Uniunea Europeană n-ar mai fi dispusă să garanteze admiterea ţărilor din Balcanii de Vest, de teama reacţiilor negative din statele membre – au dezvăluit surse diplomatice, preluate de agenţiile de presă. Acestea adaugă că ţări din nord-vestul prosper al Uniunii, precum Olanda, Franţa sau Danemarca, se tem de că aspiranţii din Balcanii de Vest vor avea dificultăţi de integrare similare cu ale României sau Bulgariei, admise în 2007, afectate de corupţie şi rămase cele mai sărace din spaţiul comunitar.
În mai, un document intern de la Bruxelles afirma că Uniunea Europeană trebuie să recunoască faptul că ţările din Balcanii de Vest care vor să fie admise îşi pierd încrederea în Bruxelles, din cauza strategiei lungi de aderare, dublată de lentoarea cu care europenii le-au sărit în ajutor în perioada pandemiei. Doar două foste republici iugoslave, Slovenia şi Croaţia, sunt membre ale Uniunii Europene, statut la care aspiră şi Bosnia, Muntenegru, Serbia, Macedonia de Nord şi Kosovo, precum şi Albania vecină. Uniunea le-a trimis celor şase ţări 650 de mii de vaccinuri anti-COVID-19 omologate pe teritoriul său, dar numai după ce China şi Rusia distribuiseră, deja, în regiune milioane de doze fabricate în laboratoarele lor şi-şi măriseră, astfel, vizibilitatea şi influenţa. Imaginea Uniunii Europene e afectată şi de procesul anevoios al admiterii. Din cauza disputelor identitare, Bulgaria refuză deschiderea negocierilor cu Macedoniei de Nord, pentru care e nevoie de consensul tuturor celor 27 de state membre. Occidentalii acuză lipsa de progrese în Albania în ceea ce priveşte democratizarea şi combaterea corupţiei. Stagnează şi negocierile cu Serbia şi Muntenegru, considerate cele mai avansate în procesul de aderare. Bosnia şi Kosovo încă nu au fost desemnate oficial drept candidate la admitere.
O altă notă diplomatică neoficială a Uniunii Europene a provocat consternare la Sarajevo şi alimentat temerile privind o schimbare de strategie a Bruxellesului, care pledase, anterior, pentru consolidarea în regiune a națiunilor civice, capabile să depășească fracturile etnice și confesionale. Documentul aprecia că obstacolul major pentru integrarea europeană a Balcanilor de Vest sunt problemele etnice nesoluţionate și, de aceea, pleda pentru crearea unei Serbii Mari, a unei Albanii Mari şi a unei Croaţii Mari. Regiunea autonomă a sârbilor bosniaci ortodocși ar urma să se intre sub autoritatea Serbiei, cantoanele croate catolice din Herțegovina să revină Croaţiei, Bosnia ar rămâne un mic stat aproape exclusiv musulman, iar fosta provincie sârbă Kosovo, majoritar musulmană și albanofonă, s-ar uni cu Albania.
