Propaganda și dezinformarea Kremlinului se regăsesc în noua concepție de predare a istoriei în Universitățile din Rusia, constată presa rusă independentă, care mai scrie și despre persecutarea tătarilor din Crimeea, pe parcursul celor nouă ani de la anexarea peninsulei, pentru că nu sunt loiali autorităților ruse de ocupație.
HOLOD.MEDIA: Al Doilea Război Mondial a început în 1937, catastrofa de la Cernobîl nu a existat, Elțin a distrus URSS
Holod a cercetat documentul în conformitate cu care va fi predată istoria în universități
Pe 2 februarie 2023, Ministerul Educației și Cercetării din Federația Rusă a publicat concepția de predare a istoriei Rusiei pentru alte specialități decât cele de istorie. Anterior, fiecare instituție de învățământ superior își stabilea în mod independent programa conform standardului federal; acum a apărut un document ce stabilește minimul obligatoriu de cunoștințe despre istoria țării pentru studenții ruși. Istoricul Vladimir Korșakov a cercetat cele 106 pagini ale concepției și a selectat aspectele mai relevante, care demonstrează cum regimul rus actual modelează istoria în contextul războiului împotriva Ucrainei.
[…]
Rusia – coloana vertebrală a URSS. Elțin, vinovat de destrămarea Uniunii Sovietice
URSS este prezentată în document ca succesoare a Imperiului Rus. Separat se menționează că, deși fondatoarele Uniunii au fost patru republici sovietice (Rusă, Ucraineană, Belarusă și Transcaucaziană), „în realitate Rusia a constituit coloana vertebrală a statului unional”. Sintagma „coloană vertebrală” se repetă de câteva ori în document.
Procesul destrămării URSS este descris foarte detaliat, iar primul președinte al Rusiei, Boris Elțin, este numit unul din principalii responsabili. Este subliniat faptul că declarația de dizolvare a Uniunii Sovietice, pe care au semnat-o, în decembrie 1991, Elțin și președinții Ucrainei și Belarusului, Leonid Kravciuk și Stanislav Șușkevici, a fost ilegală: „Deși astfel de acțiuni nu corespundeau legislației unionale, referendumului din martie 1991 privind păstrarea URSS și actelor internaționale privind integritatea frontierelor postbelice, știrea privind lichidarea Uniunii Sovietice a fost aprobată peste hotare”.
Al Doilea Război Mondial a început în 1937, cu contribuția Marii Britanii și Franței
Pe 7 iulie 1937, trupele japoneze au invadat teritoriul Chinei. Această dată este prezentată în noul document conceptual drept adevăratul început al celui de-Al Doilea Război Mondial. Se arată că „implicarea statelor europene în conflictul global a fost determinată de politicile conciliante anglo-franceze față de nazismul german”. Potrivit versiunii autorilor, la 1 septembrie 1939 (data consacrată a începutului războiului) Al Doilea Război Mondial pur și simplu „a căpătat un caracter mondial”. „Punctul de referință pentru războiul în Europa” este recomandat să se considere Acordul de la Munchen din 1938, dintre Marea Britanie, Franța, Germania și Italia.
În versiunea anterioară a concepției, nu existau asemenea schimbări îndrăznețe. Se poate presupune că acestea au menirea să diminueze rolul URSS la etapa inițială a celui de Al Doilea Război Mondial și să înlăture întrebările privind cooperarea URSS cu Germania în perioada 1939 – 1941. „Inconsistența acuzațiilor aduse URSS în declanșarea războiului alături de Germania” este tratată într-un paragraf aparte în concepția respectivă.
Nu sunt menționate revoluția ungară, Praga-1968 și explozia de la Cernobîl
Unele evenimente din a doua jumătate a secolului XX, importante în istoriografie, nu se regăsesc în document. De exemplu, nu se vorbește despre reprimarea revoltelor din Ungaria, în 1956, de către trupele sovietice, nici de intrarea trupelor sovietice în Cehoslovacia, în 1969, care a pus capăt încercării de liberalizare a regimului comunist local. Războiul din Afganistan este menționat doar în cadrul subiectului „reacția internațională privind intrarea trupelor sovietice în Afganistan”: nici cauzele războiului, nici rezultatele acestuia nu sunt propuse pentru studiu. Concepția nu cuprinde nici evenimente importante din interiorul URSS, cum ar fi accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl. În schimb se regăsește subiectul privind „sistemul de presiune informațională asupra URSS și aliaților ei”: din acest sistem, potrivit autorilor concepției, făceau parte serviciul de limbă rusă BBC, Radio Libertatea/Europa Liberă și alte media străine care emiteau în limba rusă.
În anii 1990 a fost greu, iar străinii au profitat de aceasta. În timpul guvernării lui Putin s-a revenit la normalitate
Reformele economice din anii 90 sunt supranumite în document „reformele lui Elțin” și sunt condamnate în mod clar: se spune că acestea doar au aprofundat criza care a început în timpul restructurării și că au provocat „hiperinflație, șomaj, criminalizarea și căderea nivelului de trai al populației”. La secțiunea „istoria culturii” se pune un accent special pe „pătrunderea în Rusia a fondurilor străine de caritate care au acordat ajutoare financiare în schimbul loialității ideologice”. În același timp, ambele războaie din Cecenia se recomandă a fi numite „operațiuni militare cu scopul normalizării vieții și restabilirii ordinii constituționale”.
Descrierea istoriei Rusiei repetă în general tezele de bază ale actualei propagande de stat: odată cu venirea la conducere a lui Vladimir Putin s-a întărit verticala puterii, a crescut eficiența administrației de stat, „au fost înlăturate clanurile oligarhice care se implicau în politică”, s-a înregistrat o creștere economică stabilă.
Ucraina modernă este o „anti Rusie”, iar războiul – rezultatul provocărilor SUA și ale Europei
Partea finală a concepției, dedicată politicii externe, este cea mai voluminoasă. Principala amenințare pentru Rusia este considerată extinderea NATO spre est, războiul din Georgia din 2008 fiind descris ca o consecință a provocărilor din partea „forțelor armate ale Georgiei instruite și încurajate de NATO”. Anexarea Crimeii și luptele din Donbass declanșate în 2014 sunt prezentate drept consecințe ale acțiunilor Kievului.
„Situația din Ucraina, a cărei conducere a transformat-o într-o „anti-Rusie”, pregătindu-se să obțină cu ajutorul NATO „returnarea Crimeii și Donbassului”, a făcut inevitabilă desfășurarea în 2022 de către Rusia a operațiunii militare speciale”, se spune în concepție. Aceasta se încheie cu următoarele puncte: „Scopurile operațiunii militare speciale. Intrarea în componența Rusiei a Republicii Populare Donețk, Republicii Populare Lugansk, a regiunilor Zaporojie și Herson”.
[…]
THE INSIDER: Răpiri, torturi, arestări: viața băștinașilor de după anexarea Crimeii
Acum nouă ani, Rusia a anexat Crimeea. Imediat după aceasta, autoritățile putiniste au început să-i persecute pe reprezentanții unuia din cele trei popoare care locuiesc pe peninsulă – tătarii din Crimeea (care în prezent constituie aproximativ 15% din populația Crimeii). Pentru că nu au acceptat rezultatele „referendumului” și din cauza luptei pentru autonomia lor, activiștii sunt adesea răpiți, torturați, sunt declarați extremiști și teroriști și trimiși la închisoare în baza unor dosare fabricate. Ca pe timpurile staliniste, familii întregi ale tătarilor din Crimeea sunt supuse represiunilor. De asemenea, ei sunt trimiși masiv la războiul din Ucraina: potrivit estimărilor organizațiilor pentru drepturile omului, în Crimeea, aproximativ 90% din ordinele de mobilizare au fost împărțite în comunitățile compacte ale tătarilor.
„Nenorocirea a venit în fiecare a treia cază”
„Nu-mi amintesc nicio lună în acești nouă ani, în care să nu fi fost vreo percheziție. Este un fenomen constant în Crimeea. Poate doar vreo săptămână, două, de Anul Nou, când reprezentanții structurilor de forță probabil se odihnesc – sunt singurele „vacanțe” pentru tătarii din Crimeea când pot dormi în liniște, fără ca să vină cineva peste ei. În rest, mereu suntem în așteptare. De exemplu, telefonul meu nu este deconectat niciodată”, povestește activistul Zaur Halilov (nume schimbat din motive de securitate), apărător al drepturilor omului.
[…]
Tătarii din Crimeea reprezintă 13-15% din întreaga populație a peninsulei, adică aproximativ 250-300 de mii de persoane. Potrivit co-fondatorului organizației SOS-Crimeea Alim Aliev, începând cu 2014, peste 70 de mii de persoane au părăsit peninsula, jumătate din ei fiind tătari. Au plecat masiv în toamna anului 2022, după ce a fost anunțată mobilizarea. Conform datelor SOS-Crimeea, aproximativ 90% din citațiile de mobilizare în Crimeea au fost destinate comunităților de tătari, contrar Convenției de la Geneva care interzice ca populația din teritoriile ocupate să fie trimisă la război. „Ocupanții îi trimit intenționat la război împotriva țării lor și a confraților lor, care în prezent luptă în număr mare în cadrul forțelor armate ucrainene”, spune Aliev.
Percheziții, interogatorii, arestări, amenzi, dosare fabricate - persecuțiile actuale împotriva tătarilor din Crimeea sunt similare cu cele din Rusia țaristă și sovietică. Sunt urmăriți activiștii religioși și politici, jurnaliștii, avocații. Mulți dintre aceștia au legătură cu mișcarea pentru apărarea drepturilor „Solidaritatea din Crimeea”, fondată în 2016. „Având în vedere că tătarii sunt un popor mic cu legături strânse între ei, se poate spune că necazul a venit în fiecare a treia casă, spune soția unuia dintre deținuții politici. Printre cei închiși avem rude apropiate, adică sunt persecutate familii întregi. Peste 220 de copii din Crimeea cresc în prezent fără tată”.
[…]
Autoritățile de ocupație urmăresc să reprime orice manifestare de solidaritate, autoorganizare și afirmare ca popor a tătarilor, consideră interlocutorii The Insider. Una din consecințele ocupației este îngrădirea totală a dreptului la întruniri pentru tătarii din Crimeea, spune apărătorul drepturilor omului Zaur Halilov: „Orice întrunire fie este dispersată, fie are loc sub controlul reprezentanților Centrului E (Departamentul pentru prevenirea extremismului) și FSB, care vin „în civil” și se infiltrează printre oameni”.
„Ne spuneau: recunoașteți anexarea și veți avea de toate”
La sfârșitul lui februarie 2014, când în peninsulă au aterizat „omuleții verzi” din Rusia, câteva mii de persoane, la îndemnul Mejlisului (organul reprezentativ al tătarilor din Crimeea) au ieșit la miting, în fața parlamentului local din Simferopol, în susținerea integrității teritoriale a Ucrainei. Acțiunea s-a încheiat cu ciocniri cu susținătorii partidului „Russkoe edinstvo” condus de Serghei Axionov, în prezent guvernatorul republicii anexate. Două persoane au decedat. Peste câteva săptămâni, tătarii au boicotat „referendumul” de alipire a Crimeii la Rusia (între 70 și 95% din tătari au refuzat să participe) iar Mejlisul a refuzat să recunoască legitimitatea acestuia.
Noile autorități din Crimeea nu au iertat nesupunerea. Inițial, procuratura i-a acuzat pe liderii Mejlisului, Mustafa Djemilev și Refat Ciubarov de extremism și le-a interzis accesul pe peninsulă, apoi organizația a fost dată afară din sediul ei din Simferopol, după care au început arestările.
[…]
„Fabrică dosarele în birouri”
Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, din 2014 în Crimeea au fost arestate din motive politice peste 150 de persoane, majoritatea fiind tătari. Dosarele penale sunt întocmite în baza activității partidului islamic Hizb ut-Tahrir, organizație declarată teroristă pe teritoriul Rusiei. Potrivit datelor Centrului Memorial, 330 de persoane sunt urmărite pentru legături cu această organizație, majoritatea în Crimeea anexată. În nici unul din aceste cazuri nu există probe privind pregătirea unor atacuri sau amenințări teroriste.
[…]
Acuzațiile privind colaborarea cu Hizb ut-Tahrir reprezintă un instrument comod de reprimare a activității civice a tătarilor din Crimeea și înlăturare a tuturor celor care nu sunt loiali administrației ocupante. Pe lângă acuzațiile de terorism, tătarii mai sunt acuzați și de pregătirea unor acțiuni de preluare forțată a puterii. Zeci de persoane fiind condamnate la ani grei de pușcărie – până la 19 ani de închisoare. „Ei prind câțiva iepuri dintr-o dată, înfricoșează populația și îi înlătură pe activiștii și pe apărătorii drepturilor omului, totodată au la raport activități de combatere a celulelor teroriste și de prevenire a încercărilor de lovitură de stat în Federația Rusă. Fără a ieși din birouri, simplu și ușor, fabrică astfel de dosare”, spune avocatul Ilias Aminov (nume schimbat).
Presupușii teroriști sunt judecați în grupuri, în cel mai mare dosar, deschis în 2019, figurează 29 de persoane. Una dintre ele, Djemil Gafarov, de 60 de ani, a decedat în luna februarie într-o închisoare din Novocerkask. Cu o lună mai devreme, el și alți patru tătari din Crimeea fuseseră condamnați la 13 ani de închisoare cu regim sever. Gafarov era invalid, suferind de insuficiență renală cronică. El s-a plâns de mai multe ori de stare de sănătate proastă, iar în luna noiembrie a suferit un atac de cord.
[…]
Dosarele „pentru acțiuni teroriste” sunt întocmite conform aceleași scheme: în lipsa unor probe reale, acuzarea se bazează pe probele unor martori secreți și înregistrări audio obținute în urma unor întâlniri ale activiștilor în casele lor private sau moschei. „Este vorba de sohbet, discuții pe teme religioase și politice la care se adună tătarii. Înregistrările acestor discuții sunt transmise ulterior „experților” care pur și simplu le interpretează tendențios și conchid că membrii organizației interzise Hizb ut-Tahrir au organizat o întrunire secretă”, explică Ilias Aminov. În rol de martori secreți apar reprezentanți ai FSB, sau informatori, ei înșiși amenințați penal, care depun mărturie împotriva altcuiva pentru a-și „obține” libertatea. În calitate de probe suplimentare mai este prezentată literatură religioasă interzisă, plasată de către reprezentanții structurilor de forță.
[…]
Odată cu implementarea legislației ruse, în Crimeea au pătruns și fărădelegile ruse. Depozițiile acuzaților privind acțiunile de terorism, diversiuni și alte „crime” sunt obținute prin amenințare, tortură și maltratare. Prin aceleași metode reprezentanții structurilor de forță îi racolează și-i presează să coopereze pe viitorii „martori secreți”.
