Donează
Jurnaliștii ruși de investigație au descoperit subdiviziunea secretă din cadrul Forțelor armate ruse care dirijează atacurile cu rachete asupra infrastructurii civile din Ucraina. De asemenea, presa rusă independentă constată că miturile pe care s-a ținut regimul putinist s-au destrămat unul după altul din cauza războiului în Ucraina.
The INSIDER: Ucigași de la distanță. Cine și cum dirijează atacurile cu rachete ghidate asupra infrastructurii civile din Ucraina
În dimineața zilei de 10 octombrie armata lui Putin a lansat o serie de lovituri de rachetă asupra cartierelor și infrastructurii civile din Ucraina. Cel puțin 20 de oameni au fost uciși și 108 răniți. A doua zi au fost lansate încă aproximativ 30 de atacuri cu rachete asupra orașelor ucrainene. Rachetele au lăsat cratere uriașe pe terenurile de joacă ale copiilor și au deteriorat obiective energetice, lăsând fără curent electric spitale și casele oamenilor. Înaltul Comisariat ONU pentru drepturile omului consideră atacurile de rachetă comparabile cu crimele de război. Loviturile cu rachete „de înaltă precizie” asupra blocurilor de locuit se produc cu regularitate: de exemplu, o rachetă de croazieră Kalibr, cu care a fost atacat orașul ucrainean Vinița pe 14 iulie, a ucis 27 de civili, iar pe 26 iunie câteva rachete ghidate au nimerit într-un cartier rezidențial din Kiev. Până acum nu se știa cine anume dirijează aceste atacuri asupra obiectivelor civile, dar am reușit să descoperim o subdiviziune secretă din cadrul Centrului principal de calcul (CPC) al Forțelor armate ruse, care determină sarcinile de zbor pentru rachetele de înaltă precizie și am identificat 30 de ingineri militari, dintre care mulți tineri și tinere cu studii IT și chiar de dezvoltare a jocurilor de calculator. Detalierea apelurilor lor de telefon corelate cu atacurile dovedesc implicarea lor în uciderea populații civile din Ucraina. Aceasta este o investigație comună The Insider, Bellingcat și Der Spiegel.
Cercetarea vizuală și fotografiile rămășițelor de rachete arată că multe, de fapt aproape toate, din cele lansate pe 10 și 11 octombrie, au fost rachete de croazieră Kalibr (3M-14), rachete sol P-500 (9M728) pentru complexul Iskander și rachete aer X-101. Ele sunt calificate de Kremlin ca arme „de înaltă precizie”, care lovesc doar ținte militare. De la începutul invaziei ruse, însă, rachetele de croazieră cu rază lungă de acțiune au lovit de mai multe ori infrastructura civilă și au provocat moartea și rănirea a sute de oameni nevinovați. Aceste rachete fie nu au urmat traiectoria de zbor stabilită, fie țintirea s-a efectuat pe baza unor date nesigure, fie nimicirea populației civile a fost scopul adevărat al Kremlinului. Persoanele care sunt responsabile de ghidarea și lansarea acestor rachete sunt criminali de război, care cunosc foarte bine urmările acțiunilor lor. Am reușit să le identificăm numele și funcțiile acestora.
Ochitorii din Centrul principal de calcul(CPC)
Din surse deschise nu putem vedea ce structură din cadrul Forțelor armate ruse este responsabilă de stabilirea țintelor și traiectoriilor de zbor pentru rachetele ghidate. Ca să răspundem la această întrebare am analizat datele a mii de absolvenți ai instituțiilor militare din Rusia, specializați în construcția de rachete și desemnarea țintelor. […] Unii dintre aceștia după absolvire au intrat în serviciu la Centrul principal de calcul al Forțelor armate, o instituție în care s-ar putea efectua determinarea traiectoriilor rachetelor ghidate, deși, în surse deschise informații despre CPC nu prea există. Este curios faptul că toți acești militari, încadrați în serviciul CPC, sunt înregistrați cu domiciliul și locul de muncă la aceeași adresă, Znamenka, 19, Moscova, adică adresa oficială a Statului Major al Forțelor armate ruse.
[…]
Presupunând că este posibilă o legătura dintre CPC și rachetele de croazieră, am decis să verificăm această ipoteză și am cercetat metadatele discuțiilor telefonice ale șefului centrului, generalul-maior Robert Baranov. Analiza convorbirilor telefonice ale acestuia în perioada 24 februarie – sfârșitul lunii aprilie 2022 relevă că: înainte de fiecare lansare a rachetelor de croazieră (despre care se știe din surse deschise) el era sunat de pe un anumit număr, pe care l-am identificat ca aparținând colonelului Igor Bagniuk, înregistrat la aceeași adresă ca și ceilalți ofițeri CPC, Znamenka,19. Am studiat și datele convorbirilor telefonice ale lui Bagniuk și am descoperit legăturile acestuia cu peste 20 de ingineri militari și specialiști IT din CPC. În baza acestor cercetări am identificat o echipă de 33 de ingineri militari, subordonați lui Bagniuk.
Mai mult, analizând informațiile respective, am observat legătura dintre mai multe atacuri separate cu rachete de croazieră și subdiviziuni concrete din cadrul CPC, am stabilit că există o corelație între tipurile de rachete și anumiți reprezentanți ai CPC.
Subdiviziunea CPC pe care am identificat-o constă din trei echipe, fiecare dintre acestea programează traiectoria zborului unui tip anume de rachete de înaltă precizie: 3M-14 (Kalibr de croazieră), 9M728 (sau P-500, rachete sol operativ-tactice din complexul Iskander) și X-101 (aer).
„Eu lucrez la ferma de porci!”
Atunci când The Insider a încercat să ia legătura cu ochitorii la numerele de telefon pe care le-am obținut, toți au recunoscut că numerele le aparțin, dar au negat categoric faptul că sunt angajați în Centrul principal de calcul și că ar avea vreo legătură cu atacurile din Ucraina.
De exemplu, unul dintre ei, a recunoscut că se numește Serghei Vladimirovici Ilin, dar a declarat că este „liber profesionist” și lucrează ca instalator. Locotenentul Artem Vedenov nu și-a negat identitatea, dar a declarat că lucrează la o fermă de porci și nu dispune de nicio informație prețioasă. Căpitanul Iurii Nikonov a declarat că e șofer de autobuz. Maiorul Ivan Popov a spus că el de-abia învață programarea. Locotenentul Ecaterina Ciugunova a răspuns că are un butic de flori.
Atunci când The Insider le-a arătat unora dintre ei fotografia în care pozează în uniformă militară cu însemnul centrului de calcul, aceasta i-a pus în dificultate. De exemplu, Vladimir Vorobiov, care inițial a spus că nu are nicio legătură cu CPC, atunci când i-a fost arătată fotografia a răspuns misterios: „O văd pentru prima dată. Mai ales în uniformă…”
Sub acoperirea anonimatului, unul dintre ingineri a fost de acord să ne împărtășească unele informații și fotografii ale unității de calcul a traiectoriei din cadrul CPC.
Biografiile ucigașilor
Inginerii militari care programează traiectoriile rachetelor, au experiență profesională diferită. Unii și-au construit cariera doar în armată sau flotă, specializați în inginerie militară, alții sunt tineri racolați dintre civili, de regulă specialiști IT.
Comandantul subdiviziunii de ghidare rachete din cadrul CPC este colonelul Igor Bagniuk. El s-a născut în 1982 în Riga, în 2004 a absolvit filiala din orașul Serpuhov a Academiei militare de trupe de rachete cu destinație strategică, specialist în sisteme informaționale pentru rachete rusești. A făcut serviciul în unitatea militară 29692 lângă orașul Vladimir, prin 2010 a fost transferat în Moscova, în serviciul CPC.
Pe fotografia obținută de la sursa din CPC, se vede că Bagniuk a fost decorat cu medalia „Pentru participarea în acțiunile militare din Siria”. Această medalie este acordată militarilor ruși din 2015 (Rusia a folosit de mai multe ori rachete ghidate în Siria, de exemplu, în timpul atacurilor asupra orașului Alep, în 2016).
[…]
Cronologia crimei
Înregistrările telefonice ale lui Bagniuk și subalternii săi cu câteva săptămâni până înainte de atacurile din 10 octombrie, arată o creștere a frecvenței convorbirilor din data de 2 octombrie până pe 9 octombrie. În ziua dinaintea atacurilor, inginerii-țintași au avut 11 conversații telefonice. Absența apelurilor telefonice timp de vreo 2 săptămâni, până pe 2 octombrie, coincide cu lipsa informațiilor despre folosirea rachetelor de croazieră. Aceasta relevă că planificarea atacurilor din 10 octombrie a început cu aproximativ o săptămână mai devreme, ceea ce corespunde și cu informațiile serviciilor de informații ucrainene. De aici reiese și că atacul asupra infrastructurii energetice din Ucraina nu este o consecință a exploziei de pe podul Kerci din Crimeea, de pe 8 octombrie 2022.
[…]
Bagniuk își sună rar comandanții – general-locotenentul Baranov și colonelul Kapșuk. Examinarea apelurilor acestuia conducerii CPC arată legătura dintre acestea și atacurile masive cu rachete care au urmat.
[…]
Ce rachete sunt lansate asupra orașelor ucrainene
Din anii 1990, Rusia a încercat să producă armament modern de înaltă precizie pentru distanțe mari, însă doar în ultimii ani au apărut în dotare în număr considerabil rachete de croazieră, capabile să atingă țintele inamicului de la distanțe mari.
Principalele modele de astfel de armament sunt:
- Rachetele de croazieră 9M728 (P-500) pentru complexul Iskander cu bază la sol;
- Rachetele de croazieră 3M-14 mare-sol din seria Kalibr
- Rachetele de croazieră aer-sol X-101
Informațiile despre aceste rachete arată că „înalta” lor „precizie” este oarecum exagerată: foarte des ele fie deviază de la traiectorie, fie având defecțiuni tehnice cad în altă parte. Rămâne întrebarea care este procentul celor ce au avut ca ținte prestabilite obiective civile.
[…]
RIDDLE: Sesiunea de autodemascare
Riddle scrie despre cinci mituri ale regimului putinist, pe care Kremlinul s-a străduit să le creeze și apoi le-a distrus odată cu declanșarea războiului
Invazia Rusiei în Ucraina, desfășurarea acțiunilor de luptă și reacția autorităților ruse și a cetățenilor au demonstrat că puterea regimului Putin reprezintă un construct ireal. Timp de câteva luni, cinci mituri de bază pe care se ținea imaginea statului putinist s-au destrămat unul după altul. Partea de fațadă a regimului o reprezenta o armată puternică, monolitul verticalei puterii, propaganda iscusită, capabilă să insufle populației orice își dorește Kremlinul, militarizarea majorității societății și susținerea oricărei idei a lui Putin. Aceste mituri au fost transmise și auditoriului intern, și celui extern. Odată cu declanșarea războiului la scară largă în Ucraina, regimul lui Putin a încercat să devină ceea ce voia să pară, dar nu a rezistat confruntării cu realitatea. Bineînțeles, sistemul încă rezistă, cetățenii ruși încă nu văd o alternativă lui Putin, le este frică de revenirea la „cumpliții ani 1990” (perioadă percepută negativ de societatea rusă postsovietică), iar bugetul este constituit din vânzările de carburanți. Acestea, însă, se referă la carcasa interioară a regimului, nu la partea de la suprafață, care a început să se erodeze.
[…]
Mitul nr.1 Super-armata
Primul mit care s-a destrămat a fost cel privind puterea și capacitatea armatei ruse, pe care Putin însuși o considera supereficientă și modernă. Dacă președintele rus ar fi știut măcar parțial despre carențele forțelor armate proprii, e puțin probabil să fi inițiat un război la scară largă cu un stat mare. Ministrul Apărării Serghei Șoigu și subalternii său au construit cu dibăcie imaginea unei structuri supereficiente încă din perioada când Șoigu era la Ministerul pentru situații excepționale. Departamentul apărării raporta cu regularitate despre noi tipuri de arme (cu care, de pildă, în ajunul alegerilor din 2018 Putin amenințase SUA). Ministerul organiza evenimente majore – exerciții pe teritoriul Rusiei și în afară, competiții de biatlon pentru tancuri, forumuri pentru prezentare și vânzare de tehnică militară. La multe din aceste evenimente a participat și președintele. Conducerea rusă a mizat evident pe un blitzkrieg – se presupunea că armata rusă este într-o stare excelentă, iar forțele ucrainene nu, conducerea Ucrainei va fi demoralizată, iar populația îi va întâmpina pe ruși cu flori. De ultimele două puncte Kremlinul a fost convins de către serviciile speciale.
[…]
De-a lungul a câteva luni de război s-a văzut că armata rusă nu deține chiar atât de multă tehnică modernă, o parte din aceasta s-a deteriorat sau s-a consumat, rezerva de rachete treptat se termină. În prezent, uzinele militare modernizează tancurile vechi T-62. Atacul armatei ruse s-a împotmolit rapid, iar spre toamnă, forțele armate ucrainene au început să elibereze teritoriile ocupate.
[…]
Mitul nr.2 Verticala puterii
Războiul a distrus mitul privind eficacitatea și buna coordonare a altui mecanism rusesc – verticala puterii lui Putin. Se presupunea că președintele îi controlează pe toți subalternii săi, iar aceștia colaborează între ei și îi prezintă șefului statului cele mai bune soluții. În realitate este cu totul altfel. Structurile de forță sunt în conflict între ele și nu doresc să coopereze cu cele civile. Membrii cercului restrâns al președintelui sau avatarii lor din Administrația prezidențială sau Guvern își promovează interesele personale și sunt gata să se detașeze de interesele verticalei. Pe de altă parte, Putin a încetat să mai anunțe subalternii despre deciziile importante pe care le ia, astfel că acestea sunt implementate în regim de urgență, într-o atmosferă de haos și neînțelegere. În consecință, cetățenii Rusiei sunt cel puțin derutați de acest haos, sau chiar îngroziți.
Mobilizarea anunțată la sfârșitul lunii septembrie exemplifică cel mai bine destrămarea mitului privind verticala puterii. Această decizie a fost surprinzătoare pentru cei care trebuiau să o realizeze. Componenta politică a sistemului nu a pregătit terenul, chiar cu câteva zile înainte de a începe, funcționarii de la Kremlin susțineau că nu va exista nici un fel de mobilizare și că aceasta nu e necesară. Nici funcționarii de la comisariatele militare nu au fost pregătiți, trimițând haotic avize și mobilizându-i pe toți la rând de frică că nu vor realiza planul.
[…]
Mitul nr.3 Atotputernica mașinărie de propagandă
Aceasta, într-adevăr, a funcționat cât de cât eficient până în momentul în care populația a întâmpinat probleme economice, Kremlinul cerând de la oameni relativ puțin – să fie de acord cu rezultatele alegerilor, să nu protesteze și măcar să se prefacă că susțin puterea. Mulți ruși au repetat bucuroși narațiunile propagandiștilor despre „Ucraina fascistă”, despre „banderoviști”, „anglosaxoni”, despre viața oribilă din Occident, fără să se gândească prea mult. În momentul critic pentru putere, al mobilizării, s-a dovedit că mulți dintre cei care au fost de acord cu tezele propagandiștilor nu sunt deloc gata să lupte pentru ele. Ei pot să discute în continuare despre „Ucraina fascistă” și „Occidentul putred”, însă nu făcând coadă la comisariatele militare, ci în apartamentele pe care le închiriază în Kazahstan, Turcia, Armenia sau Georgia. Mai mult, rușii nu acceptă propaganda non-stop. Din primăvară, Televiziunea de stat a transmis aproape fără întrerupere talk-showuri geopolitice, ratingul televiziunii începând să scadă, Kremlinul a fost nevoit să repună în grilă programele de divertisment. Nu a avut succes nici încercarea administrației prezidențiale de a crea o nouă cultură pop – Z, pro război.
[…]
Mitul nr.4 Militarizarea totală a societății
Într-adevăr, o parte din societate preferă să-și îmbrace copii în uniforme militare butaforice, să-i cațere în tancuri de carton, să se împopoțoneze în haine de camuflaj, să-l numească pe ministrul apărării cel mai popular politician, iar armata – instituția în care au cea mai mare încredere. Această parte militarizată a societății este gata să susțină „operațiunea specială” cu mâinile altora, a profesioniștilor angajați prin contract și să creadă că informațiile despre Bucea și Izium sunt fake-uri ale Ucrainei și NATO. Dar să meargă în tranșee, rușii „militarizați” nu se grăbesc – ei stau la cozile enorme de la frontieră, nu la comisariatele militare. Numărul rușilor care au părăsit țara de când a fost anunțată mobilizarea ar putea fi 700 de mii de persoane. În același timp, autoritățile anunță circa 222 de mii de mobilizați.
[…]
Mitul nr.5 Susținerea necondiționată a oricăror acțiuni ale lui Putin
În sfârșit, a început să se destrame mitul că în Rusia s-a format cultul personalității președintelui, iar rușii sunt gata să accepte orice decizie a lui Putin și să-l susțină în orice acțiune, încredințându-i viitorul lor. După mobilizare, nivelul de anxietate a populației a crescut de câteva ori, iar ratingul președintelui a început să scadă. Kremlinul nu mai poate remedia dispoziția rușilor. Cetățenii, într-adevăr, pot declara că îl susțin pe președinte Putin, doar că o fac până în clipa în care acțiunile lui îi afectează direct. În momentul în care președintele trece linia roșie, susținerea acestuia scade.
[…]
Orice mit este eficient până se ciocnește cu realitatea. Creatorii iscusiți de mituri știu foarte bine acest lucru. Vladimir Putin a respectat mult timp această regulă, dar treptat a început să creadă el însuși în miturile create de el și anturajul său, ca apoi să acționeze conform acestora. Rezultatul a fost pe potrivă – vedem o imagine nouă, reală a regimului. Acest regim nu a reușit să creeze o armată eficientă, nici o mașinărie propagandistică, nici o societate militaristă. Amenințările Kremlinului, cu excepția celei nucleare, nu mai sunt luate acum în serios.
