România caută să absoarbă teritorii pentru că nu recunoaște existența unei „limbi moldovenești”, afirmă socialiștii din Republica Moldova. Teza privind „pericolul” românesc este reactivată în contextul campaniei electorale de la Chișinău, după ce Bucureștiul i-a cerut Ucrainei să admită că nu există o limbă moldovenească, aceasta reprezentând o invenție politică folosită în scop expansionist de URSS.
ȘTIRE: „PSRM își exprimă indignarea vizavi de declarația ministrului afacerilor externe al României, Bogdan Aurescu, care, în cadrul unei întâlniri cu omologul său ucrainean, Dmytro Kuleba, a cerut Ucrainei să recunoască limba moldovenească drept ”inexistentă”.
“Făcând astfel de declarații, reprezentanții oficiali ai României scot de pe țara lor respectabila mască și arată adevăratul chip al Bucureștiului oficial. Aceste afirmații, alături de acțiunile șoviniste scandaloase ale mișcării AUR și ale altor forțe unioniste din Moldova, mărturisesc strategia pe termen lung de absorbție a Republicii Moldova independente. Partidul Socialiștilor solicită conducerii României să-și aducă scuzele oficiale și să dezavueze declarațiile ministrului afacerilor externe și ambasadorului României în Republica Moldova. Noi percepem astfel de afirmații ca fiind ostile și jignitoare față de poporul moldovenesc și limba moldovenească. Vă reamintim că etnonimul „poporul moldovenesc” și glotonimul „limba moldovenească” au apărut cu câteva secole mai devreme decât definițiile ”popor român” și ”limba română”, se arată în comunicatul PSRM.
Aceasta nu este nici prima declarație ofensatoare din partea oficialilor români la adresa Republicii Moldova. Recent, ambasadorul României în Moldova, Daniel Ioniță, a declarat că cetățenii țării nostre ar trebui să fie "vaccinați de moldovenismul primitiv", scrie pe site-ul său postul NTV, afiliat PSRM.
NARAȚIUNI: 1. „Limba moldovenească” este mai veche decât limba română, la fel și poporul moldovenesc față de cel român și ambele sunt diferite. 2. România vrea să înghiță Republica Moldova.
CONTEXT/ETOS LOCAL: În cadrul unei întrevederi pe care a avut-o cu omologul său ucrainean, Dmitro Kuleba, ministrul roman de externe, Bogdan Aurescu, a spus că România sprijină aspirațiile către UE și NATO ale Kievului și a cerut oficial ca Ucraina să recunoască că nu există o „limbă moldovenească”.
Ucraina recunoaște ca separate minoritățile română și moldoveanească de pe teritoriul său, precum și două limbi separate în cazul acestora. Împreună, cele două minorități ar constitui cea mai mare comunitate străină din Ucraina, după cea rusă.
De altfel, Kievul păstrează de zeci de ani această dihotomie etnică. Juridic, Kievul se prevalează de articolul 13 din Constituția Republicii Moldova privind denumirea limbii. În paralel, la o scară mai mică, Bucureștiul face același lucru cu ucrainenii și rutenii din România, care constituie circa 66.000 de oameni, în timp ce minoritățile română și moldovenească din Ucraina însumează peste 400.000 de cetățeni. Cele două grupuri sunt concentrate în Bucovina de Nord și în sudul Basarabiei, regiuni care au fost anexate de URSS inițial în urma pactului Molotov – Ribbentrop și, ulterior, după Al Doilea Război Mondial, și care au fost încorporate Republicii Sovietice Ucrainene. Teoria privind existența unui popor și unei limbi moldovenești a fost folosită de URSS în scopul promovării unor obiective politice (realizarea politicii expansioniste a URSS, încă de la apariția sa, în dauna regatului României). Tot din perioada URSS datează și tezele care caută să prezinte România drept un stat expansionist și agresor, aceste teze fiind perpetuate după dezmembrarea Uniunii Sovietice atât în Republica Moldova cât și în Ucraina.
O bună parte din retorica de campanie a PSRM se concentrează pe România și încearcă se reînvie fobiile despre o virtuală unire și intenții ascunse ale Bucureștiului față de Republica Moldova. PSRM-ul condus de fostul președinte prorus, Igor Dodon, marșează pe teme de campanie anti-românești și încearcă să asocieze și să descrie prezența AUR în aceste alegeri parlamentare de la Chișinău din 11 iulie, drept un proiect ascuns al României.
OBIECTIV: Este de a instrumentaliza istoria și lingvistica ca arme politice, în special pe timpul campaniilor electoral pentru a crea artificial frici și dezbinare în rândurile societății.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: PSRM, și în general, reprezentanții curentului moldovenist ce promovează lipsa unei conexiuni istorico-culturale și lingvistice între cetățenii din România și Republica Moldova, folosesc sofisme legate de cronologia apariției României ca stat, cu o falsă referință că România este mult mai tânără decât Moldova medievală a lui Ștefan cel Mare.
Ideea unei distincții între români și moldoveni a apărut în perioada Imperiului Țarist, la începutul secolului 20, și a devenit politică de stat după 1924, când Uniunea Sovietică a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), astăzi regiunea separatistă transnistreană, drept un cap de pod pentru exportarea revoluției socialiste (și implicit extinderea URSS) înspre România și, mai departe, spre Balcani.
După o scurtă perioadă în anii `30 de abandonare a acestui proiect pe fondul încercărilor lui Stalin de a exporta revoluția socialistă în România, după anexarea Basarabiei la finele lui 1940, Moscova a reluat practicile segregatoare în privința „limbii moldovenești”. Cuvintele românești în grafie latină au fost înlocuite de cele în grafie chirilică, fapt ce a consfințit apariția limbii moldovenenești.
Din punctul de vedere juridic, în 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională de la Chișinău a decis că limba română este limba oficială vorbită în Republica Moldova.
Judecătorii Curții au conferit statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în 1991, în care limba română este proclamată limbă de stat și care prevalează chiar și asupra Constituției modificate și în care se stipulează la articolul 13 că în Republica Moldova se vorbește „limba moldovenească”.
„Declaraţia de Independenţă constituie fundamentul juridic şi politic al Constituţiei, astfel încât nici o prevedere a acesteia din urmă nu poate depăşi cadrul Declaraţiei de Independenţă. Astfel, Curtea a conchis că, în cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul constituţional primar al Declaraţiei de Independenţă prevalează”, se menţionează în Hotărârea Curţii Constituţionale pe care clasa politică de la Chișinău nu o implementează nici până în prezent, încălcându-se astfel legea.
De asemenea, Prezidiul Academiei de Științe a Moldovei a hotărât pe 9 septembrie 1994 că glotonimul corect este limba română.
„Deşi în izvoarele istorice medievale se utiliza şi termenul limba moldovenească, cărturarii şi oamenii de cultură ai timpului subînţelegeau prin această denumire un subdialect (grai) al limbii române comune, dîndu-şi perfect de bine seama de unitatea glotică românească de pe întreg teritoriul daco-român („Locuitorii Valahiei şi Transilvaniei au aceeaşi limbă ca şi moldovenii...”; Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci românească” – Dimitrie Cantemir; „Moldovenii nu întreabă, «ştii moldovenește?», ci «ştii româneşte?» – Miron Costin)
[…] Deci în Republica Moldova se poate vorbi despre graiul moldovenesc. Moldovenească poate fi numită vorbirea orală (dialectală) de aici. Se poate releva specificul moldovenesc al limbii române vorbite în Moldova istorică. Dar nu se poate vorbi despre o „limbă” moldovenească literară, scrisă, de cultură. Substituirea termenilor nu poate fi acceptată chiar dacă o parte din populaţie în virtutea unor tradiţii specifice locale, a întrebuinţat şi mai întrebuinţează încă, neterminologic glotonimul „limba moldovenească”, se precizează în hotărârea academicienilor lingviști de la Chișinău.
În cee ace privește presupusele intenții expansioniste ale României, Bucureștiul nu a avut vreodată o politică de anexare a Republicii Moldova, iar astfel de idei nu s-au regăsit nici măcar în discursul politic mainstream. România a fost, de altfel, prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova, iar de când a intrat în Uniunea Europeană este principalul avocat al Chișinăului la Bruxelles. În ceea ce privește Ucraina, România a semnat cu această țără un tratat de frontieră (care exclude pretenții teritoriale) încă din 1997.
Dezinformarea folosește o varietate de tactici de manipulare. Poveștile de dezinformare pot fi create cu ușurință prin combinarea subiectelor provocatoare.
Raportează
Probabil nici cei mai optimiști suporteri ai Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) nu își închipuiau că vor obține o victorie atât de categorică în alegerile parlamentare anticipate. PAS nu s-a confruntat doar cu forțele de stânga, reprezentate de Blocul electoral al Comuniștilor și Socialiștilor, ci și cu Rusia, care a încercat să le dea o mână de ajutor acestora. Victoria din alegeri este, însă, doar începutul: adevăratele provocări pentru PAS abia acum încep.
FAKE NEWS: Dreapta a cumpărat voturi în diasporă
Presupuse fraude electorale, inclusiv mituirea alegătorilor, au fost printre principalele subiecte de presă în Republica Moldova în ziua alegerilor. În timp ce instituțiile de presă apropiate partidelor pro-europene au scos la iveală presupuse cazuri de mituire a alegătorilor din stânga Nistrului, presa pro-socialistă a pus accentul pe încălcări la secțiile din afara țării. Unul din principalele „argumente” despre coruperea alegătorilor din diaspora a fost o scurtă înregistrare video filmată de o tânără la secția de votare din Frankfurt, Germania, în care se aude vocea câtorva persoane care spun ceva de 50 de euro și râd. Un număr mare de instituții de presă afiliate socialiștilor au publicat știri din această înregistrare, sugerând că aceasta este o dovadă a mituirii votanților. Autoarea acesteia a precizat însă ulterior că a fost vorba doar de o glumă, iar instituțiile de presă au făcut interpretări eronate.
DEMAGOG 2021. Buletin de Chișinău, Nr. 5: Radio Erevan
Dezinformările, tentativele de manipulare a electoratului și narațiunile false au continuat să curgă în același ritm ca și până acum. Maia Sandu, PAS și Occidentul au fost, din nou, țintele predilecte ale dezinformărilor și narațiunilor false; și tot ca și în restul campaniei, autorii de fake news au arătat o oarecare lipsă de imaginație și au recurs la variațiuni ale narațiunilor folosite deja, atât acum, cât și în campanii precedente.
Donații
Veridica.md
