În Armenia au loc, duminică, alegeri parlamentare anticipate, la mai puţin de un an după înfrângerea categorică din scurtul război purtat, în toamna lui 2020, contra Azerbaidjanului. Circa 2,6 milioane de alegători sunt aşteptaţi la urne pentru a alege 101 deputaţi, cu un mandat de cinci ani. Participă la scrutin patru blocuri electorale şi 22 de partide, un record în cele trei decenii de independenţă post-sovietică. Deşi acuzat, atât de opoziţie, cât şi de şefii armatei, că e responsabil pentru dezastrul de pe front, premierul Nikol Paşinian speră să rămână la putere în urma scrutinului. Fost jurnalist, închis timp de doi ani din motive politice, el a preluat şefia guvernului în 2018, după un val de proteste paşnice, cu promisiunea că va îndepărta aşa-zisele elite corupte, dar popularitatea sa a fost erodată sever de războiul soldat cu circa şase mii de morţi şi cu cedarea unor teritorii importante către Azerbaidjan. Potrivit sondajelor privind intenţiile de vot, partidul lui Paşinian, Contractul Civil, e aproape la egalitate cu blocul electoral condus de fostul preşedinte Robert Kocearian, ambele cu circa 24% din opţiuni. Urmează, cu 7,4 procente, formaţiunea unui fost premier, Serge Sarkisian. Numită Relansarea Armeniei, noua forţă politică a lui Kocearian promite că, dacă va câştiga scrutinul de pe 20 iunie, va reface economia şi va recupera teritoriile pierdute după războiul cu Azerbaidjanul. Întâi lider al regiunii separatiste azere cu populaţie majoritar armeană Nagorno-Karabah, din 1994 până în 1997, apoi premier la Erevan în 1997-1998, Kociarian a fost preşedintele Armeniei între 1998 și 2008. În cea mai mare parte a mandatelor sale, între 2001 și 2007, economia a crescut, în medie, cu 12% anual, în mare măsură graţie unui autentic boom înregistrat în domeniul construcțiilor. Analiştii remarcă simpatia de care încă se bucură fostul preşedinte şi notează că revenirea sa pe scena politică survine după ce Paşinian a demisionat, dar a anunţat că va gestiona afacerile curente până la alegeri. Erevanul controlează, de facto, graţie separatiştilor armeni, o parte din regiunea Nagorno-Karabah, dar a pierdut, în conflictul din 2020, oraşul-simbol Şuşa, precum şi zone azere din jurul Karabahului. Această înfrângere a fost percepută de armeni drept o umilinţă naţională, iar armata a cerut plecarea premierului, în timp ce acesta a afirmat că e victima unei tentative de puci. Rusia, protectoarea tradițională a Armeniei, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu tensiunile politice în creştere la Erevan, iar Turcia, dușmanul istoric al armenilor și aliatul azerilor, a 'condamnat cu fermitate' tentativa de puci. În ajunul demisiei lui Pașinian, Armenia a obținut un enorm succes diplomatic, după ce președintele american, Joe Biden, a devenit primul lider de la Casa Albă ce recunoaște genocidul antiarmenesc declanșat, acum 106 ani, de imperiul otoman. Sângerosul conflict azero-armean datează încă din ultimii ani 80, din epoca sovietică, şi a fost considerat un preludiu al destrămării URSS şi sfârşitul mitului despre armonia dintre etniile înglobate forţat în imperiul roşu.
