Demersurile Europei de a pune capăt dependenței de gazul rusesc au readus în atenție resursele neexploatate din apele Ciprului. Cu toate că gazul natural din această zonă a Mării Mediterane este o miză importantă pentru insulă, dar mai ales pentru Turcia și Grecia, orice eforturi în ce privește exploatarea rezervelor par a nu depăși conflictul mai vechi, izvorât din invazia turcă în Cipru, din 1974.
Astăzi Ankara dorește să aibă un cuvânt de spus cu privire la posibilele profituri din Cipru și urmărește integrarea sa pe ruta regională a gazelor spre Europa, în timp ce puterea de la Atena sprijină planurile de a transporta gaze prin Cipru și prin propriul teritoriu. Destinderea nu a apărut nici după izbucnirea conflictului din Ucraina, care ar fi creat unitate în jurul necesitaților energetice ale Europei.
„Energia ar putea fi o platformă bună pentru reconciliere în regiuni încărcate din punct de vedere politic, precum Cipru și nu numai, dar, din păcate, a devenit încă un capitol din cartea conflictului”, declară Harry Tzimitras, directorul Centrului de Cercetare a Păcii Oslo din Cipru.
Astfel, la 15 ani după prima rundă de obținere a licenței de explorare și la 11 ani de la descoperirea primului zăcământ mare de gaze în largul insulei, Ciprul nu livrează gaze și nu s-a luat nicio decizie cu privire la modul în care ar putea fi combinat cu alte rezerve din regiune și expediat în Europa. Există îngrijorarea că tensiunile în creștere vor descuraja companiile energetice să continue investițiile și explorarea, cu efecte în scăderea veniturilor din combustibili fosili, considerate cruciale pentru o țară care a pierdut deja afaceri considerabile pe care rușii le aduseseră cândva în Cipru.
