nicio argumentare. Ultima reuniune în formatul 5+2 a avut loc în octombrie 2019. Igor Dodon a avut câteva întrevederi cu liderul separatist transnistrean, Vadim Krasnoselski, dar fără a fi luate decizii importante, sau urmate de acțiuni concrete.
Chiar Guvernul de la Chișinău recunoștea la finalul mandatului lui Igor Dodon că, cel puțin în ultima jumătate de an, situația se agravase, după cum reieșea din constatările Misiunii OSCE.
SÂMBURE DE ADEVĂR: La alegerile prezidențiale din 2020 a participat un număr mare de alegători din stânga Nistrului. Dar nu în premieră și nu un număr record.
CUI ÎI SERVESC NARAȚIUNILE: Lui Igor Dodon, Moscovei
Donează
---copie-thumb.webp){kind=small}