Donații
Veridica.md
Cel mai recent raport privind libertatea presei în lume publicat astăzi de organizația internațională Reporteri Fără Frontiere arată că România se clasează pe locul 49 din 180 la nivel global în privința libertății presei, în urcare față de locul 53, ocupat anul trecut.
Peisaj mediatic divers și relativ pluralist
Potrivit RFF, România are un peisaj mediatic divers și relativ pluralist, care oferă un teren fertil pentru investigații de interes public cu impact puternic. Cu toate acestea, lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea mass-media, în special de către stat, precum și dificultățile de pe piață subminează fiabilitatea informațiilor și încrederea în mass-media. Piața media românească este diversificată, dar fragmentată, cu multe canale de televiziune a căror sustenabilitate este fragilă. Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând mass-media într-un instrument de propagandă.
Contextul politic
În România, mass-media este lipsită de independență și suferă de încercări de interferență, în special în ceea ce privește numirile șefilor radioului și televiziunii publice, precum și ale Consiliului Național al Audiovizualului. Partidele politice pot obține o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanțări opace a mass-media. Politicienii populiști au adoptat un discurs politic agresiv față de jurnaliști, se arată în raport.
Cadrul juridic
Legislația care protejează libertatea de exprimare și libertatea presei este insuficient pusă în aplicare, deși este aliniată la standardele europene, inclusiv la nivel constituțional. Interferența procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuirea și ridică probleme serioase. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să preseze mass-media să își dezvăluie sursele. Numărul de procese abuzive (SLAPP) este în creștere, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele privind libertatea presei.
Contextul socio-cultural
Jurnalismul de interes public s-a confruntat cu concurența narațiunilor înșelătoare și a știrilor false din partea unor instituții media și politicieni, în special în contextul pandemiei de covid19 și, mai recent, al războiului din Ucraina. Unele grupuri de populație tind să aibă încredere în aceste informații false, care uneori converg cu propaganda rusă și alimentează neîncrederea lor în mass-media.
În același context social, siguranța jurnaliștilor rămâne un motiv de îngrijorare, deoarece aceștia sunt adesea ținta unor atacuri, amenințări și intimidări. În campania de hărțuire și defăimare de mare amploare împotriva Emiliei Șercan, autoritățile nu numai că nu au făcut dreptate, dar au fost suspectate și de complicitate. Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informații căutând să obțină o putere și o influență mai mare pe fondul războiului din Ucraina și al altor conflicte internaționale.
Norvegia, lider mondial
Norvegia rămâne în fruntea acestui clasament al libertăţii presei, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc, 180, după Coreea de Nord. China - locul 172, este ţara care încarcerează cel mai mare număr de jurnalişti din lume. Şi în Europa de Est şi în Asia Centrală „cenzura presei s-a intensificat, într-o mimare spectaculoasă a actelor de represiune ruseşti”, observă specialiştii RFF, citând Belarus (locul 167), Georgia (103), Kârgâzstan (120) şi Azerbaidjan (164). Rusia, unde Vladimir Putin a fost reales în martie, ocupă locul 162. În același timp, libertatea presei este „testată de majorităţile aflate la putere în Ungaria, Malta şi Grecia”.
Indexul clasifică 180 de ţări în funcţie de capacitatea jurnaliştilor de a lucra şi de a relata liber şi independent. Clasamentul se bazează, pe de o parte, pe „un studiu cantitativ al abuzurilor comise împotriva jurnaliştilor” şi, pe de altă parte, pe „un studiu calitativ”. Acesta din urmă se bazează „pe răspunsurile a sute de experţi în domeniul libertăţii presei (jurnalişti, universitari, apărători ai drepturilor omului) la aproximativ o sută de întrebări”.
